37,224 matches
-
s-a pensionat, stabilindu-se în orașul Dej. Publică povestiri, nuvele, schițe în revistele aromâne din țară, „Deșteptarea”, „Dimândarea”, ca și în „Zborlu a nostru”, care apare la Freiburg, Germania, și în „Frândza vlahă”, din Bridgeport, SUA. C. scrie exclusiv proză, caz mai rar la autorii aromâni, care sunt mai ales poeți. Prozele sale au miez, densitate și impun atenției personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăția și expresivitatea
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
în revistele aromâne din țară, „Deșteptarea”, „Dimândarea”, ca și în „Zborlu a nostru”, care apare la Freiburg, Germania, și în „Frândza vlahă”, din Bridgeport, SUA. C. scrie exclusiv proză, caz mai rar la autorii aromâni, care sunt mai ales poeți. Prozele sale au miez, densitate și impun atenției personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăția și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul, mai puțin obișnuit în proza dialectală
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
poeți. Prozele sale au miez, densitate și impun atenției personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăția și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul, mai puțin obișnuit în proza dialectală, ca și metafora îndrăzneață. Din păcate, C. recurge exagerat de mult la grecisme, scriind în subgraiul din regiunea Veria, mai împestrițat decât alte graiuri ale dialectului aromân. Modernitatea sa este una de substanță, C. fiind preocupat de imprevizibilul comportamentului
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
joace. Pepa câștigase, într-adevăr, deci numărul lozului era corect, dar până a afla sigur asta trece prin toate chinurile iadului. C. este și un foarte bun traducător în dialect, încă netipărit din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor, o proză poematică a lui Teohar Mihadaș, Domnișoara Cristina de Mircea Eliade, precum și piesa Macbeth de Shakespeare. SCRIERI: Nihita turnari, pref. Kira Iorgoveanu, Syracuse (SUA), 1991. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, Un nou prozator aromân, „Deșteptarea”, 1992, 2; Cândroveanu, Aromânii, 133-135. Hr.C.
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
adecvată a tonului. Albastrele ninsori (1989) și Umbra rotitoarelor povești (1991) vădesc, sub aceste raporturi, un net câștig de calitate literară. Romanele scriitoarei pot fi situate, în poziții mereu ascendente, pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în Bătălia pentru roze (1992), o transcriere literară plauzibilă a tumultului primelor săptămâni de după evenimentele din decembrie 1989, observat într-un mare oraș (Clujul). SCRIERI: Jocuri de copii, Cluj-Napoca, 1981; Povești pentru un fotoliu, Cluj-Napoca, 1983
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Jocuri de copii”, R, 1981, 12; Irina Petraș, „Povești pentru un fotoliu”, ST, 1983, 4; N. Steinhardt, Fenomenul Boema, F, 1983, 9; Irina Petraș, „Un pumn de cireșe”, ST, 1985, 4; Titu Popescu, Două cărți de proză, T, 1985, 4; Mircea Popa, „Povești în doi”, TR, 1985, 25; Mihai Iordache, Fața sentimentală a lumii, CL, 1985, 11; Titu Popescu, „Un pumn de cireșe”, T, 1986, 4; N. Steinhardt, Trei cărți de Oana Cătina, F, 1986, 6; Const.
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
poate așteptarea lui Vincent, în cafeneaua pariziană, are pentru personajul narator din Parages cam tot atâta semnificație cât dobândește și aceea a lui Godot în piesa lui Beckett. În roman se recunosc însă și destule elemente atestând înrudiri cu tradițiile prozei analitice interbelice românești, de la luciditatea cinică a „dosarelor de existență” ale lui Camil Petrescu, până la neliniștea nostalgică a investigațiilor lui Anton Holban sau la anchetele obsesionale, de polițism erotic, ale lui Gib I. Mihăescu. Ploaie la Chantilly, fragmente epice încredințate
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
1881. A fost înmormântată la Curtea de Argeș. Poezia din volumele Jehovah (1882), Meine Ruh (1883), Balladen und Romanzen (1885), scrisă în germană și tradusă în limba română de poeți ca M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, la fel ca și proza, teatrul, cugetările ei, este vădit influențată de romantismul german. Motivele românești, folclorice i-au stat adesea în atenție, combinate uneori cu mitologia germană. Plecată în anii tinereții din castelul Mon Repos de pe Rin, poeta va resimți adânc această ruptură: „Și
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine, 1882; o ediție, din 1888, a fost distinsă cu Premiul „Botta” al Academiei Franceze), romane (Die Hexe, 1882, este inspirat de o statuie a sculptorului german Karl Cauer) și legende. Prozele din Pelesch-Märchen (1882), cum sunt Vârful cu Dor, Piatra Arsă, Jepii, Caraiman, Peștera Ialomiței, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Baba, Ceahlău, Valea Rea, sunt caracterizate drept „trăsături care o încorporează în chip unic literaturii naționale” (D. Caracostea). Între meritele pe care
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Revista pentru toți”, „Sburătorul literar”, „România nouă” (supliment literar), „Adevărul literar și artistic”, „Izbânda”, „Poșta țăranului”, „Gloria României”, „Viața literară” (revista lui I. Valerian), „Universul”, „Revista vânătorilor”, „Munca literară”, „Imaginea”, „Curentul”, „Urzica” ș.a. C. deschide seria numeroaselor sale culegeri de proză scurtă cu volumul Încurcă-lume, apărut în 1903, căruia îi succedă alte douăzeci, printre care Deștept băiat! (1904), Departe de oraș (1906), Chipuri și suflete (1908), Oameni cumsecade (1911), Între femeie și pisică (1913), Păcatul Sfinției sale (1915), De sufletul nemților (1916
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
pisică (1913), Păcatul Sfinției sale (1915), De sufletul nemților (1916), Doamna de la Crucea Roșie (1919), Între frac și cojoc (1922), Bodoreanca (1924), Pasărea rătăcită (1929), Povestiri vânătorești (1939). Ultima antologie alcătuită sub supravegherea autorului este Deștept băiat!, din 1961. Se alătură prozei scurte romanul Un om supărător (1924), încercări dramatice (Năbădăile Cleopatrei, comedie într-un act; traducerea, în colaborare cu D. Nanu, a piesei Nunta lui Figaro de Beaumarchais și altele), amintiri, interviuri. În epocă, nu numai genul de literatură ilustrat de
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
150-161, II, 412-437; Theodor Vârgolici, Mateiu I. Caragiale, București, 1964; Călinescu, Eseuri, 45-51; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 45-63; George, Semne, 17-37, 54-82; Crohmălniceanu, Literatura, I, 564-578; Muthu, Orientări, 108-121; George, Sfârșitul, I, 206-208, III, 179-189, 201-208; Dan, Proza, 279-283; Muthu, Lit. rom., 236-255; Ovidiu Cotruș, Opera lui Mateiu I. Caragiale, București, 1977; Papu, Clasicii, 167-182; Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței, coordonator și pref. Al. Oprea, București, 1979; Al. Oprea, Fața nevăzută a literaturii, 1980, 26-106
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
poetul îmbrățișează tot ce, fiind ales și nobil, suferă și e ursit înfrângerii” și că, în consecință, „simpatia pentru o suferință nedreaptă, care stă în discordanță cu valoarea celui care o îndură” constituie tema centrală și modul de abordare al prozei lui Brătescu-Voinești. C. a mai consacrat studii speciale lui V. Alecsandri, T. Maiorescu, Al. Macedonski, Mihail Dragomirescu, T. Arghezi, Gabriel Donna, Nichifor Crainic. Pe Lovinescu îl atacă într-o broșură intitulată ironic Un mare critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
1959, este lector de limba și literatura germană la École Normale Supérieure. Traversând o profundă dramă sufletească, se sinucide, aruncându-se în Sena. Din scrierile lui C. în limba română se cunosc puține texte - aproximativ cincisprezece poezii și poeme în proză, majoritatea reproduse de Petre Solomon în Addenda la studiul său Paul Celan. Dimensiunea românească (1987). În același volum au fost incluse scurtele traduceri în română din Franz Kafka, precum și corespondență, redactată parțial în românește. Influența limbii și a surselor liricii
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
să fie și munți împrejur, să rămânem în Valea Tristeții - / și-ți vei desprinde încet porumbeii de sticlă, arar, câte unul,/ iar când vor plesni în văzduh, vei vorbi în neștire cu mine.” Un imaginar asemănător transpare din poemele în proză ale lui C. Eventuala analogie cu prozele bizare ale lui Urmuz este relevantă până la un punct în ceea ce privește decalajul dintre structurile bine închegate ale sintaxei și coagularea semantică lentă care le este corelată. Textele speculează literar ambiguitatea creată prin impresia falsă
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
în Valea Tristeții - / și-ți vei desprinde încet porumbeii de sticlă, arar, câte unul,/ iar când vor plesni în văzduh, vei vorbi în neștire cu mine.” Un imaginar asemănător transpare din poemele în proză ale lui C. Eventuala analogie cu prozele bizare ale lui Urmuz este relevantă până la un punct în ceea ce privește decalajul dintre structurile bine închegate ale sintaxei și coagularea semantică lentă care le este corelată. Textele speculează literar ambiguitatea creată prin impresia falsă, de funcționare în gol semantic, pe care
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
Gazeta literară”, „Tribuna României”, precum și în revistele „1933-1934” și „Voiaj”, editate de ea, i-au apărut reportaje, dezbateri feministe, impresii de drumeție, interviuri (cu artiștii români din Parisul interbelic, cu B. Fundoianu, N. Titulescu, Anna de Noailles), cronică dramatică, versuri, proza, teatru. Căsătorită cu scriitorul Ion Pas, a semnat și Sărina Cassvan-Pas. Publică volume de schițe și povestiri (Carnavalul vieții, 1921, Săptămâna unei îndrăgostite, 1924), române (Trupul care își caută sufletul, 1932, S.O.S., 1935, atribuit unui anonim, Femeia și
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
Auteurs Dramatiques și din Académie Féminine des Lettres din Paris și a fost fondatoarea asociației „Gândirea europeană”, aflată sub președinția Elenei Văcărescu. A cunoscut mari personalități, printre care André Maurois și Paul Claudel. I se datorează o antologie reprezentativă a prozei românești a timpului, transpusa în franceză (Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Gală Galaction, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu, I. Al. Brătescu-Voinești, I.A. Bassarabescu, Adrian Maniu, D.D. Pătrășcanu ș.a.) și editata în 1931, la Paris, Contes roumains d’écrivains
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
trec, datorită prizei asupra unui public larg, erotismul, deviațiile instinctului, libertinajul. Personajele nu capătă individualitate. Reușită este pictură de mediu: mediile cosmopolite, în Trupul care își caută sufletul, și atmosfera de familie evreiască, în Evadare. În genere, facilitatea îi minează proza. C. a fost însă o bună autoare - inventiva, vie - de literatură pentru copii (Căsuța lebedei, 1922, Fluierul fermecat, 1924, Să povestim, 1931, Bombonel și Totonel, 1936, Kiki și Riki, 1936, Pit și Pitulice, 1946, Ciufuleț, 1959, Drum fără popas, 1960
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
Honeste scribere, București, 2000; Caragiale recidivus, București, 2002; Potcoave de purici, București, 2003. Antologii: Pionierii romanului românesc, pref. edit., București, 1962; Amintiri despre Caragiale, pref. edit., București, 1972; Antologia umorului liric, pref. edit., București, 1977; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Viorica Diaconescu, Florin Manolescu, Alexandru Melian și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ștefan Cazimir, „Caragiale. Universul comic”, CNT, 1967, 14; Al. Călinescu, Două studii despre Caragiale, IL, 1967, 10; Al. Piru
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
aprilie 1912 până în mai 1913. Director: Eugeniu Revent. Articolul-program, Către cititori, afirmă că revista va lupta pentru „naționalismul luminat”, împotriva „politicianismului corupt”. Colaborează cu versuri Volbură Poiană, Eugeniu Revent, Gh. Apostol, Ion Cosma, C. Ionescu-Olt, Aurel Mălin, iar la sectorul proză se pot întâlni numele lui M. Corbea și al Irinei G. Lecca. Revista publică poemele dramatice Dolores și Voichița de Al. Rouă. Se inserează în sumar traduceri din germană semnate Virgil Tempeanu, iar Horia Rămurel dedică un articol elogios poeziei
CHEMAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286190_a_287519]
-
teatrelor și spectacolelor în Direcția Generală a Teatrelor între 1937 și 1947. Din 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică. Debutează cu poezie în 1912, în revista „Viața românească”, și cu proză în 1919, în „Însemnări ieșene”. În 1923 îi apare cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre. Scrie poezie, proză, literatură pentru copii, literatură memorialistică, traduce din literatura franceză (Maupassant, Giraudoux). Colaborează la numeroase reviste, dar mai ales la „Viața
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică. Debutează cu poezie în 1912, în revista „Viața românească”, și cu proză în 1919, în „Însemnări ieșene”. În 1923 îi apare cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre. Scrie poezie, proză, literatură pentru copii, literatură memorialistică, traduce din literatura franceză (Maupassant, Giraudoux). Colaborează la numeroase reviste, dar mai ales la „Viața românească”. A fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Academiei Române și Premiul „Femina-Vie Heureuse” în 1927, Premiul Național pentru Poezie
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]