3,716 matches
-
ființa ei, de-acum liberă de toanele și inocențele din ultimii ani. Într-o seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în șa alături de el și de fiul lui, îi cerea părerea și o stâr nea în discuții despre muzică, poezie, arhitectură, geo metrie și astronomie care se întindeau, uneori, până la ceasurile dimineții. Amenințarea creștea. Sipetul sultanului gemea de aur. Musa îmbătrânea. Leovigildo împlinise 14 ani. De pe geam am văzut-o. Era în copilăria mea. Un patrulater citric. ...trebuie să știi că toate minunile se întâmplă într-o grădină de portocali, îmi spusese odată, râzând, mama, cu ochii larg deschiși, la fel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atunci noi am fost familia ei, că era prea tâ nă ră să-mi fie mamă, dar m-a ținut de mână de câte ori mi-a fost greu și și-a deschis brațele larg pentru mine de câte ori a fost nevoie. A îmbătrânit foarte repede, așa cum se întâmplă uneori cu cei nefericiți, care aleg să se retragă în ciudățeniile lor și să-și exerseze tabieturile de dimineață până seara, numai ca să uite că nu trăiesc viața pe care și-au dorit-o. Mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame în fața noastră, cu patos și cu convingere! Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia, nici măcar aceea pe caz de boală cu comisie aranjată. Eu am un principiu: munca înainte de toate, că satisfacțiile vin treptat! Acestea zise fiind spuse, vă las pentru moment, că intru în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pierzând șirul conversației. — Păi nu asta ți-a zis doctorul? — Ba da, dar mi-a zis în vis... — M-ai năucit complet! Ba n-ai magneziu, ba ai, ba tu știi ce vrei, că eu nu mai înțeleg nimic. Ai îmbătrânit și te-ai prostit de tot. — N-am îmbătrânit deloc! La douăzeci și șase de ani tu mă consideri bătrân? — Douăzeci și șase?! Bine, douăzeci și șapte neîmpliniți... — Ești nebun de legat! Cum, douăzeci și șapte neîm pliniți? - se maimuțări
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
doctorul? — Ba da, dar mi-a zis în vis... — M-ai năucit complet! Ba n-ai magneziu, ba ai, ba tu știi ce vrei, că eu nu mai înțeleg nimic. Ai îmbătrânit și te-ai prostit de tot. — N-am îmbătrânit deloc! La douăzeci și șase de ani tu mă consideri bătrân? — Douăzeci și șase?! Bine, douăzeci și șapte neîmpliniți... — Ești nebun de legat! Cum, douăzeci și șapte neîm pliniți? - se maimuțări ea -, când sunt numai treizeci de când suntem căsătoriți? A
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ea aproape tot ce l-ar fi putut interesa. Ce dobitoc... Și s-a și dus jumătate din concediu... În ritmul ăsta, măi Gigi, o să ajungi să-ți smulgi firele din mustață singur printr un colț de plapumă și să îmbătrânești fără să-ți zică nimeni o vorbă bună. Trist peste măsură, Gigi Pătrunjel privi ceasul atârnat în perete. Trecut de miezul nopții. Își puse deșteptătorul să sune la șapte în ideea că nu se știe niciodată ce program are un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Îți vine greu să-ți recunoști greșelile dar în momentul în care simțul autocritic intră responsabil în acțiune, ți se ia piatra de pe inimă.. Rareori părerea celui de alături despre tine îți va părea corectă.... Nu te plânge c-ai îmbătrânit, că ai fost și tânăr! Se întâmplă că atunci când te faci că lucrezi, consumi mai multă energie decât când ai munci cu adevărat. Călători prin univers - asta-i de fapt toată viața noastră. Nu prin răsfăț ori cu „bani gata
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
întâmplă! Gândește-te la „ partea” ta si fii mai atent!... Oricât de zadarnic îți pare totul, nu-ți pierde curajul, un sfârșit va veni oricum! A nu se confunda generozitatea cu risipa, nici bunătatea cu prostia. La tinerețe dorești să îmbătrânești mai repede spre a-i învăța pe alții ce au de făcut. La bătrânețe ai dori să faci ceea ce n-ai împlinit la tinerețe. Prea târziu... Prețuiești valoarea omului de lângă tine, după ce l-ai pierdut... Cei mici devin laolaltă puternici
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spre casă! De la naștere oamenii se împart în: unii născuți a face numai bine alții a face numai rău; mai sunt „florile rare” care-și văd fiecare de treaba lor. Unii, la patruzeci și cinci de ani spun că „am îmbătrânit,” uitând că nu ei (nu noi!) ci pământul, universul au îmbătrânit încă puțin... Trandafirul când înflorește în luna mai, își rezervă țepii pentru apărare nu pentru atac... Câteodată, la necaz ori într-o doară, socotim că „lumea e cam aiurea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
face numai bine alții a face numai rău; mai sunt „florile rare” care-și văd fiecare de treaba lor. Unii, la patruzeci și cinci de ani spun că „am îmbătrânit,” uitând că nu ei (nu noi!) ci pământul, universul au îmbătrânit încă puțin... Trandafirul când înflorește în luna mai, își rezervă țepii pentru apărare nu pentru atac... Câteodată, la necaz ori într-o doară, socotim că „lumea e cam aiurea.” Străduindu-ne a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
peste sume se subțiază și, finalmente, dispare când se declanșează „știrea de necesitate” anunțând falimentul... Viața trece ca un vis, odată cu timpul; și cum el, timpul, se zice, înseamnă bani, atenție la felul în care ne cheltuim viața, să nu îmbătrânim degeaba! Când omul își împarte viața - inclusiv tezaurul sufletului său - cu ceilalți, ofranda acesta se cheamă dăruire, omenie, prinos. La tristețe, ca și la fericire, un refugiu demn de avut în vedere cartea! Natură vie în împărăția pământului: păduri, câmpii
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-i fac niciodată vreun rău. Pentru că ea e singura mea rațiune de a fi. Singurul motiv de a mai respira pe planeta asta muribundă. Ea con trazice cu tinerețea ei tot sfârșitul lumii. Cum e posibil ca ea să fi îmbătrânit atât de puțin în ultimii cinci ani. Atât de greu vizibil. Sunt ani. Sunt ani. Parcă sunt zeci de ani. Și parcă ieri aveam încă puterea să îi fiu bărbat. De ce se-ntâmplă toate astea, Doamne? Gândul urlă, dar fruntea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
care în afară de biserică lor nu există mântuire, ăilalți sunt draci și SATANA, DRACUL GOL TRAIAN BĂSESCU și drăcușorii judecătorii, procurorii care îi anchetează pe patronii lor, ceilalți care se lasă cumpărați, intimidați, ÎNGERI, FECIOARE, MÂNTUITORII NEAMULUI. Așa că repet, vreau să îmbătrânesc în liniște, să trăiesc fără să mă mai tem de o restaurație a comunismului și să am soarta celor care au pierit în Periprava, Râmnicu Sărat, a bunicului meu, a ălor mei dați afară din case, expropriați, lăsați fără pensie
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
imi tot spui tu este un discurs pervertit în care valorile sunt nonvaloare, criminalii au executat ordinele, așa erau vremurile etc. O împiedică cineva pe Oana Niculescu Mizil, pe Tismăneanu, pe Paula Voss, pe Petre Andrei, pe Vlad etc., să îmbătrânească, să stea în casa de la RAPPS, să intre în parlament pe motiv că erau comuniști sau descendenți ai acestora? Nu, dar pe mine de ce mi s-a cerut origine sănătoasă, ca de altfel la zeci de mii, sute de mii
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
exploatează spun că nu e așa, noi îi votăm pe cei care țin cu poporul, măresc pensiile, ne dau, nu ne iau, nu ne bagă în șomaj, au făgăduit un milion de locuri de muncă, poate veni și față și îmbătrânesc alături de ea. Nu vezi că tu, de rău ce ești, te-a lăsat nevasta, fiul nu te-a invitat la nuntă, nu vine pe la tine, ți-a spus că ești un nimeni, că te lauzi Fosta ți-a spus că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Angela...Ma gândesc la Hera. Parcă o văd intrând pe ușă... -V-ați certat? -A fost o ceartă casnică.Ea mi-a spus că au mai curtat-o zece actori în rolul lui Postumus. -Și tu? Ia-i spus că a îmbătrânit în rol? -Eu i-am spus ca seamănă cu regina-mamă... In biroul agenției pătrunse un bărbat îmbrăcat într-un costum de epocă. -Pisano! -Postumus!Ce bine că te-am găsit. S-au petrecut lucruri grave. -«Vorbe,vorbe,vorbe»,declamă teatral
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ținuse toată familia aceluia la el până ridicaseră împreună altă construcție. Nu ceruse bani, nu acceptase nici măcar să ia vreuna din găinile care scăpaseră de incendiu. Zisese Te-am ajutat fiindcă am putut, cum să stau cu mâinile în sân? Îmbătrânise brusc după ce aflase că Zamfir al lui furase din magazinul sătesc și avea să stea la pușcărie niște ani. Se cocârjase sub gânduri, iar atunci când venea noaptea și nu-l vedea nimeni, se ridica din pat și plângea pe întuneric
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vremea fraților Auguste și Louis Lumière. Johnny & Jimmy Unde-i complicația? În ceea ce spui. Prea ușor. Babă, singură, casă izolată, tablouri scumpe... Pont sigur. O fi, dar nu-mi miroase-a bine. Parcă ne invită. Dar nu la ceai. Ai îmbătrânit. Oricum nu bei ceai. M-am fript o dată, nu mă mai frig. Am stat capră, nu mai stau. Dar la soare, pe șezlong, prin Cuba - să zicem, Cuba este doar un exemplu dintre multe altele - vrei să stai? Vrei să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Unii filosofi îți fac vizibil invizibilul; în timp ce alții doar îți adaugă elemente în câmpul vederii. În mod ciudat parcă, doar primii sunt creatori, ultimii doar animând diverse fantasme. Dacă ești atent doar la "interiorul" tău greu îți dai seama că îmbătrânești; asta înseamnă că îmbătrânirea ține mai ales de exterioritate. Trebuie să împărțim realitatea umană în domenii și să identificăm care sunt dominate de rațiune și care de sentimente. Poate că așa ne vom clarifica, diminuând pretențiile noastre de raționalitate exclusivă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
În ce fel, Își omorâ părinții.Omorâ pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe care o Înfulecă pe dată. Acolo intră În vorbă cu un alt mușteriu care Îi povesti că În sat la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
casă. Unde punea ea mâna, era minunea lui Dumnezeu.Toate erau În rânduială, odăile străluceau de curățenie, cămara era plină cu murături și boieroaica nu avea de ce se plange. Anii au trecut repejor așa cum trec norii pe cer, femeia a Îmbătrânit, iar Ion se făcu flăcau. Și nu orice flăcău, ci unul chipes, harnic și vesel. Și o iubea pe maică-sa cum și maică-sa Îl iubea pe el. Boierul și boieroaica se Învățaseră atât de mult cu femeia și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
hoți dintre hoți, au furat caii prințului. I-a căutat prințul Încoace și Încolo, i-a căutat noapte și zi, zi și noapte, dar nu i-a găsit. Prințul nu mai mânca, nu mai bea, nu mai dormea, slăbise și Îmbătrânise de grija dragilor lui cai. Îi veni Însă o idee: să se urce pe cer ăi de-acolo de sus să vadă cine i-a furat mândrețile de cai albi și ce au făcut cu ei. Așa că Soarele se urcă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
în ceai. Era totuși conștientă și, din când în când, mai spunea câte ceva, calmă. — Parcă-mi amintesc că am văzut în ziar o fotografie a împăratului. Tare aș vrea s-o mai văd. Am ridicat ziarul în dreptul ochilor ei. — A îmbătrânit. — Nu, fotografia nu e prea reușită. În cele anterioare părea mai tânăr și foarte vesel. O fi fost fericit. — De ce? — Și împăratul s-a eliberat. — Chiar dacă vreau să plâng, nu mai am lacrimi, continuă mama, zâmbind cu tristețe. Mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]