716 matches
-
încercând să salveze liniștea propriului cămin prin compromisuri, cum e acela de a invita la masă pe Cârc Serdarul Pervanoglu, fanariotul tipic, muiat în aur, cu un chip hâd și vorbind românește stricat. Lacom, libidinos, prost și laș, Pervanoglu e îmbrâncit afară de Iancu Jianu; toți actorii narațiunii se întâlnesc înlăuntrul acestui unic episod. Deși lipsite de adâncime, personajele rămân viabile prin detaliul semnificativ, prin nota caracteristică a limbajului, prin gestul și atitudinea grăitoare. Nu lipsesc motivele romantice consacrate - răpirea frumoasei Ileana
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
gară să ia trenul, nu îndrăznesc să se așeze pe bancheta pentru pasageri din sala de așteptare, ci se chircesc pe jos, lângă ea. Le e teamă apoi să întrebe în ce vagon să urce, iar când sosește garnitura, sunt îmbrânciți, înjurați și rămân pe peron (Proștii). O femeie, care a răbdat toată viața tirania bărbatului, își strigă, după ce acesta a închis definitiv ochii, ușurarea. Cei de față interpretează reacția recentei văduve drept sminteală din cauza durerii, neputând crede că într-adevăr
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
bagajele trimise prin caravană - atașată de ea zornăi, dându-ne de gol. Hoții s-au repezit atunci la slujitor și, punând mâna pe pungă, au Încercat să i-o smulgă. Degeaba Încercă sărmanul om să se opună, căci tâlharii Îl Îmbrânciră În râu, reușind să intre În posesia banilor. Când nu mai rămăsese nici un tâlhar În barcă, proprietarul ei profită de Împrejurare pentru a tăia frânghiile care ancorau ambarcațiunea și, abandonându-și slujitorul În seama jefuitorilor, Încercă să ajungă pe malul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
într-un dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră, U. își exprimă incertitudinile privitoare la destinul său omenesc și la vocația de scriitor: „Personajele cele mai importante/ale fiecărei zile/sunt oamenii și cărțile./ Primii mă îmbrâncesc,/fac haz, mă plâng./ Cărțile mă obligă/să-mi semnez sentința/cu propria mână” (Punct de sprijin). Discursul poetic se structurează într-un balans nesfârșit între viziunea expresionistă tragică și fiorul elegiac, aproape imnic. Livrești ca sursă de inspirație (Biblia
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
normativele estetice, pasionatul avangardist consideră că arta nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă și a curmat anarhismul celui de-al doilea opunând subiectivității expresioniste obiectivitatea; depășește și futurismul minat de tendințe centrifuge, neagă „dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă”. În consecință, idealul de artă e „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
care mi le așterneam singur/ acolo mi-am încercat până târziu inițialele/ (un gol am lăsat pentru a umple un alt gol)/ din realitatea mahmură, fără ritm, fără rimă/ mai erau doar trei lopeți de aruncat/ târziu/ când visele ne îmbrâncesc, ne pocnesc oasele/ mâinile mele îndelung m-au pipăit, urlând singuratice” (din cuvântul tău rostit în pustiu, 3). În Poeme de sedus realitatea (2000), materia poetică se concentrează, spațiul poemului se condensează, dar peisajul rămâne tot al apocalipsei: „Orizont tumefiat
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
față de părinți și față de educația tipică pentru mediul său social. „M-am jucat mult, odinioară, cu ideea de a-mi ucide mama și, de asemenea, am visat adesea că o ucideam. Într-o viziune, m-am văzut de nenumărate ori îmbrâncindu-mi mama în jos, pe scara de la beci și apoi izbindu-i și izbindu-i capul însângerat de pardoseala de piatră până când masa lui informă se dizolva într-o baltă de sânge.... Acest act ar fi absurd doar dacă s-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
parcul ăsta? E plin de atracții pentru puștime. Și au chiar și un enorm montagne russe, de nu știu câți metri înălțime. Prietenul nostru e așadar sănătos? China, acum, e ceva. Cred că mi-a vorbit despre dumneavoastră... Deiv, nu-l mai îmbrânci, altfel nu mai mergi cu noi! Și-a formulat amenințarea în engleză, în acea engleză corectă și ușor de înțeles care-i trădează pe străini, și mi-a aruncat o privire în care severitatea prefăcută s-a preschimbat într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
singur ancheta. Mortul se afla în marginea satului, pe grădini. De acolo, Zalomir intră în țigănime. Aolind, în jurul lui, din bordeie, se grămădi o laie de puradei care, până în capul satului, se strigau unul pe altul. Se ghionteau și se îmbrânceau fără milă, cu gurile căscate și ochii sclipitori. Fete zburlite, cu cozi mari și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții, flanele zdrențuite prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor și ieșeau terorizați afară. În spatele lor, asigurându-se meticulos că blocurile fuseseră evacuate, veneau Gardienii. "Tipic", zise o voce. "Tactică normală", spuse o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
umilință, răsună dintr-odată cu putere un: — Nero! Toate privirile se întorc, mirate, spre nou-venit. — Mă, băiatule, ce mult mă bucur să te revăd! Un bătrân încă verde înaintează prin mulțime către el, în spa tele unui sclav african care îi îmbrâncește fără prea multe menajamente pe cei din calea lui. Tiberius îl recunoaște cu o tresărire. Plautius Silvanus, socrul nepotului său Claudius Nero. Alianțele politice cu Plautii intră în tradiția casei lor, dar nu se aștepta să dea ochii cu el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclav eliberat de Arvali...? Omul îl recunoaște: — Iertare! bâiguie vânăt de frică. — Rolul vostru este să transmiteți ordine, nu să-mi stați mie în cale, nenorociților! — Am primit sarcina de a-i supraveghea îndeaproape... Tiberius Nero trece repede mai departe, îmbrâncind din umeri. După ce depășește obstacolul, își dă seama că l-a pierdut în busculadă pe Velleius. Întoarce capul după el și-l vede blocat de grupul de copii. Îl cheamă nervos cu mâna, să se grăbească, dar tânărul ezită, indecis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el trebuia să omoare cinci tauri, pentru că nu ai voie să bagi mai mult de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din șa, cu piciorul drept ridicat pentru a-l feri și căzând În stânga pentru a ține calul Între el și taur. Cum calul era săltat În aer și slăbit, se prăbuși, cu taurul Înfigându-și coarnele În el; picadorul Îl Îmbrânci bine cu cizmele și se trase Într-o parte, așteptând să fie ridicat și scos de acolo. Manuel lăsă taurul să se-nfigă În calul prăbușit. Nu se grăbea, picadorul era-n siguranță. În plus, Îngrijorarea Îi făcea bine unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care veneau din cârciumi, sau când o luam prin mijlocul străzii ca să-i evităm pe oamenii care ocupau special trotuarul, astfel Încât ar fi trebuit să-i Îmbrâncim dacă voiam să trecem, ne simțeam uniți pentru că ni se Întâmplase ceva ce ei, cei care nu ne suportau, nu aveau cum să Înțeleagă. Ce Înțelegeam noi era Cova, un loc cald și nu prea luminos, la anumite ore gălăgios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzut odată, din tramvai, o scenă ce se petrecea în curtea unui liceu (de prestigiu), într-o iarnă: un grup de elevi, fete și băieți au format un cerc. În mijlocul cercului era o fată pe care o băteau și o îmbrânceau spre mijlocul cercului, toți cei din cerc. Agresorii râdeau și se distrau în urma loviturilor aplicate fetei înconjurate. Victima căzuse jos, încerca să se ridice, dar primea o nouă lovitură și era culcată din nou la pământ. Nu o apăra nimeni
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să activeze cu mai multă dibăcie. Aceasta ar fi însemnat sfârșitul republicanismului, al masoneriei și al carierei politice a lui Costa. De aceea noul Președinte de guvern încearcă să-și consolideze definitiv poziția în străinătate. Nu o putea face decât îmbrîncind Portugalia în război alături de Franța și Anglia. O bună parte din opinia publică era împotriva războiului. Anglia, cu care Portugalia avea o străveche alianța defensivă, nu-i cerea decât să păstreze neutralitatea; nu câștiga nimic dacă Portugalia ar fi intrat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de furie ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă, intonând psalmi prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipa care urmează, viitorul, ca un neant în care înaintezi orbecăind în întuneric, căzând peste faptele și vorbele tale, peste gândurile și simțirile tale. Viața este această izvorâre de fapte, de vorbe, de gânduri și de simțiri, peste care te îmbrîncește etern nu se știe cine. De-a lungul evoluției, nu se observă creșterea nici unui alt organ al omului, afară de creier, condiția materială a conștiinței. Ar fi interesant de știut dacă mai există un alt animal care să fi suferit în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de cauciuc, unor persoane ce refuzau să onoreze „Duba miliției”, intrând Înăuntru!! La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial,drept urmare a unei perioade haotice generate de ocuparea țării românești de către armata sovietică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat se Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
caraliul care o acostase cu o pereche de cătușe legându-i mâinile la spate, dându-i o palmă că o podidiră sângele pe nas și gură. Apoi socotind intimidarea făcută În suficientă măsură să impresioneze asistența, o târî după el Îmbrâncind’o În mașina miliției adusă În acest scop, sub privirile pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar așteptărilor, Tony Pavone reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigur fata, pierde timpul admirând cine știe ce fleacuri. Tranversă strada intrând În piață, În timp ce producătorii Îl ademeneau cu produsele lor agricole. Făcând Înconjurul pieții și cercetând cu atenție fiecare persoană zări mai lateral o mașină blindată a miliției, iar doi caralii Îmbrânceau agresiv un tânăr să intre În duba lor. Broboane de sudoare Îi brăzdară frunte. Dar dacă...? Respinse imediat ipoteza, Încercînd să acționeze pe alte variante. Imposibil. Ideea odată Încolțită, luă dimensiuni astronomice! Se Îndreptă aproape alergînd către Circa 6-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nervos. Reuși totuși să Îngâne abea auzit. “Cum a fost posibil o asemenea eroare...? Copilul acesta nevinovat În celulă? La un loc cu toți hoții de buzunare...?” “A fost arestată astăzi În jurul prânzului, fiind acuzată de vagabondaj...!! Mai mult, a Îmbrâncit un ofițer În uniformă, Încercând să fugă!” Observând Însă, privirea câinească a omului din fața lui, Încercă s’o dreagă. “Ce putem face? Noi trebue să executăm ordinele, În caz contrar...!!” Câteva momente mai târziu ușa se deschise iar Atena fu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arătând cu mâna unele echipe de intervenție ce alergau la locul dezastrului. „Oare locuința noastră, o mai fi pe verticală...!?” Tony Pavone ezită, privind mormanul de dărâmături. Atunci fata hotărâtă, Îl trase după ea făcânduși prin mulțime loc cu coatele, Îmbrâncind, gesticulând, cerând cale liberă...!! Însfârșit, ajunseră la statuia lui C.A Rosseti. Vedea și nu-și credea ochilor. Aici cutremurul de pămând fusese mai necruțător!! Câteva clădiri transformate În mormane de moloz iar una din clădiri rămase pe verticală dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]