36,705 matches
-
nucleu este responsabilă pentru două blocuri de lemn plasate una peste care nu sunt unite într-o singură piesă, ci mai degrabă este principiul excludere aplicat electronilor și protonilor care generează forța normală. În fizica materiei condensate, Dyson a mai studiat fazele tranziției modelului Ising într-o dimensiune și valurile rotative În jurul anului 1979, Dyson a lucrat cu Institutul pentru Analiza energiei în studii despre climă. Grupul se afla sub conducerea lui Alvin Weinberg, un pionier al mai multor discipline legate
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
Mircea Ștefan Belu (n. 28 februarie 1941, Lugoj - d. 15 septembrie 2002, Timișoara) a fost un actor și regizor român. A studiat cu Gheorghe Dem Loghin la Institutul de Teatru și Cinematografie I. L. Caragiale, București, promoția 1969. A debutat la Teatrul Dramatic Bacovia din Bacău, iar din 1975 s-a consacrat ca actor al Teatrului Național Mihai Eminescu din Timișoara. A interpretat
Mircea Belu () [Corola-website/Science/322291_a_323620]
-
începe în mijlocul acțiunii. La peste 700 de ani după secolul XXI, omenirea s-a răspândit în galaxie, întâi la bordul navelor echipate cu "propulsia Hawking" și apoi, după ce Pământul a fost distrus de un accident științific (Marea Greșeală), prin ceea ce studia acel accident: singularitățile controlate cunoscute sub numele de "teleproiectoare", care permit călătoria instantanee între două puncte separate de distanțe aparent nelimitate. Rețeaua de teleproiectare ("Web"-ul) a schimbat din temelii Hegemonia Omului (entitatea politică cu sediul pe planeta Tau Ceti
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
câștigat apoi roluri în serialele celebre pentru copii Bay City și Paradise Beach. A debutat în film la televiziunea publică australiană, în soap-opera Paradise Beach. A urmat tot un soap-opera, Home and Away. La vârsta de 21 de ani a studiat la L'École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq din Paris, unde a învățat pantomimă, clown și comedia dell'arte. Și și-a definitivat studiile în pantomimă și la Londra. Încă de atunci este cunoscută pentru rolurile de comedie pe care
Isla Fisher () [Corola-website/Science/322289_a_323618]
-
armean, care îndeplinește funcția de conducător al Eparhiei Armene din România (din anul 2010). s-a născut pe 7 iulie 1966 la Mosul (Irak), primind la naștere numele de Hraci. A urmat cursurile elementare la Bagdad (1972-1979), după care a studiat la Seminarul Sfântului Scaun de la Ecimiadzin în perioada 1979-1986, susținându-și teza de absolvire cu tema "“Eusebiu din Cezareea în literatura veche armeană”" la 10 martie 1988, cu calificativul excepțional. A fost hirotonit diacon la 14 februarie 1986, la Ecimiadzin
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
continuă cu elaborarea primelor teorii privind lumina și mecanismul vederii de către filozofii greci și indieni, cu dezvoltarea opticii geometrice în lumea greco-romană. O puternică înflorire cunoaște acest domeniu în epoca de aur a islamului. În Europa modernă încep să fie studiate fenomenele optice ca: reflexia, refracția, interferența ș.a., culminând cu dezvoltarea teoriei ondulatorii a luminii ceea ce a condus la apariția și perfecționarea aparatelor și dispozitivelor optice. În epoca contemporană, au fost descoperite noi fenomene cum ar fi: efectul fotoelectric, polarizarea, efectul
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
un mediu omogen. Astfel, cam cu trei secole î.Hr., Euclid, în lucrarea "Optica", subliniază faptul că lumina se deplasează în linie dreaptă și descrie legile reflexiei. Susține că vederea se datorează razelor care merg de la ochi la obiectul văzut și studiază relația dintre mărimea aparentă a obiectelor și unghiul sub care sunt văzute. Din acest motiv, Euclid este considerat întemeietorul studiului legilor pespectivei și al opticii geometrice. Între 100 și 150 d.Hr., Heron din Alexandria, în lucrarea "Catoptrica", arată, printr-
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Între 100 și 150 d.Hr., Heron din Alexandria, în lucrarea "Catoptrica", arată, printr-o metodă geometrică, că raza incidentă și cea reflectată respectă "principiul minimei acțiuni", astfel încât suma lungimilor acestora să fie minimă. Prin 140 d.Hr., Claudius Ptolemaios studiază refracția și sugerează că unghiul de refracție ar fi proporțional cu cel de incidență, lucru relevat într-o traducere arabă din secolul al XII-lea. Pentru realizarea lentilelor, greco-romanii utilizau sfere de sticlă umplute cu apă. Cele mai vechi, datate
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
mai târziu ca: Alhazen, Robert Grosseteste, Roger Bacon. Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000), într-un tratat despre oglinzi curbe și lentile, enunță legea refracției cu peste șase secole înaintea lui Snellius. În scrierile sale referitoare la optică, Alhazen (965-1040) studiază mecanismul vederii, oglinzile sferice și lentilele, refracția atmosferică, dispersia luminii și descrie, se pare că pentru prima dată, camera obscură, ce era utilizată pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui și al Lunii. Alhazen susține printre primii că viteza luminii este
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
mecanismul formării luminii crepusculare. Deduce valoarea unghiului sub care sunt vizibile razele solare ca fiind 18°, foarte asemăntor cu valoare acceptată în epoca modernă. Un alt mare învățat persan, Al-Farisi (1267 - 1320), dă o explicație clară pentru formarea curcubeului și studiază și camera obscură ajungând la concluzia că orificiul optim este cel cu diametrul minim. Robert Grosseteste (c. 1175-1253) realizează studii asupra luminii din mai multe perspective: epistemologică, metafizică, cosmogonică, etiologică și chiar teologică. Acesta subliniază rolul observației și al matematicii
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că "... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă." Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. Tot în 1665 apare și lucrarea lui Robert Boyle (1627 - 1691) " Experiența și reflecții asupra culorilor, în special asupra naturii albului, cu observarea diamantului care strălucește în
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
lucrări din domeniul opticii. În lucrarea "Treatise of the reflexions, refractions, inflections and colours of light" (pe scurt "Opticks", apărută în 1704), Newton descrie, folosind metoda ipotezelor, dar și a principiilor, fenomene optice ca reflexia și refracția. Marele savant englez studiază și dispersia luminii prin prismă și descompunerea acesteia în culori. Studiind interferența, obține experimental ceea ce ulterior va căpăta denumirea inelele lui Newton și ajunge la concluzia: "Orice rază de lumină, care trece printr-o suprafață refrectoare oarecare, capătă o anumită
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
inflections and colours of light" (pe scurt "Opticks", apărută în 1704), Newton descrie, folosind metoda ipotezelor, dar și a principiilor, fenomene optice ca reflexia și refracția. Marele savant englez studiază și dispersia luminii prin prismă și descompunerea acesteia în culori. Studiind interferența, obține experimental ceea ce ulterior va căpăta denumirea inelele lui Newton și ajunge la concluzia: "Orice rază de lumină, care trece printr-o suprafață refrectoare oarecare, capătă o anumită structură sau stare provizorie, care revine le intervale egale pe măsura
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
1886. În urma acestor evenimente, poziția lui Rupert s-a schimbat, deoarece a devenit clar că într-o zi el va moșteni tronul Bavariei. După absolvirea liceului, a intrat ca sublocotenet în armata bavareză. Și-a întrerupt cariera militară pentru a studia la universitățile din München și Berlin din 1889 până în 1891. A fost avansat la rangul de colonel și a devenit ofițer comandant al celui de-al 2-lea Regiment de Infanterie, dar a găsit posibilitatea de a călători suficient de
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
imperial de district în Cernăuți, unde s-a mutat și familia. Băiatul a început școala în 1822 în Tarnopol, dar din anul următor a urmat școala primară din Cernăuți. Între anii 1827-1835 a învățat la Liceul din Cernăuți, apoi a studiat dreptul la Universitatea din Liov (Lemberg) și după terminarea studiilor sale, a lucrat ca concipist la diferiți avocați la Liov și Stanislav (Stanislau). După ce Kochanowski s-a supus unui examen penru a fi recunoscut reprezentant legal din Cernăuți și de
Anton Kochanowski von Stawczan () [Corola-website/Science/329559_a_330888]
-
Ungureanu), provenea dintr-o familie numeroasă, unsprezece frați, din Comuna Trușești, Botoșani. Școala primară și gimnazială o urmează la Școala Generală nr. 51 (azi Colegiul Economic A. D. Xenopol). Se înscrie in 1981 la cursurile Școlii Populare de Artă din București. Studiază sub îndrumarea atentă a profesoarei Dorotea Botez. Își perfecționează tehnica, desenează, pictează, expune împreună cu colegii. În anul 2001 încurajat și sprijinit de familia Florescu (Prof.Av. Gheorghe Florescu și ziarista Nicoleta Dendu Florescu) deschide la Sala Radio prima expoziție personală. Îl
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
a depăși concepțiile depășite ale academiei. În acestea, precum și în alte lucrări ale sale din această peroadă creativă, apar linii elegante, curgătoare și culori decorative de Art Nouveau. Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a căsătorit cu Dr. med. Franz Herfurth și s-a mutat împreună cu el în Austria, unde a
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
elemenți vo aromanskiot od Haralampie Polenakovič doktorska teza odbraneta vo Zagreb, 1939, MANU, Skopje, 2007, 205 stranici (priredil Petar Atanasov) 71. La romanité nord-et sud-danubienne et șes rapports avec l`albanais, Skopje, 2007, pp. 5-17. 72. Repartiția graiurilor meglenoromane, în ”Studia lingvistică et philologica”, Omagiu Profesorului Nicolae Saramandu la 70 de ani, București, pp. 57-62. 73. L`oppsizione del numero nel romeno e nell`italiano, în ”Lingua, letteratura e cultură italiană” (editat de Rădica Nikodinovska), Skopje, 2011, pp. 61-68. 74. Le
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf (Bunești). A urmat gimnaziul din Sibiu, iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg (1693 - 1696). In 1696, el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său. Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
la Cluj, unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo. Johann Michael Soterius von Sachsenheim (cel tânăr) s-a născut pe 2 februarie 1775. A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794, anul în care a murit tatăl său. După câteva luni, a intrat în administrația guvernamentală districtuală și, în 1796, a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei, ajungând ulterior inspectorul
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Johanna Justine. Ea manifesta un vizibil talent artistic, pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847, publicată în revista "Siebenbürgischer Volksfreund" ("Prietenul Transilvănenilor"). Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei, în 1847. Clara și Theodor au început
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
un nou mandat de trei ani. Dr. med. Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852, în Békéscsaba, unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată. După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș, Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena, cu rezidențe studențești la Graz, Berlin și Würzburg, primind diploma de doctor pentru practică medicală generală. S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de Arte Frumoase. Un an mai târziu, ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a căsătorit cu Dr. med. Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii, Editha, Günther and
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
aprilie 1815 și a fost fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie, născută Shurer von Waldheim (printre rudele lui apropiate se află și sora sa, scriitoarea , născută Sockl). În anii 1834 - 1836, Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena, mai întâi ca student la sculptură, apoi devenind tot mai interesat de pictură. În 1841, a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani (pictură pierdută) și
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
pentru controlul vitezei de croazieră a vehiculelor în condiții de vizibilitate redusă, pentru radare de evitare a coliziunii, pentru controlul proceselor industriale și în diagnosticarea medicală, precum analizoarele de respirație. Laserele cuantice în cascadă sunt de asemenea utilizate pentru a studia chimia plasmei. Gama lor dinamică largă, sensibilitatea excelentă și funcționarea în condiții de siguranță combinate cu fiabilitatea remarcabilă ar trebui să depășească foarte ușor multe dintre obstacolele tehnologice care împiedică existența acestei tehnologii pe piață. Atunci când este utilizată în sisteme
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]