448 matches
-
câmp în fața unei clădiri dărăpănate; soarele îi pârjolea umerii și iarba uscată îi înțepa tălpile goale. Nu semăna prea tare cu vila starului rock, recunoscu ea, dându-și dintr-odată seama că tocmai fotografiile casei lui, cu stucatură roz, o îmboldiseră să caute conace (deși se afla în Lombardia, nu în Toscana). Casa la care se uita acum era pe jumătate în ruină, din acoperiș creșteau buruieni, iar obloanele atârnau, ieșite din țâțâni. —Trebuie puțin renovată, spuse agentul imobiliar, minimalizând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele de băiețandri, care pocneau din bice și spintecau văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
seama, și nu m-am întors, Hai, ispitește-mă! îmi vorbește din nou, și-am rămas așezat pe stânci cu fața la soarele din care marea începuse să muște și cu spatele la cel ce mă lua drept altcineva, Arată-mi minunățiile tale! mă îmboldea el, coapsele pline de muiere, băuturi spirtoase, puterea ta necurată, știința ta mârșavă, ispitește-mă! Și eu împins de o pornire nelegiuită l-am ispitit, Cu credință am să te ispitesc! i-am vorbit tare, fără să mă întorc am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
daruri pruncului sfânt, roșu în veșmântul Mariei, Și preoteasa mi-a spus că roșul nu se potrivește deloc cu auriul stelelor de pe umerii Mariei, meșterii izbucnesc din nou în râs, Și despre sfânt, ce ți-a spus despre sfânt? îl îmboldește pe meșterul Duma un altul, Stai așa! Îl vezi, și-mi întoarce privirea de la scena Închinării, îl vezi pe arhanghelul Gavriil? Și eu mă uit spre imaginea indicată de meșter și dacă el spune că e arhanghelul Gavriil, Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau micile bărci pe țărm; doica cea pricepută visa o viață pe Palatinus, dacă moștenitorul avea să se nască repede, și număra săptămânile și ciclul lunii. Îmboldită de senatorul Silanus, deveni tot mai intrigantă și mai neliniștită, în timp ce Gajus, care îi suporta prezența cu un zâmbet complice, se dedica soției sale, inventând o mulțime de jocuri, și Claudilla râdea, și râsul ei umplea vila. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înțelege mai repede decât ei, fiindcă viața lor depinde de putere.“ Și răspundea la saluturi cu acea bunăvoință spontană care făcea parte din farmecul lui, părând rodul tinereții nevinovate, însă pe care și-o formase în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sine puterea. După ce îi adună pe toți, într-o dimineață porni pe Via Appia, aflată în partea de sud a Romei, cu o mică escortă fără însemne imperiale. Îl amuza gândul că, astfel, foarte puțini aveau să-l recunoască. Își îmboldi frumosul cal să urce panta. Nu se despărțise de el de la Misenum, când răspunsese imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poată să Întoarcă mingea unei Întrebări În terenul adversarului. Mătușa Sylvia rămase pe gânduri. Porția dublă de prăjitură Pavlova o ajutase să se trezească. — Un pic, răspunse ea. Astăzi a fost mai dezmorțit, nu? Dar cred că din cauză că-l tot Îmboldeam eu, așa că era cam agitat. Nu-i o companie prea plăcută, dar spre sfârșit a fost mai vioi. Când suntem singuri Își arată adevărata față. E cald, e cu picioarele pe pământ și te poți baza Întru totul pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane grele de lână, cu băștile pe cap. Stăteam pe esplanadă, în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre care ți-am vorbit. — Nu cea cu fata și hipnotizatorul? — Nu, cu totul alt subiect... Unul care mă urmărește de multă vreme, dar pe care n-am avut curaj să Îl abordez. Cuvintele tale de data trecută m-au Îmboldit. După plecarea ta, am stat treaz jumătate din noapte, făcându-mi Însemnări. O să fie destul de lung - un roman, nu o povestire. — Sunt Încântat, Îi spuse Henry sincer. — Abia aștept să Îți arăt câte ceva din el. Dar deocamdată e prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piatră - Maud“, citi el cu voce tare. Un motto cam abraziv pentru ziua mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie era asociația mentală pe care o făcuse Între Norris și Leslie Stephen, cumnatul ei după prima căsătorie. Încheie, semnă și lipi plicul, pe care Îl dădu recepției hotelului, pentru a fi expediat. Tocmai Îi sosise un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
repartizeze un refugiu de durată, iar mie, după atâția ani petrecuți prin barăci și prin camere pline de paturi cu două etaje, aveam să mi se asigure pentru prima oară patru pereți proprii. În orice caz, iubirea și interesul personal îmboldeau în egală măsură pornirea mea de a construi, care, în anii de mai târziu, căuta tot mereu prilejul să refacă și să extindă, mai întâi atelierul în ruine din Berlin Schmargendorf, apoi atelierul cel mare de pe Friedenauer Niedstraße, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre contesa de Chinchón va uni cufundările arheologice cu spasmul neofuturist. Această trudă necesită confruntarea in-foliilor lui Gandía, Levene, Grosso și Radaelli. Din fericire, exploratorul nostru nu e singur. Eliseo Requena, devotatul său frate de lapte, Îl secondează și-l Îmboldește În periplu. Pentru a-l defini pe acolit, voi fi strâns ca pumnul: marele romancier se ocupă de figurile centrale ale romanului și lasă penelor minore misiunea de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul cu explicații, ne lasă baltă: „țelul meu este să creez un limbaj poetic, integrat din termeni care nu au echivalente exacte În limbile comune, dar care denotă situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dăm gata vițeaua Împănată, da nainte am căzut În ispita la niște cheftele și ghiftuiala s-a sfârșit cu clătite, fructe pă juma verzi, mă-nțelegi, o brânză ca năsipu și alta băloasă, ș-un cafetoi-espres cu spume, că te Îmboldea mai mult să-ți razi barba decât să-ți tunzi păru. În toiu la cafeaua spumoasă, s-a arătat chiar don Chissoti, În formă de grappa, care ne-a făcut limba ca cărămida, și io m-am Împrofitat ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru că știa, în vis chiar știa că există un martor care n-ar fi trebuit să existe. Înaintând spre el în foșnetul de mătase al picioarelor ei extraordinare, zicându-i: hei, hei, uită-te la mine, unde naiba te uiți? îmboldindu-l cu degetul în piept și zicându-i: „hei, ce naiba stai așa înțepenit ca o statuie? vreau să-mi răspunzi în clipa asta: pe mine de ce mă uiți? a trecut ședința, te-a apăsat destul, eu vreau să trăiesc, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puternic decât al fraților și al surorii ei, dar gura ei are aceeași înclinație în jos care arătă lipsă de umor. Dumnezeu știe cât de inteligent te-ai dovedit a fi în privința asta. Dar Henry mi-a spus ce te îmboldește cu adevărat, așa că nu încerca să negi. Te interesează actrițele. Îți place să fii în poziția de a le spune că le poți face rost de un rol în filme. — Mamă, spui prostii uneori. Ar trebui să te asculți vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
locului și să citesc ziarul, dar n-am reușit un minut sau două. O dată cu plecarea lui Graham, casa își schimbase total caracterul - căpătase o înfățișare magică, era ca un templu interzis în care reușisem cumva să pătrund și mă simțeam îmboldit să-l explorez. Am urcat pe scară, am luat-o la dreapta pe palier și am intrat în dormitorul lui Joan. Era o cameră luminoasă și veselă, care dădea spre strada principală. Avea un pat dublu, aranjat frumos pe deasupra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
treburile pe nepusă masă și să călătorească până în acest loc singuratic, uitat de Dumnezeu - un loc, aș putea adăuga, pe care nu le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul său? Răspunsul e simplu: vor fi îmboldiți de aceeași forță care i-a mânat întotdeauna - singura, de altfel - în comportamentul carierei lor profesionale. Mă refer desigur la lăcomie: lăcomia pură, brută, sufocantă. Nu contează că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l inspirase și Frank, despărțind labiile mătăsoase pe care le atinsese de-o sută de ori Înaintea mea. Chiar dacă o știam pe Paula de puțină vreme, lunile de intimitate fizică ale fratelui meu cu ea păreau să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri. Pofteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi strînse tîmplele Înainte de-a apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el, cel al unei credințe aproape copilăroase că era În stare să provoace lumea să sară În picioare și să răspundă la chemarea lui cu egală Însuflețire. La fel cum Își dorise să fie Înfrînt de mașina de tenis, acum Îmboldea complexul Costasol să se regrupeze Împotriva inamicului secret dintre zidurile sale. Însă afecțiunea lui pentru locuitori era lipsită de falsitate. Am plecat Împreună de la clubul sportiv, el pe bancheta din spate, iar cînd am trecut cu Citroënul pe lîngă Marina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el pe munte și îl tot îmboldeau să urce mai sus, tot mai sus, în timp ce ei avansau cu mare băgare de seamă, în ritmul lor mult mai lent. Ei l-au strigat la un moment dat să se întoarcă cu fața spre ei, ca să-l imortalizeze într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gândi toare, și frecându-și absentă pielea netedă și mătăsoasă, recent tratată de cosmeticiană. Ar fi vrut s-o vadă pe Georgiana și să vorbească în voie cu ea, dar se gândea cu neplăcere la drumul lung. Totuși, ceva o îmboldea să nu dea înapoi. Oricum aveam de gând să-mi vizitez niște rude de la Cluj și tot amânam s-o fac, minți ea cu seninătate. Tocmai bine! Te sun când iau biletul de tren, să vedem cum și unde ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]