3,501 matches
-
capul, spre umăr, oferindu-și un obraz. Cred c-am greșit întrebarea spune Mihai, stăpînindu-și rîsul. Sper ca răspunsul să fie corect. Cristina rîde încet, fericită, semn că acceptă jocul. Începe prin a-i lua obrajii în palme, și întregește îmbrățișarea lui Mihai cu fiecare gest, infim, fie el chiar și tresărirea unui deget pe spatele lui. Îți mulțumesc pentru urările aduse odată cu florile! șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna. Cu bine, Mihai! înclină Cristina privirea, luîndu-și mănușile și poșeta. Am presimțirea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tare Doinei: n-a fost dragoste; nici dorință pur și simplu. A fost doar gîndul de-a o provoca, de-a o aduce la acea incandescență emoțională, aprinzîndu-i ochii goi, făcînd-o să sară în sus de pe fotoliu ca apoi, după îmbrățișare, să redescopere în ea gesturile de profundă feminitate cu care să-și scoată, pe rînd, cu grație, picioarele din fusta lunecată spre genunchi iar vocea, modelată prin inflorescența simțămintelor redeșteptate, să-mi spună că patul în care urma s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o legătură cu unul însurat, cum mi-a spus nea Toader, iar madam Săteanu mi-a rîs în nas că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a dovedit cu prisosință că numai în perimetrul definiției de om poți simți sublimul uman, singura care a adus în viața mea spiritul florilor, conducînd întîlnirea la o cotă superioară; și totuși, Doamne, sînt obsedat?!! de ce s-a rupt din îmbrățișare tocmai cînd am întrebat-o simplu, omenește, dacă nu se teme că rămîne gravidă, strigîndu-mi că-s un prost, că nu știu să trăiesc clipa?!... Gureșa aceea de tovarășa Mioara, la Poiana Brașov, măcar mi-a spus clar că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și atingă buzele de-ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țară cu un marinar?!..." Pășind rar, cu capul plecat, pradă vîntului care dă semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana "mă doare prea tare" la vizita Cristinei; revede cu ochii minții totul, de la prezența ei în fața ușii, îmbrățișarea născută din dorința amîndurora, ca o explozie, pînă la acel "chiar că regret venirea mea aici", trist, rostit de fată înainte de a pleca. "De ce să-i fi părut rău? Ce-a sperat ea de la această întîlnire de i-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o frază cursivă, scrisă cu înflorituri: „Credința nu e credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime de îmbrățișări!“. Dave 2 mai avea și un set de cartonașe A5, plastifiate, pe care erau trecute poruncile Alcoolicilor Anonimi (Cele Douăsprezece Etape și Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni dintre cele mai importante: „Dă-mi, Doamne, puterea să accept lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de recuperare. Dan se întreba dacă acesta nu era un simpton al diminuării interesului pe care Dave 2 îl manifesta față de el, dar, la sfârșitul serii, Dave 2 venise la el și îl îmbrățișase afectuos. Dan strălucea când ajunsese acasă. Îmbrățișarea aceea declanșase un val de amintiri senzuale. Amintiri despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și dea seama dacă era vorba de acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și dea seama dacă era vorba de acte autentice sau de imagini ale unor actori care mimau sexul pentru salariul minim pe economie. Dacă vrei să fac pe deșteptul și să recurg la aluzii literare, aș putea să spun că îmbrățișarea lui Dave a fost madlena lui Dan. — Așa ești tu, nu-i așa? Isteț, aluziv, dar asta te ajută să le fii superior oamenilor buni, obișnuiți și direcți? Ce chestie, să încerci să le fii superior, cu mintea ta îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zadar să și-o imagineze Într-un rol amenințător În fruntea acestui grup, a cărui menire n-o Înțelegea. Răspunsul lui era pe cît de sincer, pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă eram rănit. Mergând spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a pieptului lui, și cicatricele care-i marcau pielea ca și pe-a mea, dădeau corpului său o bolnăvicioasă strălucire metalică, precum vinilinul uzat al interiorului mașinii. Tăieturile acelea aparent fără sens de pe pielea sa, precum săpăturile unei dălți, demarcau îmbrățișarea tăioasă a unui compartiment prăbușit al pasagerului, o cuneiformă a cărnii formată din cadrane sparte, schimbătoare de viteză și manete ale luminilor de poziție frânte. Laolaltă descriau un limbaj exact al durerii și senzației, al erotismului și dorinței. Lumina reflectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de bord. Laitmotivul acelui dosar fotografic ieșea la iveală pe măsură ce îmi reveneam de pe urma rănilor: relațiile mele - mediate de automobil și de peisajul lui tehnologic - cu soția, cu Renata și cu doctorița Helen Remington. În acele fotografii brute, Vaughan îmi imortalizase îmbrățișările nesigure din zilele când îmi aruncasem corpul rănit în primele întâlniri sexuale de după accident. Îmi surprinsese mâna întinzându-se peste tunelul de transmisie al mașinii sport a soției mele, porțiunea interioară a antebrațului crestată de maneta cromată a schimbătorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prins de coloana de direcție. O prelungire a manetei schimbătorului de viteză fixat pe podea se înălța în lateral, făcând loc unei alte manete, verticale, din metal cromat, turnate sub forma unei palme răsturnate. Conștientă de acești noi parametri, de îmbrățișarea acelei tehnologii ascultătoare, Gabrielle se lăsă pe spate. Ochii ei inteligenți îi urmară mâna când aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mele, în diferite etape ale vieții, rănit într-o succesiune de accidente, prevăzut cu orificii de o abstracțiune și o ingeniozitate tot mai mari, așa încât incestul meu ar fi devenit din ce în ce mai cerebral, permițându-mi în sfârșit să mă obișnuiesc cu îmbrățișările și pozițiile sale. Am vizualizat fanteziile pedofililor satisfăcuți, în stare să închirieze corpurile copiilor răniți în accidente pentru a le potoli și iriga rănile cu propriile lor organe sexuale desfigurate de cicatrice, și acelea ale pederaștilor bătrâni penetrând cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă le-ar fi suflat adierea vremii. Fâșii de crom ruginit se scurgeau în aerul supraîncălzit, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul lui Helen așezat pe umerii Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
buzunarul din față de la pantaloni. Întors în living, se așeză lângă Christine și, cu un gest simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini și o sărută. Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare caldă, umană. Când în cele din urmă începură să se dezbrace, Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre degete. Chiar dacă îmbrățișarea voastră a avut loc numai în imaginația ta, mărturisește, e totuși o îmbrățișare ce se poate realiza dintr-o clipă într-alta...) Dar Ludmila e întotdeauna cu cel puțin un pas înaintea ta: — Mi-ar plăcea să știu că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre degete. Chiar dacă îmbrățișarea voastră a avut loc numai în imaginația ta, mărturisește, e totuși o îmbrățișare ce se poate realiza dintr-o clipă într-alta...) Dar Ludmila e întotdeauna cu cel puțin un pas înaintea ta: — Mi-ar plăcea să știu că există cărți pe care voi mai putea să le citesc... - spune, sigură că dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de tort cu frișcă, aproape intactă, refolosibilă ș-aia, s-a șters la gură plină de speranță, lăsând pentru masa de adio de sâmbătă istorisirea pe îndelete a altora dintre amorurile ei nefericite, trăgând spre tragic. - Lacrimi, bătăi pe umăr, îmbrățișări, dar și bucuria de pudel parfumat și frezat care se poate tăvăli într-o balegă destul de caldă și îmbietoare. Viață adevărată! - Da... O să-mi comand un costum de clown, am s-apar în fața publicului internațional, am să jonglez cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o odaliscă sub imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime, signor ministro!" aproape că trîmbiță pe un ton strangulat de emoție, și spre surpriza tuturor Coriolan Popa se opri și-și desfăcu brațele, în semn de îmbrățișare. Balbo făcu doi pași uriași, nu era cu mult mai înalt decît ministrul, dar se strădui ca din doi pași să fie lîngă el și să-l îmbrățișeze cu o efuziune mai mult slavă decît latină. Leonard Bîlbîie profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]