1,610 matches
-
septembrie, Amory a sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi formula asta, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos), se îmbibase cu furie în pantalonașii de lână tricotați în casă și căuta neîncetat o ieșire din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
feței pe care i-o știam dintotdeauna. Îmi imaginam cum ne-am fi grăbit spre primul restaurant cu specialități tradiționale exotice, vietnameze, marocane, pakistaneze, ivoriene, nu contează, savurând băuturile din acele țări până nu ne mai puteam ține pe picioare, Îmbibându-ne până În măduva oaselor și amorțindu-ne nervii, alergând spre casa ei unde ne-am fi aruncat În pat fără a mai face măcar un duș, fără a mai stinge luminile din tavan, plimbându-mi limba pe Întreg corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
își luă trusa medicală și scoase din ea o seringă și o sticluță pe care le puse pe noptieră. — Ce e aia? l-am întrebat cu o voce lipsită de convingere. — Atropină, răspunse el frecându-mi brațul cu un tampon îmbibat cu spirt medicinal. Injecția mi se păru rece atunci când pătrunse în braț ca un fluid de îmbălsămare. La câteva secunde după ce mi-am dat seama că va trebui să găsesc o altă noapte în care să adulmec prin clinica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă noutate verbală, - în conținut, diferențierea ei se arată totală: poezia lui I. Barbu nu era nici pur formală, ca cea a lui Hérédia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mintea Florindei. Privi în jur. Marea majoritate a consumatorilor erau turiști străini, se auzeau toate limbile pământului. Atmosfera era prietenoasă, tinerii guralivi râdeau cu gurile până la urechi dezvelind dinți puternici și albi. Bău un whisky fără gheață. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală și o stare de bine de care aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Astăzi vremea mă deprimă, Plouă, cerul dă pe-afară... Tristă și rebelă climă! Plouă-a toamnă-n plină vară, Astăzi vremea mă inhibă, Norii-și leapădă scursura, Plouă nesfârșit, se-mbibă Ca buretele natura. Astăzi vremea mă ucide, Lumea s-a topit și curge, Plouă stors, totul lichid e Și în inima-mi se scurge... Astăzi vremea mă condamnă Să mă-nchid în plumb de pleoapă, Plouă intim, parcă-i toamnă
PLOUĂ STORS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363873_a_365202]
-
de august de -rie de -rie de -rie) de litera primă de litera terminală îngrijită prin tratament hospice la Brașov (sau la Casa Soarelui) precum și de multe cifre pe care le descifrezi sau nu în ritmul tău lent și prietenos îmbibat de copilărie -rie -rie -rie scrie scrie ca să nu intri în vrie de-a lungul existenței tale cum le vei găsi tu importanța venele și înlesnirile cum îți vor modifica ele frontierele oare cum îți vei păstra dezarmanta ubicuitate (nu
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]
-
de om și să nu ai talent. Dar talentul fără o morală solidă, în sensul respectului pentru semeni , se irosește. Oscar Wilde a avut de suferit pentru că era homosexual. Dar era un dandy, un om cu maniere, literatura sa este îmbibată de frumos, acel „Prinț fericit” este o povestire -minune. Avangardiștii s-au dedat la limbajul scabros, nu toți, unii. Am îndoieli că orice avangardist a fost sau este și talentat. Pofta de scandal nu înlocuiește actul estetic. Vechea dilemă - etica
RESPECTĂ-ŢI APROAPELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363302_a_364631]
-
de fapt democrația asta de sfert de secol???? Cu ce suntem mai buni acum decât eram atunci?Nu, să nu mă înțelegeți greșit, nu fac apologia comunismului, a totalitarismului , a idioțeniilor cu toți suntem născuți egali, și orice cretin agramat îmbibat de alcool are același valoare în fața vieții și a lui Dumnezeu cu a lui Marin Preda de exemplu, copil de țăran e adevărat, dar un copil UNIC și IREPETABIL de țăran, atins de suflarea cu aromă de ambrozie a geniului
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
marea zi de sâmbătă din Săptămâna Patimilor Mormântul Tău a fost pecetluit de cei ce de-nvierea Ta au groază și stau ostașii lângă el de pază ca nu cumva din el să fii răpit. Trupul bătut stă-n giulgiul îmbibat cu smirnă și aloe,parcă doarme, în timp ce Duhul Tău s-a dus să sfarme cu slava-i sfântă iadul blestemat. S-au bucurat strămoșii proslăvind pe cel pe care-L așteptau să vină să-i mângâie cu sfânta lui lumină
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362288_a_363617]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > AM PLECAT Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Am plecat Am plecat din timpul În care am fi existat doar noi , Rătăcind haotic prin destinul Dintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din așteptările În care existăm visând , Cănd semănai furtună - n tăcerile Ce-au țâșnit cu primul tău gând .... Am plecat din cuvintele ce împletesc Strigătele mute cu vuietul uitărilor , Din ochiul amintirilor încă te privesc Cum
AM PLECAT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362539_a_363868]
-
să se îngrijoreze, să simtă cum se topește de la căldură și emoții și nu peste puțin timp, leșină în biserică. Se trezi într-o cameră la părinții lui George. Cineva îi dăduse palme să o trezească din leșin, o alta îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude. Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
care există în lumea aceasta. La discoteci le plăceau femeilor de noi pentru că eram frumoși și înalți. Eu eram unul dintre cei mai buni dansatori, dar nu știam că dansez pentru diavolul și lărgesc împărăția lui. Ajungeam acasă de la discotecă îmbibați de alcool. Răsărea soarele peste noi dimineața, iar noi transpiram a alcool. Puțeam a alcool. Într-o dimineață, sătul de lume și de tot, m-am dus la lucru. Aveam programat să merg seara din nou la discotecă, dar, în timp ce
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
AI DE GÂND?”. Am început să plâng. Am luat țigara și am aruncat-o jos. M-am uitat în jurul meu și am zis: „Da', cine vorbește cu mine că nu-i nimeni în jurul meu?”. Am crezut că am înnebunit. Fiind îmbibat de alcool, am uitat imediat de vocea respectivă. Am aprins altă țigară și din nou aceeași voce: „ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?”. Atunci am zis: „Doamne, știu că Tu ești! Am auzit despre Tine de la mama mea și-am auzit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
Nae. Nu o dată îl vedeai plângând, reclamând pe unul sau altul, fie că i-a întors căciula pe dos, fie că a încercat să-i dea pantalonii jos sau îl mânjeau cu cărbune ori vopsea pe fața arsă de soare, îmbibată cu sudoarea muncilor. Mila se îndrepta mai mult asupra acelora ce săvârșeau asemenea nelegiuiri, iar pe el oamenii adevărați îl încurajau, îi țineau parte sau chiar se hărțuiau cu nemernicii. Greu le-a fost acestora să se debaraseze de astfel
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
Nae. Nu o dată îl vedeai plângând, reclamând pe unul sau altul, fie că i-a întors căciula pe dos, fie că a încercat să-i dea pantalonii jos sau îl mânjeau cu cărbune ori vopsea pe fața arsă de soare, îmbibată cu sudoarea muncilor. Mila se îndrepta mai mult asupra acelora ce săvârșeau asemenea nelegiuiri, iar pe el oamenii adevărați îl încurajau, îi țineau parte sau chiar se hărțuiau cu nemernicii. Greu le-a fost acestora să se debaraseze de astfel
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
lui. În al treilea rând internatul va pregăti luptătoare cu armele culturii pentru neamul și pământul românesc. Căci nicăieri nu se cere o mai amplă dezvoltare a conștiinței de iubire de țară și neam ca aici în Biharia, unde suntem îmbibați cu atâta străinism. Nicăieri ca aici nu se cere purtat o mai aprigă luptă pentru reintegrarea tuturor în albia românismului integral. Iată, acestea sunt câteva din acțiunile episcopului de pioasă amintire Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei, care a desfășurat o
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
să se mai întoarcă, pentru crivățul moldovenesc și Sfântul Calinic de la Cernica, pentru Peștera Urșilor și pentru înmormântările, parastasele, colivele, lumânările și pomelnicele bunicilor și străbunicilor mei, pentru Nae Ionescu, Țuțea, Puric, Patapievici, Pleșu și Liiceanu, pentru pământul acesta sfânt îmbibat de sângele strămoșilor, pentru Pădureanca, Mara, Zamfira, Fefeleaga și Rada și pentru bolta înstelată a Basarbiei și Fetele de la Căpâlna, pentru Universitățile din București, Cluj, Iași și pentru bunătatea și cumințenia țăranului, pentru Monumentul Eroilor de la Păuliș și uniforma ostășească
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare seară, ca de obicei, pune câte un pachețel cu mâncare pe
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
roadă-i oferise prietena lui, marea! Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de valuri, fu aruncat pe mal. Crezuse că murise... Trezit iarăși la viață
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]