35,227 matches
-
bacteriene 86,6 % au fost polimicrobiene, iar în 13,4 % din cazuri au fost culturi pure. Bacteriile izolate au aparținut la 12 genuri, din care 6 au fost facultativ patogene și 6 au fost obligatoriu patogene anaerobe. Bacteriile cele mai frecvente au fost din genul Actinomyces pyogenes, în asociație cu bacteriile anaerobe, în special bacteroides levii/spp. și Fusobacterium necrophorum. Autorii au constatat că la toate vacile studiate infecția uterină a fost produsă de primele două genuri de bacterii, în timp ce Fusobacterium
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
sero-mucoase (infecția catarală), purulentă (infecția purulentă). Modificările pot fi locale în infecții ușoare, de tip cataral (vulvo vaginite,cervicite, endometrite) sau mixte: locale și generale (endometrita purulentă,endometrita muco-purulentă, metrita gangrenoasă, metrita necrotică, parametrita și perimetrita acută). Endometrita catarală este frecventă după parturițiile dificile, distocii, fiind cel mai des întâlnită la vaci postpartum. Starea generală a femelei nu este afectată, singurele semne sunt secrețiile lochiale, care la 14 zile de la parturiție sunt încă abundente, de culoare roșie murdară, caracter mucos cu
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
echilibrate energo-proteic și lipidic, în special pentru cele gestante, puerperium și lactație timpurie, suplimentarea rației cu propionat de sodiu (110 g./zi), timp de 6 săptămâni postpartum sau propilenglicol (350 g/zi, timp de 10 zile postpartum, în fermele cu frecvente cazuri de cetoză ), plimbarea zilnică a vacilor gestante și în lactație, pentru a stimula cetoliza musculară. Tratamentul curativ, vizează creșterea glicemiei : ser glucozat în doză de 0, 51 g. / kg.m.c., sol. 10-20 %, în asociere cu vitamina B1 (12
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
2005), (fig.65). RUGINOSU ELENA, 1999 a constatat la vacile de lapte în stabulație legat la grajd o incidență medie a chiștilor ovarieni de 4,3 %, cu variații anuale între 3,2 % și 6,2 % , (fig. 66). Ea a devenit frecventă în fermele cu exploatare intensivă, în condițiile unei stabulații prelungite și cu o furajare abundentă cu silozuri și borhoturi. Investigațiile efectuate de RUGINOSU ELENA, 1999 privind incidența chiștilor ovarieni la vaci postpartum au evidențiat diferite variații în funcție de diferiți factori: sezon
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Capitolul V. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ EVOLUȚIA PERIOADEI PUERPERALE LA VACI 5.1. Factorii neuroendocrini Desfășurarea perioadei puerperale depinde de restabilirea complexului hormonal hipotalamo hipofizo ovarian, proces ce cuprinde un număr de transformări de tip secvențial. Glanda hipofiză primește timpuriu postpartum frecvenți stimuli hipotalamici (Gn-RH), dar aceasta se află sub un control inhibitor al unității utero-ovariene. Evoluția uterină necorespunzătoare împiedică femela să-și reia ciclicitatea prea timpuriu. Între unitatea utero-ovariană și cea hipotalamo-hipofizară trebuie să existe o sincronizare perfectă cu privire la eliberarea feed-back
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
au relatat o incidență crescută a retenției anexelor fetale și infecțiilor genitale, anestru prelungit la vacile furajate la sfârșitul gestației și începutul lactației cu rații sărace în principii energetice. Totuși s-a constatat că, retenția anexelor fetale este mult mai frecventă în situațiile unei mobilizări intense energetice, cum ar fi: număr de lactații, producții mari de lapte, fătări multiple. Pierderea masivă de glucide sub formă de lactoză și o capacitate limitată de neoglucogeneză duce la apariția stărilor de cetonemie, urmate de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
pierderea apetitului, creșterea lipolizei și creșterea incidenței retenției anexelor fetale și febrei vitulere la vacile parturiente. Deficiența de calciu poate duce de asemenea la subinvoluția uterină postpartum, întârzierea reluării activității sexuale ciclice postpartum, (BARNOUIN J. și col. 1990). Cea mai frecventă tulburare metabolică determinată de hipocalcemie este pareza de parturiție, care apare de obicei la vacile de lapte la scurt timp după fătare (în primele 48 ore), frecvența fiind mai ridicată la vacile cu producții mari de lapte, în vârstă de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
umorale), sinteza unor coenzime extrem de importante (NAD, NADP, FAD, piridoxalfosfat, tiaminopirofosfat), sinteza principalilor acumulatori energetici celulari (ATTP), sinteza de lecitine în metabolismul grăsimilor, sinteza de hexafosfați, creatinfosfați, sinteza de nucleoproteine și fosfoproteine în metabolismul proteinelor. Carența în fosfor este mai frecventă și mai gravă la bovine, decât carența în calciu. Este mai rară la animalele de pe pășune, dar destul de frecventă la vacile cu producții mari de lapte exploatate în sistem de stabulație permanentă și hrănite deficitar cu furaje verzi. Fosforul este
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
aportul lor trebuie să fie exogen, prin furaje, în majoritatea cazurilor (cu exceptia unor vitamine, cum sunt: vit. D, C, B care sunt sintetizate de microorganismele din prestomace și intestinul gros( BRUGERE PICOUX și col. 1990, DUMITRU, M., 1996). Hipovitaminozele sunt frecvente datorită artificializării vieții animalelor în exploatarea intensivă. Ele pot fi cauzate de aport insuficient prin rația furajeră, absorbție deficitară, datorită unor afecțiuni ale mucoasei intestinale, tulburări hepatice însoțite de scăderea cantității de bilă, cerințe crescute ale organismului animal în anumite
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
se înlocuiește cu anticoagulant oral, antiagregant plachetar sau ambele. INFECȚIILE Infecțiile reprezintă o altă complicație care afectează suportul circulator pe termen lung al acestor pacienți. Ele pot apărea din cauza prezenței sistemului de asistare sau pot fi infecții nosocomiale. Cel mai frecvent loc este locul de traversare cutanată a tubulaturii sau canulelor, dar infecțiile se pot manifesta și la nivelul sediului abdominal sau în mediastin (prin contaminare cu agenți patogeni existenți pe piele, în prezența unui mare „corp străin”, la un pacient
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
tip de: - moarte naturală definită prin scurgerea timpului vital înscris în genomul fiecărei vietăți, așa- numita moarte programată (Jacobson M.D., Raff M.C., 1995Ă și - moartea patologica, indusă de cei mai variați factori tanatogeni, factori generatori ai morții, forma cea mai frecventă. TANATOLOGIA CELULARĂ Tanatologia celulară sau citotanatologia este studiul cauzelor, patogenezei și a morfologiei celulelor moarte sau intrate pe drumul fără de întoarcere. Este o problemă apărută timid numai după enunțarea de către Schleiden și Schwann a teoriei celulare, cu 160 ani în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
timpul vieții, pe masura ce se instalează hemoliza, își modifică aspectele tinctoriale, din roșiatice devenind negricioase. Ele sunt bine vizibile la nivelul intestinelor unde se pot confundă cu petele melanice și sunt cunoscute sub denumirea de haemomelasma ilei pentru că sunt mai frecvente la nivelul ileonului la căi sau de pseudomelanoză periferica. Urmare a creșterii permeabilității tisulare, la câteva ore după moarte, are loc imbibiția biliara a pereților vezicii biliare și a țesuturilor care vin în contact cu aceasta: ficat, diafragm, stomac, intestine
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este reprezentată prin elementele figurate ale sângelui, prin celulele locale, fibrele de colagen și de reticulina cât și prin agentul etiologic. În raport cu elementul celular sanguin predominant, se cunosc exsudate purulente predominant: - neutrofilice, respectiv heterofilice la iepuri și păsări, cele mai frecvente; - monocitare, în infecțiile cu Listeria monocitogenes ; - eozinofilice în inflamațiile alergice și în infestațiile parazitare; - limfocitare, în infecțiile cu evoluție subacută și cronică, la rumegătoare și la suine. Componentă lichidă este reprezentată prin plasma bogată în fermenți proteolitici, lipolitici, substanțe toxice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celule gigante pe care le denumim: celule gigante de tip Langhans și celule gigante de corp străin. Dacă primele sunt bine conturate, secundele au forme foarte diferite și o parte a membranei aproape invizibilă, alipita de corpul străin. Primele sunt frecvente în bolile infecțioase, secundele în micobacteriozele păsărilor, infestațiile parazitare și în procesele de necroza și de resorbție. Cornil și Babeș, citați de Ciurea (1971Ă au evidențiat posibilitatea ca și unele celule epiteliale să se transforme în celule gigante. Celulele prezentatoare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Dawson, 1927; Asdrubali și Mughetti, 1968; Cheville, 1976; Stankiewicz și colab, 1994. Celulele lui Russel sunt celule mari, globulare, cu caracter limfoplasmocitoid, bogate în granule intens PAS pozitive și colorate grialbăstrui, gri-roșiatic sau roșu aprins în metodă HEA. Sunt mai frecvente în primele zile de viață, în lumenul și mucoasa intestinala și mult mai rar după încetarea alimentației colostrale. Numai cu granule intens eozinofile și PAS pozitive pot fi văzute în toate organele limfoide și în apropierea mucoaselor. Ne însușim opiniile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Dobson (1966Ă, Whur (1967Ă, Asdrubali și Mughetti (1968Ă după care celulele lui Russell ar fi transportoare de anticorpi. Celulele globuloase par să fie stadiul final, depozitar sau de stocaj de anticorpi, citoplasma lor fiind uniform eozinofila și omogena. Sunt mai frecvente la nivelul epiteliilor mucoaselor intestinale, respiratorii, genitale etc. Unii cercetători le consideră asociate cu infestațiile parazitare. Asdrubali G. și Mughetti L. (1968Ă, Stankiewicz și colab. (1994Ă cât și observațiile noastre nu confirmă această relație. Celulele Ț sau limfocitele sunt de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor parazitare, monocitare în unele infecții cu Listeria monocytogenes,si limfoide în inflamațiile subacute ale rumegătoarelor și ale suinelor. După sediul și caracterul colecțiilor purulente se deosebesc: empiemul, flegmonul, pustula și abcesul. Empiemul (gr. en = în și pyon
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
imprimă exsudatului un caracter mucos sau mucinos. Atât exsudatul seros cât și mucusul, acționând asupra celulelor epiteliale ale mucoaselor, determină desprinderea acestora din angrenajul celular și amestecarea lor cu exsudatul seromucos, dând naștere catarului mucocelular sau descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât lamina propria rămâne denudată. Această distrugere accentuată este elementul determinant pentru unii cercetători de a considera inflamația catarala că o inflamație alterativă predominant descuamativa. Nu împărtășim acest
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
macrofage, care umpleau sinusurile peritrabeculare și perifoliculare, dilatându-le foarte mult. Prin colorațiile pentru germeni Gram și May-Grunwald-Giemsa, citoplasma macrofagelor era încărcată de germeni (E. rhusiopatiaeă, ceea ce ne-a permis diferențierea de procesele tumorale. Hiperplaziile macrofagice par să fie relativ frecvente la ovine, asociate cu inflamațiile purulente focalizate. Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare sunt frecvent observate în plasmocitoza nurcilor sau mai putin corect „boală aleutină” IOAN PAUL136 a acestora și cu o frecvență mult mai redusă la alte
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
afectată și pielea regiunii popliteale. Histologic, predomina edemul și infiltrația eozinofilică, fără structuralizarea caracteristică granuloamelor și fără prezența celulelor epitelioide și gigante, care definesc inflamațiile granulomatoase. IOAN PAUL138 Din cadrul inflamațiilor eozinocitar - eozinofilice de natură parazitara menționam și miozita eozinofilică, mai frecventă la bovine. Este ușor diagnosticabila în evoluția cronică prin culoarea verzuie și creșterea consistentei zonelor musculare afectate. Se suspicionează intervenția speciilor de Sarcocystis, desi evidențierea lor în leziuni este destul de rară. Discutând rolul eozinofilelor în patogeneza inflamațiilor parazitare, Smith
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem embrionara este capabilă să genereze mai mult de un singur tip de celulă tisulara sau organică. ∴ Una dintre modalitățile evolutive cele mai frecvente ale procesului inflamator este organizarea, înlocuirea țesuturilor inflamate cu țesut conjunctiv de neoformație. La nivelul unui focar inflamator, o parte din elementele exsudate și mai ales elementele proliferate îndeplinesc o intensă activitate resorbtivă. Ele curată teritoriile inflamate de agenții determinanți
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
legătură între seroasele vecine și va determina sudarea acestora pe întinderi variabile. Unirea a două seroase prin țesut conjunctiv nouformat pe o suprafata întinsă poartă denumirea de sinechie sau aderenta, iar punțile, conjunctivale dintre două seroase se numesc bride. Sunt frecvente sinechiile și bridele pleurale și peritoneale. În cazurile în care activitatea resorbtivă nu înlătura tot exsudatul și detritusul necrotic existent, prin activitatea hiperplazică mezenchimală se realizează o capsula conjunctiva fibroasa, care izolează teritoriile distruse, reacție cunoscută sub denumirea de încapsulare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
temperaturii - calor nu poate constitui un semn cardinal. Pe de altă parte reacția inflamatorie este mai monomorfa, răspunsul la diverșii agresori fiind totdeauna același. El este pus în mișcare de histamina și serotonină (5 hidroxitriptaminăă eliberată de mastocite, mult mai frecvente în țesuturile peștilor decât în ale mamiferelor. Exsudația la pești este constituită din granulocite, neutrofile, monocit-macrofage, limfocite și trombocite. Inflamația supurativa sau purulenta este de intensitate mai redusă decât la mamifere, abcesul observându-se destul de rar. Mediul lichid, în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vreunul dintre personajele lui Dostoïevski sau Henry James, dar în schimb ajungem să cunoaștem complet starea lor de spirit, mobilurile acțiunilor lor, aprecierile, atitudinile și dorințele lor. Cel mult, scriitorul sugerează un contur schematic sau o singură trăsătură fizică - practica frecventă a lui Tolstoi sau Thomas Mann. Faptul că multe ilustrații nu ne mulțumesc, deși sunt executate de artiști buni și, în unele cazuri, chiar de autorul operei (de pildă, ilustrațiile lui Thackeray), demonstrează 52 că scriitorii ne prezintă doar un
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
T1, hiposemnal accentuat T2 (fig. 3.13 a-d). HEMATOMUL SUBDURAL Hematomul subdural (HSD) reprezintă o colecție lichidiană localizată între dura mater și membrana arahnoidiană. În TCC grave, rata mortalității este între 50 și 90% [8,5,9]. Cea mai frecventă localizare este convexitatea emisferelor cerebrale. Evaluare CT: - HSD acut - colecție hiperdensă, lentiformă, planconvexă, cu marginea externă netedă și marginea internă, adiacentă la suprafața creierului, neregulată (fig. 3.14 a-b). - HSD supraacut - colecție hiperdensă neomogenă, cu zone de hipodense în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]