37,224 matches
-
continuare studiază la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (1948-1949). Părinții fiindu-i declarați „chiaburi”, se vede constrâns să-și întrerupă studiile. Lucrează doi ani ca desenator tehnic la Uzinele Metalurgice Cugir. În 1947 debutează cu poemul în proză Cosașul, apărut în cotidianul „Ardealul nou” din Târgu Mureș. În 1949 începe să publice versuri în ziarul „Lupta Ardealului” și în „Almanahul literar” de la Cluj. În anii următori colaborează la revistele „Contemporanul” și „Flacăra” de la București. În 1951 este admis
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Senatului. Între 1854 și 1862, I. scrie poezii sentimentale sau patriotice, distingându-se prin ușurința versificației. Ulterior abandonează acest gen de poezie, dedicându-se exclusiv „cânticelelor comice”, apărute mai ales în „Convorbiri literare” (1867-1879). Scrise sub formă de monolog, alternând proza cu versul, „cânticelele”, mai toate rămase în pagini de revistă, au drept model pe V. Alecsandri. Subiectele sunt extrase din viața societății românești de după 1860, ale cărei moravuri I. le ridiculizează prin personaje caracteristice: micul funcționar, omul de afaceri, politicianul
IANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287486_a_288815]
-
Ion Ionescu de la Brad, T.C. este Teodor Codrescu, iar Gr. Pl. - Gr. Platon și S.S.B. - S.S. Botezat. Descrieri geografice și articole cu informații etnografice sau de folclor publică M. Vitlemescu, în timp ce Gh. Asachi e prezent cu versuri, descrieri de călătorie, proză istorică, articole dedicate celor mai variate subiecte, toate acestea nesemnate, ca și informațiile, notele, știrile ș.a. Sunt publicate și multe traduceri din același gen de literatură informativă, istorică și de călătorii. Revista este ilustrată cu stampe din străinătate. R.Z
ICOANA LUMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287496_a_288825]
-
doar o revistă democratică, publicând chiar un articol precum Revoluția bolșevică, în care sunt condamnate revolta de la Petrograd și bolșevismul în general. Semnează versuri Elena Farago, Eugen Relgis, dar și nume mai puțin cunoscute (Otilia Ghibu, George Silviu), paginile de proză fiind susținute de G.M. Zamfirescu, A. de Herz, I. Dongorozi. George Dorul Dumitrescu traduce schița Fricoșii... de A.P. Cehov, iar Ion Marin Sadoveanu publică un scenariu după Moartea lui Fulger de G. Coșbuc. Rubricile „Revista cărților” și „Revista revistelor” comentează
ICOANE MARAMURESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287498_a_288827]
-
și pref. Ion Ianoși, București, 1975-1976, Moartea lui Ivan Ilici, pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 2003; G.V. Plehanov, Studii de teoria artei, îngr. și Pref. Ion Ianoși, București, 1972; K. Paustovski, Trandafirul de aur, pref. Ion Ianoși, București, 1981; Marina Țvetaeva, Proză, pref. Ion Ianoși, București, 1986; Herzen, Bielinski, Cernâșevski, Dobroliubov, Pisarev, Despre cultura estetică, valorile artistice, creația literară, îngr. și introd. Ion Ianoși, București, 1987; A. Adamovici, D. Granin, Cartea blocadei. Leningrad (septembrie 1941-ianuarie 1944), îngr. și pref. Ion Ianoși, București
IANOSI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
funcționari, ziariști ș.a.m.d. Mai sunt inserate poezii de Mihai Beniuc, Nicolae Labiș, care publică aici primele versuri (Fii dârz și luptă, Nicolae, 8/1950), Șt. Cazimir, D. Ignea, Dragoș Vicol, Darie Magheru, Ion Gheorghe, Ion Horea. Paginile de proză (nuvele sau fragmente de romane) îi au ca autori pe Alecu Ivan Ghilia, Costache Anton, Dumitru Almaș, Ion Istrati, Mira Iosif, Gh. Ionașcu. Bine reprezentat este și sectorul de critică, susținut de Grigore Scorpan, Nicolae Barbu, Constantin Ciopraga, Dimitrie Costea
IASUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287491_a_288820]
-
colecția „Antologia poeților tineri” (unde vor fi prezenți aceia „care n-au avut încă prilejul să-și adune versurile într-un volum”), comitetul de lectură fiind format din George Dumitrescu, Radu Gyr și Raul Teodorescu. În afara paginilor de poezie și proză aparținând unor scriitori ca Elena Văcărescu (Patru poeme traduse de M.S. din volumul Dans l’or du soir), Cincinat Pavelescu, Radu Gyr, G. Bacovia, G. Călinescu, Virgil Huzum, I. Valerian, Tudor Teodorescu- Braniște, George Dumitrescu, Artur Enășescu ș.a., revista conține
IDEEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
Sburătorul”. Debutează editorial în 1929 cu Romanul lui Mirel, volum din care, în „Gazeta literară”, apăruseră anterior câteva fragmente prezentate de E. Lovinescu. În 1934 este laureat al Premiului Societății Scriitorilor Români. Crezul literar al lui H. merge în sensul prozei de analiză lucidă a experienței filtrate prin conștiință. El realizează o operă structurată compozițional după principiul de natură muzicală al „variațiunilor la temă”. Incluzând patru romane antume, Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic (1931), Parada dascălilor (1932
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
La Fontaine, La Laitière et le pot-au-lait; romanul proustian al secvențelor de viață recuperate și analizate prin fluxul memoriei; insinuarea observației, pe baza căreia personajele capătă profunzime, ca în scrierile lui Thomas Hardy), însă asimilând și experiența românească, adusă de proza lui Camil Petrescu și a Hortensiei Papadat-Bengescu, H. concepe înscrierea substanței narative într-un sistem în care validarea autenticității trăirii este dată de acutizarea lucidității, anticalofilism și concentrare formală („Am spus: am vrut să mă prezint cât mai adevărat. Nu
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
sine, care - fatalmente incompletă - înregistrează și eșecul cunoașterii celuilalt. Acest efort tragic de a se înțelege pe sine ca o garanție a explicării faptelor celorlalți se poate identifica drept element esențial, caracteristic întregului discurs narativ, în care materia cuprinsă în prozele scurte își găsește rezonanța la nivelul construcțiilor romanești. De fapt, romanele nu sunt decât amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele. Sub aceleași pretexte situaționale (moartea iubitei / soției, chinurile dragostei), același eu masculin hiperdimensionat încearcă să se autodefinească
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
lui sunt feluritele fațete ale unei confesiuni răsucite în sine, ca o spirală, fără nici un scop și nici o soluție [...]. Un ciudat lirism rece, o neurastenie metafizică și o cazuistică istovitoare, unite cu sentimentul dezolant al provizoratului alcătuiesc structura psihologică a prozei lui. POMPILIU CONSTANTINESCU Anton Holban a fost un „analist”, în înțelesul cel mai propriu al cuvântului. [...] Ca și alți autori din generația sa, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Holban teoretizează ideea literaturii nude, simplă înregistrare a trăirii unor „experiențe” sufletești
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
RL, 2001, 27; Eugen Dimitriu, Lovineștii, Iași, 2001, passim; Nicolae Florescu, Divagațiuni cu Anton Holban, București, 2001; Mihai Zamfir, Neverosimilul centenar, RL, 2002, 5; Emil Vasilescu, Anton Holban, București, 2002; Ofelia Ichim, Între Eros, solitudine și Brahms. Motive literare în proza lui Anton Holban, Iași, 2003. C.M.B.
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
se angajează să fie o tribună adevărată”, chemând, în spiritul epocii, „pe toți scriitorii din Moldova, pe toți scriitorii de pe întreg cuprinsul patriei, legați trup și suflet de cauza poporului liber” (1/1954). Din 1960 rubricile permanente sunt „Versuri și proză”, „Medalioane”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Revista revistelor”. Colaborează cu versuri Ioan Alexandru, Andi Andrieș, Al. Andrițoiu, Tudor Arghezi, Camil Baltazar, Lucian Blaga (Catrenele fetei frumoase, 4/1961), Demostene Botez, Radu Boureanu, Radu Cârneci, Otilia Cazimir, Const. Th. Ciobanu, Ștefan Aug. Doinaș
IASUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
Marșul celor puternici, 1/1954, Dacă toate acestea fi-vor uitate, 12/1957), George Lesnea, Mircea Micu, Mihai Negulescu, Simion Stolnicu, Corneliu Sturzu, G. Tutoveanu (Vouă celor tineri, 1/1956), N. Țațomir, N. Tăutu, Haralambie Țugui, Horia Zilieru. Este găzduită proză de G. Călinescu (Scrinul negru, fragment, 2/1958), Ion Istrati, Ion Grecea, Ion Lăncrănjan, Mihail Sadoveanu (Nada florilor, fragment, 10/1955), George Bălăiță, Ștefan Bănulescu, Eugen Barbu, Eusebiu Camilar, Mircea Radu Iacoban, Aurel Mihale, Traian Coșovei, N. Țic, V. Voiculescu
IASUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
pentru UNESCO. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „România literară”, „Dreptatea”, „22”, „Luceafărul” ș.a. I s-a acordat Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru contribuția la realizarea volumului Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar (1983). De formație lingvist, I. scrie și proză, dar scriiturii sale îi lipsește o anume ingenuitate a viziunii estetice, ceea ce face ca tonalitatea să nu diferențieze stilistic, bunăoară, o lucrare de specialitate a sa de un roman pe care îl compune. Astfel, Limbaj cotidian și rostire literară (1977
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
Anton Balotă. Din 1937 adeziunea la doctrina legionară este evidentă. În ton encomiastic, redactorul, dar și Traian Herseni, Ștefan Ion George, Arșavir Acterian, Alexandru Constant ș.a. scriu despre „jertfa” legionarilor ori despre generalul Gh. Cantacuzino Grănicerul. Versuri și poeme în proză, cele mai multe ocazionale, mustind de ideologie de dreapta, dau Horia Stamatu, Iordache Nicoară, Ion Vasile, Ciril Vârnav. Mai publică articole, studii, comentarii Nicolae Roșu, arhitectul Mihai Urzică (Așezările românești în cuprinsul lor urbanistic, Reînnoirea satelor românești prin specificul lor), Andrei Flor
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
Bacalbașa scrie și C. Dimitrescu-Iași studiul Arta națională. Colaboratorii literari ai revistei sunt Charles-Adolphe Cantacuzène, Al. Davila, Mircea Demetriade, Gh. Marinescu, Gabriel Donna, Radu D. Rosetti și D. Karr (D. Karnabatt), toți autori de versuri, G. Ranetti, care colaborează cu proză și cu o caldă evocare a lui Anton Bacalbașa. Al. Bogdan-Pitești este autor de versuri în limba franceză, I.C. Bacalbașa scrie câteva articole în chestiunea teatrului național, iar M. Demetriade - o prezentare a vieții și activității lui Friedrich Nietzsche. I.
ILEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287513_a_288842]
-
în revistele umoristice „Scoica” (1909-1910) și „Nodul” (1909). Adevăratul său debut datează însă din 1911 în „Flacăra” (unde avea să publice până la sfârșitul vieții), urmat de pezența, în 1912, în revista simbolistă „Insula”. Timid, retras, a colaborat cu versuri, scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus de ftizie. „Literatorul” îl comemorează în 1918, „Facla” în
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
Al. Macedonski și I. Vinea până la tradiționaliștii N. Iorga și V. Voiculescu. Colaborează cu versuri Riria (Adela Xenopol), N. Mihăescu-Nigrim, G. Bacovia (Pulvis, Seară tristă, Serenadă), Cridim, Mircea Demetriade, D. Karnabatt, Ioan I. Pavelescu, I. Gr. Periețeanu, Mihail Sorbul, cu proză - V. Demetrius, Oreste, N. Rădulescu-Niger, O. Tafrali, Al. Macedonski (Bucureștii lalelelor și ai trandafirilor), Zoe Verzea. Cronicile literare și dramatice sunt semnate de Caion. Rubrica „Păreri literare” aparține lui Mihail Sorbul (despre Mihai Săulescu) și lui Mihail Dragomirescu (despre Carmen
ILUSTRAŢIUNEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287531_a_288860]
-
convingerile sale de extremă dreapta, regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică în lagărul de la Periprava, unde a fost întemnițat din 1948 până în 1960. În timpul liceului se numără printre redactorii revistei „Licăriri literare” (1929), în care publică versuri și proză, iar ca student frecventează asiduu cenaclul Sburătorul. La Buzău este redactor al revistei „Carnet literar” (1931-1934) și la publicația „Gând nou” (1933-1934). De asemenea, a colaborat la „Luceafărul”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Curierul”, „Tomis”, „Albatros”, „Avântul”, „Acțiunea Buzăului”, „Acțiunea literară
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
Pentru o cauză tot publică. O cauză culturală”, obiectivul fiind: „Nu stil, nu conținut. Descoperita trăire interioară. O săpare cu încă câteva palme în necunoscutul sufletesc.” Poezia este semnată de Gabriel Bălănescu (Lacrimi strivite) și V. Antioh (Sculpturi cu șerpi), proza, de Fabian Paltin (Masa, fragment din manuscrisul Internatul), iar eseistica de Eugen Ionescu, căruia i se publică un fragment din volumul în pregătire Nu, aici anunțat cu titlul Negații. M.Pp.
INCRUSTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287541_a_288870]
-
ale neamului. În anii 1915-1916 semnează versuri G. Caïr, Smara, D. Teleor, Victor Eftimiu, I.U. Soricu, Al. Macedonski (Țiganii), G. Gregorian, Șerban Bascovici, I. Gr. Periețeanu, Ion Dragoslav, I. Al. Bran-Lemeny, C. Nutzescu, Ion Al-George, Mia Vlad, Al. Iacobescu, proză - V. Demetrius, Corneliu Moldovanu, D. Iacobescu ș.a. Lui Mircea Demetriade i se publică o piesă, „ermetism într-un tablou și în versuri”, datată 25 septembrie 1896. Cezar Pruteanu traduce versuri de Charles Baudelaire, Eugen Relgis transpune din Friedrich Nietzsche. În
ILUSTRAŢIA NEAMULUI NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287530_a_288859]
-
David Praporgescu, iar în partea a doua, versuri semnate de G. Stratulat, C.A.I. Ghica, Al. Macedonski (Rondelul înecaților, Sonetul nestematelor, Sonetul puterii), Cridim (Christea N. Dimitrescu), A. Mândru, V. Voiculescu (Stema țării, Cântecul lebedei), G. Tutoveanu, C. Râuleț, precum și proză de Al. Cazaban, Al. Macedonski, Artur Gorovei, teatru de N.G. Rădulescu-Niger, traduceri din Byron și Tolstoi. Alți colaboratori: Constanța Hodoș, Mihail Celarianu, Virgil N. Duiculescu. I.H.
ILUSTRAŢIA NEAMULUI NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287530_a_288859]
-
fiul Firei și al lui Matei Iacob, țărani. Se stabilește împreună cu familia la Craiova, unde urmează, începând din 1889, cursurile Liceului „Carol I”. Imediat după absolvire preia conducerea bibliotecii Fundației „Aman”, unde funcționează până când se pensionează, în 1935. Debutează cu proză în 1912, la săptămânalul „Fulgerul Doljului”. Împreună cu Marcel Romanescu înființează la Craiova, în 1914, revista „Viața literară”, care însă nu va rezista mai mult de doi ani. Între 1920 și 1927 este secretar de redacție la „Ramuri”. Colaborează la foarte
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
publicații: „Flacăra”, „Literatorul”, „Drepturile femeii”, „Capitala”, „Cosinzeana”, „România viitoare”, „Lectura”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cele trei Crișuri”, „Datina”, „Năzuința”, „Clipa” ș.a. Cea mai intensă activitate o desfășoară, din 1914 până în 1943, la revista „Ramuri”, unde publică poezie, proză, numeroase articole și cronici literare. Semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Daniel Aramă, Ion Aramă, Theofil Roman și Pantagruel. În 1940 editează, împreună cu Alexandru Colorian, volumul Poezii postume de Mihai Eminescu, act cultural ce provoacă multe ecouri
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]