35,703 matches
-
un control al utilizării acestora și pentru a proteja consumatorii. Pentru a permite satisfacerea așteptărilor legitime privind utilizarea stocurilor de pesticide existente, deciziile Comisiei de neincludere au permis o perioadă de eliminare progresivă și este adecvat ca LMR bazate pe noțiunea că utilizarea substanței în cauză nu ar trebui să fie autorizată în Comunitate, ar trebui să nu se aplice până la sfârșitul perioadei de eliminare progresivă aplicabile acelei substanțe. (4) Limitele maxime de reziduuri au fost fixate cu privire la etilul azinfos pentru
jrc4623as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89789_a_90576]
-
rezonanțele culturale și socio-economice, cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice, cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși. Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase", fundamentaliste sau „habotnice” (termenul are la origine noțiunea "habad", v. mai jos), al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele, numite "ștetl" în limba idiș, și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei, opus în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
emise de muftii, învățați sunniți care interpretau Shariâ(legea). Kanun-name (cartea de legi) era o altă sursă care reprezenta în scris puterea sultanului. Dreptul ginților și tradițiile isilamice au fost surse ale legislației otomane. Se pleca de la premisa că între noțiunea de stat nemusulman și Islam nu există compatibilitate teoretică, de aceea apar doi idei: cea moderată (pentru dreptul internațional musulman) și cea categorica (care respingea ideea de drept internațional musulman. Dreptul islamic al popoarelor era aplicat după Seri' at (cod
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
puterile europene cu care erau întreținute relații comerciale). Tratate perpetue au apărut în a doua jumătate a sec. XVIII și erau încheiat pe timpul vietii sultanului, însă de data aceasta textul devine valabil și pentru succesorii acestuia. Pax Ottomanica - este o noțiune ce este îmăpărțită în 2: „pace confesionala” ( adică toleranță religioasă, în contextul în care Islamul era definit că o „lume a păcii - dar el-salam) și „pace imperailă” ( adică starea structurală ideală, în contextul în care djihad-ul avea drept scop instaurarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
supus ( a plătit și peșcheș). Și în 1541 și 1566, mai există consemnări referitoare la supunerea Transilvaniei. Acestea puteau fi realizate în două feluri: „prin forță” sau „de bună voie” ( anwatan sau șulhan.) Există teoretizate și prezente în cronici două noțiuni care vorbesc despre cucerire. Dacă un teritoriu era cucerit prin forță, numai sultanul avea să dreptul să hotărască unilateral asupra statului viitor al indivizilor. În cronicile otomane și documente, se vorbește de dreptul sabiei ( kilic hakki) și se vorbea despre
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
care trebuie urmate în cazul în care este purtat un război și o legitimare a dreptului la o acțiune armata. În Islam, problema nu o reprezentat motivul pentru care era declanșat războiul, ci de motivul pentru care este încheiată pacea. Noțiunea de „război religios”, care legitimă cucerirea și pradă ca fiind realizate în numele lui Dumnezeu, este la fel de veche că noțiunea de divinitatea la oameni. Războiul religios este întâlnit și la bizantini, dar și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
armata. În Islam, problema nu o reprezentat motivul pentru care era declanșat războiul, ci de motivul pentru care este încheiată pacea. Noțiunea de „război religios”, care legitimă cucerirea și pradă ca fiind realizate în numele lui Dumnezeu, este la fel de veche că noțiunea de divinitatea la oameni. Războiul religios este întâlnit și la bizantini, dar și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
există câteva cuvinte care desemnează sfera necredincioșilor, astfel că juriștii otomani au dedus că există în acest context și o zonă opusă celei a necredincioșilor. Cele două concepte exprimau o realitate istorică: transformarea suvernită în urmă expasiuni arabe. Cele două noțiuni sunt complementare și nu se poate vorbi despre una prin excluderea celeilalte. În textele juridice clasice, Casa Islamului era asociată cu zona în care era liberă practicarea cultului musulman, adepții Islamului fiind și protejați ( al-Shaybânî consideră că aceasta reprezenta zona
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
la scurt timp după, atentatele din 11 septembrie din SUA, a fost respins de peste 78% din votanți. Elveția are o economie stabilă, prosperă și înalt tehnologizată. În 2011, ea era cea mai bogată țară din lume pe cap de locuitor (noțiunea de „bogăție” fiind definită cu includierea atât a bunurilor financiare cât și nefinanciare). După PIB nominal, este a nouăsprezecea economie din lume, iar în termenii parității puterii de cumpărare, este a treizeci și șasea. Este al douăzecilea cel mai mare
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
a vorbit destul de mult despre oniric folosind termenul uneori peiorativ, alteori, cu totul superficial. Ce înseamnă în definitiv literatura onirică? Firește, etimologic, e limpede: oneiros = vis. E limpede dar insuficient. Propun două categorii învecinate, în funcție de care să fie stabilită sfera noțiunii de oniric. Și anume: literatura fantastică și poezia suprarealistă. În perspectiva istoriei literare, literatura onirică va putea fi considerată o încercare de sinteză între fantasticul tradițional, de tip romantic, și suprarealism.„ „Pentru literatura onirică, așa cum o concep eu, visul nu
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
ale căror opinii cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect, prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea că opera lui Sadoveanu a depășit noțiunile mai intelectuale [și] mai mult artificiale ale „tipologiilor”, și că "el creează [...] oameni.” Subiectul principal al operei sale ulterioare, susține Sandqvist, a fost „o lume arhaică în care fermierii și proprietarii de pământ erau oameni liberi, cu drepturi egale” (sau
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
o atitudine care l-au dus într-un conflict deschis cu naționaliștii extremiști. Alături de umanismul său, naționalistul Sadoveanu a fost remarcat pentru a fi secular, și, astfel, în contrast cu imaginea Bisericii Ortodoxe Române favorizată de naționaliștii de extrema dreaptă. Sadoveanu respingea noțiunea străveche conform căreia românii erau religioși, susținând chiar faptul că credința lor era „limitată la ritualuri și tradiții.” A fost un susținător înfocat al cooperării internaționale, în special între țările din Europa de Est și Europa Centrală. Scriind pentru revista" Familia" în
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, Virgil Gheorghiu, B. Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, S. Perahim, B. Herold, etc. Manifestul publicației este destul de vag, cuprinzând elemente dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse în noțiunea generală a desfacerii de orice constrângere academică. În fond, "unu" înoată mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează la un dement autentic de la
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze: Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
este un concept teoretic central în psihanaliză. Sigmund Freud (1856-1939) a descris această noțiune, referindu-se la o legendă a Greciei antice, în care Oedip, fiul regelui din Teba, fără să știe, își ucide propriul tată, Laios, și se căsătorește cu mama lui, Iocasta. În psihanaliză, complexul Oedip simbolizează legătura erotică inconștientă cu părintele
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
nou, iar ceea ce este nou nu este adevărat”". Freud era el însuși conștient de dificultățile adaptării complexului Oedip în cazul copiilor de sex feminin. Există astfel o asimetrie, care a condus - recurgându-se din nou la legendele Greciei antice - la noțiunea de "„complex Electra”" (Electra, fiica lui Agamemnon și a Clitemnestrei, îl determină pe fratele ei Oreste să-și ucidă mama și pe amantul acesteia, Aegist, pentru a răzbuna uciderea tatălui lor, Agamemnon). Un curent „dizident” a apărut chiar în cadrul școlii
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
Și Erich Fromm interpretează mitul lui Oedip ca simbol al revoltei fiului față de autoritatea tatălui, într-o societate patriarhală, și nu ca rivalitate sexuală în competiție cu atașamentul matern. Critici serioase au fost aduse pe baza constatărilor etnologice (Claude Lévi-Strauss). Noțiunea de „complex Oedip” este inseparabilă de o formă familială precisă, denumită „nucleară”, în care tatăl, mama și copiii trăiesc împreună și tatăl biologic exercită autoritatea părintească asupra copiilor. Ori acest tip de familie nu este universal, în foarte multe forme
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
interacțiunea" acestor două elemente; în cazul termodinamicii, această interacțiune se manifestă sub forma de fenomene "termice" și "mecanice". Calitativ, se numește stare a unui sistem (la un moment dat) totalitatea proprietăților lui (la acel moment). Pentru precizarea cantitativă a acestei noțiuni se recurge la valorile pe care le au diferite "mărimi fizice" în starea respectivă. Între mărimile care exprimă proprietăți ale unui sistem există relații cantitative bine determinate; există însă un număr limitat de mărimi fizice "independente" care caracterizează "complet" starea
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând noțiunea de entropie, se poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și (13), transcrise acum în scara termodinamică de temperatură, variabilele de stare independente sunt temperatura și variabilele de poziție. Dar alegerea variabilelor independente
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
și sunt importante în aplicațiile practice. Există transformări în care, pe lângă schimb de "căldură" și "lucru mecanic", are loc un schimb de "substanță". De exemplu, o cantitate de fluid schimbă substanță cu exteriorul în cursul proceselor de evaporare și condensare. Noțiunea de sistem termodinamic poate fi lărgită, pentru a include astfel de fenomene în care masele componentelor sistemului se modifică. Fie un sistem cu formula 124 componente, de mase variabile formula 125 care se adaugă variabilelor de stare. Alegând ca potențial termodinamic entalpia
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
Petică, II, n. 125, 16 aprilie 1900. "În cimitirul săracilor", semnat Sentino, II, nr. 125, 16 aprilie 1900. "Uniformele militare", semnat Caton, II, nr. 126, 17 aprilie 1900. "Lipsa de continuitate", semnat Ștefan, II, nr. 127, 18 aprilie 1900. "O noțiune ridicolă", semnat Caton, II, nr. 128, 19 aprilie 1900. "Școala politicei eftine", semnat Ștefan, II, nr. 129, 20 aprilie 1900. "O viziune", semnat Sentino, II, nr. 129, 20 aprilie 1900. "Inspecții școlare", semnat Caton, II, nr. 130, 21 aprilie 1900
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Filozofia (sau filosofia, din gr. φιλοσοφία > *"phil- "și "sophia", etimologie: "dragoste de înțelepciune") este disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoașterea formelor și proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire și investigare, formată dintr-un ansamblu de noțiuni și idei, care tinde să cunoască și să înțeleagă sensul existenței sub aspectele sale cele mai generale, o concepție generală despre lume și viață. Filozofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Întrebarea cum se poate defini filozofia
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
Datorită ușurinței implementării sistemului binar în circuitele electronice, el se folosește practic la toate calculatoarele moderne. Sistemul de numerație binar a început să fie folosit în mod implicit încă din cele mai vechi timpuri, odată cu apariția logicii bivalente: odată definite noțiunile de "propoziție adevărată" și "propoziție falsă", operațiile care lucreează cu aceste noțiuni sunt operații de tip binar. Folosirea sistemului binar s-a răspândit însă cel mai mult abia recent, odată cu apariția sistemelor informatice, începând de la cele mai rudimentare și până la
Sistem binar () [Corola-website/Science/296577_a_297906]
-
la toate calculatoarele moderne. Sistemul de numerație binar a început să fie folosit în mod implicit încă din cele mai vechi timpuri, odată cu apariția logicii bivalente: odată definite noțiunile de "propoziție adevărată" și "propoziție falsă", operațiile care lucreează cu aceste noțiuni sunt operații de tip binar. Folosirea sistemului binar s-a răspândit însă cel mai mult abia recent, odată cu apariția sistemelor informatice, începând de la cele mai rudimentare și până la cele curente. Prima descriere cunoscută a unui sistem de numerație binar a
Sistem binar () [Corola-website/Science/296577_a_297906]
-
cele mai populare limbaje de programare comerciale, rămânând astfel până azi. Bjarne Stroustrup de la Bell Labs a dezvoltat C++ (inițial denumit "C cu clase") în anii 1980, ca o serie de îmbunătățiri ale limbajului C. Acestea au început cu adăugarea noțiunii de clase, apoi de funcții virtuale, suprascrierea operatorilor, moștenire multiplă, șabloane () și excepții. Limbajul de programare C++ a fost standardizat în 1998 că și ISO 14882:1998, versiunea curentă fiind din 2003, ISO 14882:2003. Următoarea versiune standard, cunoscută informal
C++ () [Corola-website/Science/296589_a_297918]