3,506,575 matches
-
hîrtie, cumințenia bunicilor care le spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau lucrurile, nu zăpăcesc lumea cu detalii din alte povești și, mai ales, nu-i lasă, autorului lor, superbia unor ,lovituri" de romancier. Ei bine, la Iaromira Popovici și, încă mai mult, la George Bălăiță, stilul face povestea. Care, înainte de-a fi poveste, e proză, scrisă cu toate tertipurile de azi
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau lucrurile, nu zăpăcesc lumea cu detalii din alte povești și, mai ales, nu-i lasă, autorului lor, superbia unor ,lovituri" de romancier. Ei bine, la Iaromira Popovici și, încă mai mult, la George Bălăiță, stilul face povestea. Care, înainte de-a fi poveste, e proză, scrisă cu toate tertipurile de azi. Ingeniozitatea nu-i vine din inventarele de daraveri tradiționale, complicate la nesfîrșit (poveștile Iaromirei Popovici sînt scurte, nicidecum nu
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
în dulcile capcane colorate ale miraculosului imediat. De pildă. Copilul, Cantemir, primește în dar un pui de vulpe prins de nevasta pădurarului (în poveștile-povești, se-ntîmplă). Doar că vulpea lui nu vorbește, cum citise în cărți. Cărțile mint, sau vulpea e mai tîmpă. În schimb, îi vorbește cireșul. Și-n timpul ăsta, ,puiul de vulpe dormea. Și el visa. Ziua și noaptea strigau în el străbunii trăiți în păduri și morți acolo, umblînd în libertate și călcînd după pofta inimii lumea jivinelor
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
am renunțat la alte categorisiri...) poveștii care devine lumea copiilor știutori de povești. Vorba mătușii Magdalena către mătușa Amalia (două ,capre" din povestea iedului cu trei capre, doar că a treia mătușă lipsește): ,copii deștepți ca azi nu s-au mai văzut. Prea deștepți și obraznici, dragă." Și, în jurul lor, preajma se umple de jucării. Cuvinte, cimilituri cu umbra pisăloagă a lui Cantemir cel plictisit, creaturi fantastice pe care le nasc, puse la ambiție, familiarele obiecte de toată ziua. Peste toate
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
de un soare provizoriu, ca dinții de lapte. Știind asta, Iaromira Popovici și George Bălăiță nu toarnă, din tipare, imperii de baga, ci răscolesc, pare-se că la întîmplare, pietrișul din terasamentul prozelor ,serioase", pe-acolo pe unde cîte-o grăunță mai lucioasă se face glob de cristal. Adică pun, practic, în discuție valabilitatea unui gen. Problematizante, ŕ leur maničre, și inserate, ca un borangic, pe ,situații" de cuvinte, poveștile pe care le scriu nu mai seamănă cu inocentele lor surate. Așa cum
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
pe-acolo pe unde cîte-o grăunță mai lucioasă se face glob de cristal. Adică pun, practic, în discuție valabilitatea unui gen. Problematizante, ŕ leur maničre, și inserate, ca un borangic, pe ,situații" de cuvinte, poveștile pe care le scriu nu mai seamănă cu inocentele lor surate. Așa cum, la un moment dat, romanescul a înghițit romanul, ludicul înghite povestea. Rămîne, în urmă, o dîră cît Calea Lactee, poteca pierdută spre galaxii niciodată vizitate în stare de trezie. Iar somnul nu ni-l mai
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
mai seamănă cu inocentele lor surate. Așa cum, la un moment dat, romanescul a înghițit romanul, ludicul înghite povestea. Rămîne, în urmă, o dîră cît Calea Lactee, poteca pierdută spre galaxii niciodată vizitate în stare de trezie. Iar somnul nu ni-l mai aduc, ci mai curînd ni-l bîntuie povești scurte și colorate ca visele. Scrise pentru cititori, nu pentru ascultători care, la gura sobei, se bucură de întîmplări și trec cu vederea stilul. Pentru toți iubitorii, copii sau nu, de proză
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
inocentele lor surate. Așa cum, la un moment dat, romanescul a înghițit romanul, ludicul înghite povestea. Rămîne, în urmă, o dîră cît Calea Lactee, poteca pierdută spre galaxii niciodată vizitate în stare de trezie. Iar somnul nu ni-l mai aduc, ci mai curînd ni-l bîntuie povești scurte și colorate ca visele. Scrise pentru cititori, nu pentru ascultători care, la gura sobei, se bucură de întîmplări și trec cu vederea stilul. Pentru toți iubitorii, copii sau nu, de proză bună și diafan-rafinată
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
a-i induce cititorului nu doar surprindere, ci și un ambiguu sentiment de frustrare. Gradul de accesibilitate al nuvelelor sale crește progresiv; deconcertantă este însă ultima (Reflexe incerte în sângele domnului Z.), căci ea pare a reveni la formula (ceva mai comprehensibilă) caracteristică primelor proze ale volumului. Pornind într-o recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
formula (ceva mai comprehensibilă) caracteristică primelor proze ale volumului. Pornind într-o recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și mai radicală tipică lui Louis - Ferdinand Céline (mai degrabă amintind de romanul din 1957, De la un castel la altul decât de Călătorie la capătul nopții). Salutară această revigorare a francezului blamat pentru fascism (revigorare care îi succedă celei
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
comprehensibilă) caracteristică primelor proze ale volumului. Pornind într-o recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și mai radicală tipică lui Louis - Ferdinand Céline (mai degrabă amintind de romanul din 1957, De la un castel la altul decât de Călătorie la capătul nopții). Salutară această revigorare a francezului blamat pentru fascism (revigorare care îi succedă celei - deopotrivă practică și
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
într-o recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și mai radicală tipică lui Louis - Ferdinand Céline (mai degrabă amintind de romanul din 1957, De la un castel la altul decât de Călătorie la capătul nopții). Salutară această revigorare a francezului blamat pentru fascism (revigorare care îi succedă celei - deopotrivă practică și teoretică - realizate de Marin Preda); în plus
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
a converti senzaționalul, la care se adaugă uneori și o tușă de fantastic într-o proză cursivă și, comparativ cu următoarele două nuvele, transparentă, utilizând relativ puține procedee din arsenalul pe care literatura ultimului secol i-l pune la îndemână. Mai precis, proza Fum, care se axează pe povestea unui "pătrat conjugal": Lia, femeie elegantă, puțin trecută peste 40 de ani e căsătorită cu un bărbat matur, înalt, zvelt, care tânjește după Maria (profesoara de engleză a fetiței Liei), la rândul
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
patrimoniul romantismului și recontextualizată în contemporaneitate, fără a da impresia de artificialitate. Această temă se reia (deși subiectul nuvelei Oglindire strâmtă e complet diferit) prin povestea intricată a doi gemeni; de remarcat inventivitatea autorului: jocul de oglinzi se complică, protagoniștii (mai exact vocile lor) sunt din ce în ce mai greu de diferențiat, iar proza șochează printr-o elaborată jonglerie a pronumelor și a perspectivelor. Deja ambiguitatea s-a mutat la alt nivel: de la cel al procedeelor narative la cel semantic. Influența lui Céline nu
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
să-și scrie raportul, compromițând posteritatea scriitorului, sau nu. Trecerea în revistă a acestor povestiri demonstrează existența câtorva elemente redundante, ce par a constitui deja o marcă distinctivă a acestui autor: în fiecare revine un detaliu (dacă nu un element mai evident) fantastic, iar cititorul e nevoit să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul" Care nu se oprește decât la ultima nuvelă din volum
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
abuz de Céline e exagerat și ostentativ în Hilton, precum și în Control digital; și totuși, Céline să fie, dar să știm și noi" Pentru că, în cazul acestuia, respectivul stil abundent în elipse e dirijat în scopul de a transcrie cât mai fidel anumite "tribulații" ale vieții interioare, receptarea unor evenimente, acestea trebuind să rămână totuși "comunicabile". Acest echilibru face ca afirmația lui Flaubert referitoare la poezie (care e o știință la fel de exactă ca geometria) să i se poată aplica și prozei
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
de proză cu preferințe pentru montagne-russe-ul calitativ. Setterul din noi Soarta romanului lui Paul Chiru ar putea constitui ea însăși subiectul unui roman: scris în 1981, întâmpinat cu referate negative (previzibile, de altfel, căci portretizarea regimului nu e dintre cele mai măgulitoare) a trebuit să îndure, odată cu autorul, un exil impus de circumstanțe pentru ca, abia recent, să-și capete dreptul legitim la o receptare corectă sau, cel puțin, nepolitizată din start. Maniera în care e scris romanul explică - în parte - repudierea
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
Matei are o halucinație: "ș"ț îi răsăriră în jocul final al imaginilor terestre câinele lui Petcu, ba chiar Petcu însuși cântând la drîmbă, așezat într-un sicriu de zahăr candel purtat de alți șase setteri, și-și aminti unde mai văzuse cortegiul canin, dar simțindu-se tras de picioare leșină" (pag. 138). Inventivitatea la nivelul structurii e adesea susținută de un stil pe măsură, dar suferind totuși de o lipsă de coeziune din cauza vocabularului. Din nefericire acest defect e evident
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
traforă arabescuri în felia reziduală de amirali cu filtru""), aglomerări sinonimice ("vântul" scurgând în perisabila-i trecere"") sau chiar antonimice ("apa caldă de un echivoc sigur"), precum și metafore nereușite ("Fuma întins pe un pat de campanie, patul lui, o barcă mai degrabă, o plută întocmită din nimic, și pe care noapte de noapte încerca să naufragieze pe tărâmul somnului"). Gruparea acestor gafe în primele pagini (virtuală greșeală de marketing) e regretabilă, căci compromite dintru început un roman care, de fapt, are
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
altceva decît o expresie incendiară a eului, o paroxistică izbucnire a acestuia, lăsînd la o parte, în cazul în speță, lucrătura de orfevru a fiecărei propoziții contestatare ieșită din atelierul exigent al marelui artist. Ni se pare că ar fi mai indicat să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul poeziei și prozei române". Și cum am putea neglija observația, plină de bun simț, a lui G. Călinescu: "A vorbi de proza lui Arghezi este
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
la mijloc, fapt ce ne-ar scuti de opțiunea cu iz școlăresc pentru una din extreme. Se cuvine reținută și părerea lui Alexandru George, care adnotează o derulare în doi timpi a prozei lui Arghezi, cea inițială, de factură gazetărească, mai simplă, apropiată de calapodul prozei consacrate, fiind urmată de cea emisă după apariția Biletelor de papagal, cînd "stilul lui Arghezi înregistrează o progresivă complicare", vădind o profuziune de "sclipiri poetice". E acel stil minuțios elaborat, prin excelență "scriptic", evidențiat anterior
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
N. Balotă), cu aerul de-a regenera "vigoarea sălbatică trasă parcă direct din limba de foc și năpîrci a profeților din Biblie" (I. Negoițescu). Care sînt resorturile unei atari creații "în răspăr", de-o stridentă dizarmonie lăuntrică? Care sînt motivațiile mai din adînc, de ordin spiritual, ale artei "de-a spurca frumos"? Iată întrebările capitale la care Ștefan Melancu își propune a aproxima o serie de răspunsuri, făcînd uz de instrumentele tematologiei, retoricii, ale investigației imaginarului și ale stilisticii, dar și
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
de versuri. Ca exponent rebel al "ramurii obscure", deci al unei frustrări sociale, Tudor Arghezi s-a apropiat de speța pamfletului ca de o "matrice democratică" a expresiei literare. Căci pamfletul reflectă o anume "democratizare" a spiritului în epoca modernă, mai precis o mișcare centrifugă în raport cu canoanele, de "emancipare", din plin probată de impactul Revoluției franceze, dar și prin ceea ce a precedat-o nemijlocit (efervescența polemică a "Secolului luminilor"), ca și, mai înainte, prin războaiele verbale din timpul Reformei și al
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
reflectă o anume "democratizare" a spiritului în epoca modernă, mai precis o mișcare centrifugă în raport cu canoanele, de "emancipare", din plin probată de impactul Revoluției franceze, dar și prin ceea ce a precedat-o nemijlocit (efervescența polemică a "Secolului luminilor"), ca și, mai înainte, prin războaiele verbale din timpul Reformei și al Contrareformei. Să precizăm că autorul Manualului de morală practică nu s-a simțit însă un exponent al unei mișcări de masă, un lider al colectivității oprimate, ci și-a circumscris insurgența
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
masă, un lider al colectivității oprimate, ci și-a circumscris insurgența prin solitudine. Simțămîntul său constant a fost cel al unui outsider, așa cum îi stă bine unui artist refractar la rețeta comună a controversei, ilustrînd excepția pamfletarului care "nu se mai înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri" decît în impulsul propriului
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]