36,010 matches
-
veche de astăzi este mărginită de case impunătoare, care datează în cea mai mare parte din Evul Mediu, dar care sunt de multe ori refăcute în epoca modernă. (astăzi sediul principal al Salzburger Sparkasse). Această clădire a fost construită pe fundații romane. Aici s-au găsit rămășițele unui hipocaust, resturi de mozaic și 150 de monede romane. Casa are acum un portal din marmură în stil baroc târziu, cu pilaștrit, care s-a aflat până în 1907 în Makartplatz. Portalul conține stema
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
războiului a împiedicat însă realizarea acestui proiect, iar Kapuzinerberg a scăpat de dezvoltarea intensivă a zonei. Mănăstirea a fost înființată de episcopul Wolf Dietrich von Raitenau ca un bastion împotriva Reformei. În 1602 călugării au consacrat prima biserică construită pe fundația unui turn medieval. Biserica se afla într-o pădure plantată în secolul al XV-lea. Extinzându-se treptat, mănăstirea a ajuns la forma sa actuală în jurul anului 1690. Timp de secole, călugării au fost independenți de arhiepiscopul local, subordonându-se
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
bine conservat, astfel că în anul 1969,având la bază propria cercetare științifică { derulată în perioada 1965 - 1969 }, scrie o lucrare monumentala privind tradițiile și particularitățile folclorice ale zonei intitulată " Soporul de Câmpie : monografie folclorica ", lucrare publicată în 2012 de Fundația culturală "Vacante muzicale " din Piatră Neamț, Editura Capriccio Piatră Neamț ,ISBN -978-606-92873-47. De-a lungul timpului populația satului Aruncuta a evoluat astfel: Conform " Recesământul general al populației", editat de Institutul Central de Statistică București ,1944 , pag.70 și pag.594
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
se mai păstrează nici o urmă de zid, se afla o platformă lată de 7-8 m și înaltă de 2 m. Structura terenului duce la concluzia că în partea sudică au fost efectuate nivelări cu piatră spartă mărunt și cu pământ. Fundațiile curtinelor sunt ridicate direct pe stâncă, fiind mai late decât zidul propriu-zis, care are grosimea de aproximativ 2 m și este construit din piatră mijlocie cioplită sumar și dispusă neregulat. Pentru stabilizare și coeziune s-au folosit pietre mici. Emplectonul
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
și 1995), Săptămâna Internațională a Muzicii Noi - București (1993, 1994, 1995, 1996), Festivalul Internațional "Întâlnirile Muzicii Noi" - Brăila (1997, 1998), Centrul Cultural American - București (1994), Uniunea Arhitecților din București (1993, 1994), Uniunea Scriitorilor din București, Casă Americii Latine din București, Fundația Culturală Română din București (1993 și 1994), Jazz Club - cu Harry Tavitian Group (1994), Teatrul de Opereta "Ion Dacian" (1996, 1997). În 1995 a susținut un spectacol la Bibliotecă Publică de Arte Interpretative din New York. 1982 - Premiul ATM pentru lansarea
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
cel de al doilea fiu al contelui Balduin I de Guînes și rudă îndepărtată a conților de Boulogne. Fulc, alături de frații săi Guy, Ugo și Manasse Robert, și-a dat consimțământul față de un privilegiu pe care tatăl lor îl acordare fundației sale monahale din Saint-Médard de Andres în 1084. Fulc și Ugo, pe atunci arhidiacon, a fost martori la o diplomă emisă de Manasse, la acea vreme conte, pentru aceeași mănăstire, în 1097. În 1117, Fulc și Guy au subsacris privilegiul
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
anului 1457, anul construirii celei de-a patra centuri de fortificații a orașului. Zidul a fost ridicat pe locul unde curgea un braț al râului Cibin, mai târziu transformat în mlaștină, care a fost asanat și umplut cu resturi menajere. Fundația din piatră a turnului este extrem de groasă, 4 m. Au mai fost descoperite urme de arsură,turnul fiind incendiat de câteva ori, o groapă cu var din perioada construirii fortificațiilor și urmele zidului de la culoarul de acces în turn. Turnul
Turnul Pielarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/328333_a_329662]
-
Lucrează asiduu la revista "Semne" publicând cronici plastice, eseuri, recenzii sub pseudonimul Mircea Vuian sau Valeriu Morjan. Tot acum, începând din această perioadă, își începe o colaborare fructuoasă cu cele mai notabile periodice culturale ale timpului cum au fost "Revista Fundațiilor Regale","Viața românească" unde a a făcut parte o vreme din redacție, "Universul Literar" unde a folosit pseudonimele F. Ion, Ion F., Socrate, Menipos, Lafcadio, Menin, Philolaos din Crotona sau Menale. Ion Frunzetti a publicat în anul 1942 eseuri dedicate
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
este una din grupările înarmate care au luptat în Munții Carpați împotriva regimului comunist din România. Numărul precis al acestora nu este cunoscut cu exactitate deoarece în arhivele Securității există doar tabele parțiale, care diferă de la an la an. Fundația „Luptătorii din Rezistența Armată Anticomunistă” a numărat peste 200 de grupuri. Specialiștii Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității au identificat următoarele zone in care au existat asemenea centre de rezistență: Maramureș, Arad, Munții Apuseni, Alba, Cluj, Crișul Alb, Sibiu, Hunedoara
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
von Goethe. Asistenta Ana nu are cunoștință de acest „pact cu diavolul”, dar îi intuiește existența și își dă seama în ultima noapte, când hoinărește tulburată prin ploaia torențială, că se apropie un soroc. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman a afirmat că filmul "Răutăciosul adolescent" este un „film cu lumini și umbre de viață”, „o proză substanțială, cu personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
bune.” Swartz a declarat că SOPA fusese învinsă de oameni, că bătălia fusese câștigată pentru că „fiecare devenise propriul erou, decis să își facă o misiune din a salva această libertate crucială”. Se referea la o serie de proteste împotriva proiectului - Fundația Electronic Frontier vorbește despre cel mai mare protest din istoria internetului - în cadrul cărora peste 115.000 de pagini de internet au protestat împotriva inițiativei legislative.
Aaron Swartz () [Corola-website/Science/328387_a_329716]
-
În jurul schitului și a palatului s-au țesut legende. Când s-au construit zidurile de incintă, unul dintre boierii din familia Cantacuzino a pus să fie măsurată cu o sfoară umbra câtorva lucrători robi și a așezat apoi sfoara în fundația zidurilor. Robii și-au pierdut viața la apusul soarelui. Potrivit unei legende, Budu, unul dintre căpitanii lui Alexandru cel Bun (1400-1432), a murit într-o luptă și a fost chemat de iubita sa cu ajutorul unei vrăjitoare. El a venit călare
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră acest film ca fiind o comedie amară a cărei acțiune se petrece spre sfârșitul anilor '80, „când absurdul cotidian, la noi, atingea... recorduri mondiale”. El identifică mai multe semne grotești ale „Epocii
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
Transilvania” din București au colaborat între anii 1868 și 1870 în vederea acordării de burse studenților români transilvăneni care studiau la universități străine. Acestea comunicându-și reciproc listele studenților care beneficiau de ajutoare financiare. De asemenea, asociația arădeană a sprijinit puternic fundația „România Jună” și ASTRA pentru înființarea unei catedre de limba română la Universitatea din Viena. În anii 1870 - 1871 asociația arădeană a sprijinit acțiunea ASTREI de înființare a unei Academii juridice românești în Transilvania, mobilizând prin intermediul colectorilor săi strângerea de
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
cu critici mixte. Gabriela Hurezean afirma în ziarul „Național” că într-o perioadă de pervertire a gustului public prin sex și violență creația lui Mircea Veroiu este un „film frumos în toată puterea cuvântului”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră că Veroiu abordează în acest film drama emigrantului, încorporând "„propriile stări și sentimente, propriile meditații privind înseși rosturile artei sale”". Filmul este un „film în film”, cu imagini provenite parcă dintr-un
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
de 11 ani, Marta urmează studiile secundare la pensionul Humpel din Iași ca bursieră externă. Dorind să practice medicina, se înscrie la Facultatea de Medicină din Iași în 1893. La sfârșitul primului an de studii obține, datorită rezultatelor merituoase, bursa Fundației „Vasile Adamachi” a Academiei Române. În anul 1899 termină studiile medicale, avându-i în acceași promoție pe Constantin Botez, cunoscut ulterior ca un animator al vieții culturale ieșene, și pe Leon Ghelerter și pleacă la București cu intenția de a se
Marta Trancu-Rainer () [Corola-website/Science/327617_a_328946]
-
de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Ochi de urs" este "„un film polemic, o replică la modalitatea «descriptivă», evidentă în mai toate peliculele inspirate din opera ilustrului prozator moldovean. Ochi de urs este o încercare, nu lipsită
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
epice prozaice, când filmul nu găsește totdeauna tonul elegant-amărui cu care admonestăm egoismul și afecțiunea drămuită, și lipsa de afecțiune, și lipsa de recunoștință, și încă multe alte absențe dintr-un bilanț sentimental falimentar”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Singurătatea florilor" este un film "„sensibil și delicat (...), cu câteva partituri actoricești generoase pentru Radu Beligan (un medic ursuz, cu complicații familiale, care primește într-o bună zi... un buchet de
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
Cinematografiei. Recenziile critice ale acestui film au fost destul de modeste, specialiștii în cinematografie remarcând faptul că acest film nu s-a ridicat la nivelul artistic al celorlalte filme realizate de Elisabeta Bostan. Spre exemplu, în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că, prin filmul "Telefonul", Elisabeta Bostan "„a rămas departe de farmecul filmelor anterioare”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Viața unui burlac, ordonată
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
constituie întoarcerea la natură și alegerea satului ca loc de muncă, ci „necesitatea de a ne trăi viața cinstit, cu dragoste de muncă și de oameni, cu ochii ațintiți voltaire-ian mereu în direcția progresului”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Iarba verde de acasă" este un film "„de suflet”, „calm și liniștit, ca o șoaptă”. Stere Gulea a realizat filmul unei întoarceri într-o perioadă în care majoritatea oamenilor își dorea
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul aromân. Selecția poeziilor și publicare au fost făcute de Editura Fundației Culturale Aromâne “Dimândarea Pârintească”. În 1985 a apărut la editura Litera din București antologia "„Ecou de cîntec aromânesc”", realizată de Atanasie Nasta, în calitate de editor. Antologia cuprinde portrete și creații a zece poeți: Mihail Nicolescu (1835-1865) (3), Vasile Muși (1895-1961) (5
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
Dumitru Pariza (1908-?) (7), Constantin Colimitra (1910-2001) (9), Atanasie Nasta (1912-1996) (12), Nicolae Caratana (1914-1992) (10), Costa Guli (1916-1985) (10) și Chira Iorgoveanu (1948-). În 1992, Atanasie Nasta a editat un "„Almanah Macedo-Român”", care a apărut la București, la Editura Fundației Culturale Române, sub egida Societății de Cultură Macedo-Română. Pe lângă poezii în grai aromân ale poeților din toate generațiile, almanahul cuprinde și biografiile a 27 de personalități de sorginte aromână, precum și o serie de documente și fragmente de studii, reprezentative pentru
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
financiare voluntare, în data de 10 ianuarie 1990 cu ocazia adunării de reînființare a Societății; • înființarea de filiale teritoriale în Craiova, Călărași, Slobozia, Constanța; • investirea filialelor cu personalitate juridică și gestiune financiară proprie; • tipărirea Almanahului macedoromân în 1992 la editura Fundației Culturale Române. Persoane din Societatea cu care Atanasie Nasta a colaborat în perioada 1990-1992 Mihai Bileca, Stere Muceanu, Alexandru Caranica, Dumitru Nacea, Petre Iogu, Caracota Dumitrache, Nicolae Guli, Carniciu Constantin, Dumitru Nacea, Nicolae Saramandu, Ion Caramitru, Dan Șaguna, Constantin Colimitra
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
Interpretarea savuroasă a Ginei Patrichi este lăudată de jurnalistă prin următoarele cuvinte: "„Zaza Ginei Patrichi este uluitoare și paradoxală ca amestecul de colonie franțuzească cu mirosul de ceapă și țuică”". Analizând acest film în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman aprecia portretele de personaje realizate de regizoare, precum și imaginile operatorului Vivi Drăgan Vasile filmate în „lumini” reci sau calde, în funcție de mediul investigat. El constată că filmul se termină într-o notă de optimism
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
pleacă într-o destinație necunoscută, iar un comentator relatează că personajul era de fapt un comunist deghizat. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 5.224.000 lei. Analizând acest film în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Serata" rămâne un film singular între peliculele care s-au referit la „actul de la 23 august 1944”, deși nici el nu avea cum să nu fie marcat de de ideologia epocii
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]