35,526 matches
-
persoană care controlează lumea.” „Sunt o persoană de dreapta, care urmează zelul poporanist în spiritul revistei "Viața Românească", dar unul adaptat noilor circumstanțe.” Cioroianu observă în aceste afirmații că, încercând să scape de trecutul său, Sadoveanu se includea în grupul intelectualilor socialiști care erau „dornici să se lase cuceriți de șarmul indescriptibil și întregul avânt dat de utopia comunistă”, dar că în realitate ar fi fost „motivat de frică”. Parafrazând vocabularul comunist, Stanomir îl descrie pe scriitor ca fiind una dintre
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de zona paraliteraturii, cum ar fi Adam și Eva, bazat pe tema metempsihozei. Un cuplu se reîncarnează în șapte momente istorice diferite, iar textul e închis într-o povestire cu ramă. Alte două romane, Gorila și Jar, care descriau mediul intelectual și redacțiile unor ziare interbelice, deși s-au bucurat de succes de public au fost veritabile căderi la critică, iar Crăișorul, o biografia romanțată a lui Horia, care fusese poreclit de locuitorii munților Apuseni „Crăișorul munților”, a însemnat un alt
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
scriitorul în "Confesiuni violente". „Eram mult mai liber decât colegii mei de generație, care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universitățile staliniste”. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista"Tânărul scriitor", condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste . "„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
a fost acordată lui Patapievici la propunerea Ministrului Culturii, ""în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută în domeniul istoriei ideilor, pentru talentul și originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe această cale, la animarea vieții intelectuale românești și la promovarea libertății de gândire și exprimare în acord cu principiile democrației"". Ceremonia a fost organizată în contextul în care premierul Victor Ponta a refuzat să contrasemneze decretele prin care erau decorați membrii fostei conduceri a Institutul Cultural
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
fostei conduceri a Institutul Cultural Român, acuzandu-i de neonazism, fascism și atitudini anti-românești, motiv pentru care președintele a sesizat Curtea Constituțională, iar Mircea Mihăieș a decis să-l dea in judecată pe șeful Guvernului . De către prieteni este etichetat ca „intelectual conservator de dreapta”, de către dușmani „intelectualul lui Basescu”. Patapievici este un susținător al politicilor economice libertariene, argumentând că este "cel mai eficient remediu împotriva lenei de gândire". În 2006, în timpul unei dezbateri asupra modului de afișare a icoanelor ortodoxe creștine
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent în aproape toate domeniile artei și ale vieții publice, încercându-și talentul în numeroase direcții. La 19 aprilie 1887 tipărește revista "Lupta literară", în paginile căreia apare prima variantă a nuvelei "". Printre colaboratori îi
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Al. Săndulescu), așa cum va dovedi și studiul "Din estetica poeziei populare" (1913), discurs de recepție cu ocazia alegerii sale ca membru al Academiei Române. Din activitatea publicistică a lui Delavrancea pot fi desprinse și alte articole în care, cu aceeași efervescență intelectuală, scriitorul va exprima puncte de vedere în materie de artă, de limbă și de literatură. Cronicarul va milita pentru dezvoltarea creației dramatice originale, va întâmpina cu entuziasm scrierile lui M. Sadoveanu, „mare talent, cu o limbă bogată, cu un stil
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
ocupat de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește "Iluziile literaturii române" (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîtea interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani o editura Paralela 45 a publicat un volum de studii omagiale, intitulat ", 70". Volumul a
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
și 8 ani degradare civică. Din păcate, marele ghinion al lui Petre Țuțea a fost că libertatea din 1989 l-a găsit spre asfințitul vieții, când poate sclipirile minții sale nu mai atingeau altitudine ca atunci când se afla în formă intelectuală maximă, iar interviurile și pseudointerviurile înregistrate i-au făcut uneori un deserviciu. În urma unor astfel de demersuri - altfel foarte binevoitoare -, Petre Țuțea apare fie cu idei trunchiate dintr-un întreg eșafodaj de gândire, fie neducându-și anumite idei sau enunțuri
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei. Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
În perioada sărbătorilor de iarnă ale acelui an, Kazimir, fiul cel mare al familei respective, care studia matematica la Universitatea din Varșovia, revine acasă și este plăcut surprins de calitățile guvernantei surorilor sale. Între cei doi au loc diverse discuții intelectuale ca între cei doi să se înfiripe și o relație sentimentală. Mai mult, cei doi pun la cale planuri de căsătorie, dar se lovesc de opoziția familiei anagajatoare, care nu o considera pe Maria, o guvernantă săracă, ca fiind potrivită
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive. Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu constituindu-l folosirea radiului în tratamentul cancerului. Curiozitatea intelectuală arzătoare față de necunoscut a Mariei Curie deschide drumul comunității științifice spre un nou univers de descoperiri și marchează un pas important în istoria cercetării științifice. Astfel, principalul motiv pentru care marele savant își desfășura munca de cercetare nu era unul
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
de degradare civică, cu confiscarea totală a averii, fapt probabil unic în analele țărilor civilizate” . Mihail Manoilescu a fost aruncat într-o groapă comună, nu se știe unde, la fel ca Iuliu Maniu și alți reprezentanți ai elitei politice și intelectuale. Deși fusese omorât de multă vreme, ani de zile autoritățile au refuzat să le spună rudelor despre soarta lui Mihail Manoilescu. Abia în 1958, familia a fost anunțată de moartea sa. Mihail Manoilescu a fost unul dintre cei mai loiali
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă. În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
toate fenomenele care au succedat modernității. Postmodernitatea include un accent pe condiția sociologică, tehnologică sau celelalte condiții care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. ul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
neevitat a descrierilor și a punctelor de vedere, a relațiilor de complementaritate și interacțiune dintre ele. Aceste idei, venite, inițial, din sfera artei (literatură, arhitectură etc.), în etapa actuală, au căpătat caracter general-cultural și se transformă în principii ale activității intelectuale, creatoare. Postmodernismul efectuează perfuzie de „sânge proaspăt" filosofiei contemporane, afiimând că trebuie recunoscute caracterul istoric al înțelegerii normelor raționalității, caracterul ei deschis și apariția a noi forme ale lui în cultură și societate. Ca o consecință importantă a ideilor postmoderniste
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
de uniune în 1521, Norvegia a rămas în uniune până în 1814, deci 436 de ani. În timpul naționalismului romantic din secolul al XIX-lea această perioadă a fost metaforic numită „Noaptea de 400 de ani”, deoarece toată puterea regală, administrativă și intelectuală era concentrată în Danemarca, la Copenhaga. Odată cu introducerea protestantismului în 1536 a fost desființat arhiepiscopatul de la Trondheim, și veniturile Bisericii au fost distribuite la Curtea de la Copenhaga. Norvegia a pierdut pelerinii care veneau la moaștele Sfântului Olav de la templul din
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
( n. , Eisenach — d. 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german și organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică. A fost un muzician din copilarie s-a născut într-o familie de muzicieni profesioniști. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice. Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept și filozofie la București. Are o tentativă de a-și da doctoratul în drept la Paris, soldată cu un eșec
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
din Paris s-au numărat Albertus Magnus, Bonaventura, Toma de Aquino și Boethius din Dacia. În cursul secolului al XIII-lea ai multe școli de pe malul stâng au fost unite în cadrul Sorbonei. În Evul Mediu Parisul a prosperat ca centru intelectual și comercial, cu o întrerupere temporară în timpul epidemiei de ciumă din secolul XIV. Sub domnia regelui Louis al XIV-lea, "regele Soare", de la 1643 la 1715, reședința regală s-a mutat la Versailles. Revoluția franceză a început cu luarea cu
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
decât satul din punct de vedere economic și social-cultural care cuprinde populația urbană, cu structuri edilitar-gospodărești, industriale și comerciale corespunzătoare, a cărei populație în mare parte este încadrată în industrie, în sfera deservirii publice și în diferite domenii de activitate intelectuală, în viața culturală și politică.<br>Municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit în viața economică, social-culturală, științifică, politică și administrativă a țării, cu importante structuri industriale, comerciale și instituții din domeniul învățământului, ocrotirii sănătății și
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
18,3% din migranți. Alte destinații importante includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate din toți migranții sunt angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor, servicii și comerț. Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici, învățători, juriști și economiști. La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în Moldova, constituie 1,2-2,7
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
omului de stat austriac Metternich. "Zollverein", o uniune tarifară, a contribuit hotărâtor la unificarea economică a statelor germane. În această perioadă, mulți germani erau influențați de principiile Revoluției Franceze, iar naționalismul era o forță în creștere, în special printre tinerii intelectuali. Pentru prima dată, culorile negru-roșu-galben au fost alese pentru a reprezenta mișcarea, aceste culori devenind, mai târziu, culorile drapelului german. În contextul unei serii de mișcări revoluționare în Europa, care au avut drept rezultat proclamarea republicii în Franța, intelectualii și
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
L'Indépendance Roumaine" la nou formata "România Jună", colaborare întreruptă un timp pentru călătorii în Italia, Olanda și Galiția și Lodomeriei. În 1900, a publicat articolele polemice în "Opinions sincères. La vie intellectuelle des roumains en 1899" („Opinii sincere. Viața intelectuală a românilor în 1899") și "Opinions pérnicieuses d'un mauvais patriote" („Opiniile pernicioase a unui rău patriot”). Activitățile de cercetare s-au concretizat într-o a doua călătorie în Transilvania care i-a permis să studieze din nou arhivele din
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]