560 matches
-
sfânt, nu neapărat în sens religios, Nu sunt o creștinè fanaticè, mè asigurè ea, în privința asta sunt destul de modernè! Dar ea crede cè sfințenia unei nunți o reprezintè iubirea, iubirea sfințește nuntă, nu preotul! Acesta o binecuvânteazè, atât! îmi spune îmbujorându-se, Eu nu pot crede într-o nuntè fècutè la întâmplare pe Internet! E un joc, Ioana! încercând eu s-o conving, provocând-o, Nici mècar în joacè! Sunt nevrednic de tine, Ioana! Nu sunt eu cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cineva care nu are cel puțin în privința iubirii o idee personalè, dar ea, ghicind probabil totul din privirea mea, dupè primele cuvinte în care încercase sè vorbeascè așa, în general, despre iubire, schimbè tonul, devenind brusc sincerè și explicându-mi, îmbujorându-se, cè cel mai greu lucru în viațè este sè iubim în așa fel încât ceea ce rèmâne dupè iubire sè fie suficient de consistent că sè facè fațè unei vieți întregi de neiubire, Viața nu e iubire, îmi explicè ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai era nevoie s-o hrănească. Acum nu mai trebuia să se gândească decât la ea și la Nick... unde e oare cutia aia cu spaghete Bolognese? —Bună, mami. Ne-am întors! Milly a alergat în bucătărie. Obrajii îi erau îmbujorați din cauza aerului rece de afară. Fetița a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă că ai de-a face cu o scârbă de proporții. Ce meserie are? Amușină bagajele la aeroport? Alison s-a îmbujorat și a luat o gură de apă. Recunosc că e dificil. Dar înțeleg de ce Sofia se poartă așa. Tot ce avea i-a fost luat. Julia s-a uitat la ea cu același dispreț cu care ar fi privit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona s-a încruntat puțin. —Așa e. Dar n-ar trebui să ne îngropăm capetele în nisip și să pretindem că suntem fără pată. Numai Susan poate să ridice pretenția asta. Toate s-au uitat la Susan care s-a îmbujorat de parcă tocmai ar fi fost anunțată că a câștigat titlul de Miss. Femeia a luat o sticlă de apă minerală și-a strâns-o la piept. —Vreau să dedic acest premiu părinților mei, pentru tot sprijinul pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o ducă Bill în casă. Tocmai termină de vorbit la telefon. Nick apăruse lângă Susan. —Bună, Jenny. Casa arată la fel de superbă ca întotdeauna, a spus el făcând un pas înainte și sărutând-o stângaci, pe obraz. —Mulțumesc. Jenny s-a îmbujorat. —Eu și Bill muncim din greu la ea. E un mod de a ne ocupa timpul. Nu mai era nevoie să adauge că îngrijirea casei însemna și un mod de a mai uita de marea lor tristețe. —Așa! Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe fața bărbatului. — Ce naiba tot zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie de frică, iar obrajii i s-au îmbujorat a vinovăție. Termină cu tâmpeniile, i-a sărit femeii muștarul. Julia s-a forțat să reziste impulsului de a alerga la chiuvetă ca să vomite. —Am aflat. Desigur, ăsta era un bluf în toată regula, dar Julia nu se mai obosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plăcut plimbarea cu motocicleta?” „Foarte.” „Ce ți-a plăcut cel mai mult?” Aș fi vrut să-i spun că îmi plăcuse cel mai mult mâna ei pe obrazul meu. Sau șoldurile ei. Sau gleznele. Sau degetele de la picioare. Dar mă îmbujorasem până la urechi și inima îmi bătea cu atâta putere, de parcă mi s-ar fi mutat în gât. „Tooot.” „E bine, atunci. Vezi, păcat că nu ești mai mare. Ai putea fi prietenul meu, ne-am plimba cu motocicleta și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
exact și dacă eram cumva îndrăgostit de Anna, măcar puțin. Mai voiau să le spun povestea cu bunicul Annei și locuința lui. Stăteam în fața lor parcă înțepenit și mă împingeau mereu de la una la alta. Încet-încet, obrajii mi s-au îmbujorat și au început să ardă ca focul. M-am uitat după tata și l-am văzut încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
știți, cei ajunși la o anumită vârstă, care punem grăsime pe ici și pe colo. A privit și el peste stradă, eu am știut imediat că se uitase la mine și m-am tras repede înapoi, în umbră. M-am îmbujorat toată ca o fetiță, imaginați-vă, pentru o clipă m-am îngrijorat la gândul că el ar putea să observe. Apoi a început dintr-o dată să facă semne, eu n-am înțeles nimic, dar mi-am adunat tot curajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este gata să iasă de pe șosea, dar eu mă opun, chiar nu, iar el acceptă dorința mea cu o ușurință surprinzătoare, starea lui sufletească se îmbunătățește văzând cu ochii pe măsură ce ne depărtăm, părul îi flutură în vânt, fața îi este îmbujorată, este imposibil să crezi că ieri zăcea paralizat pe un pat de spital, eu oftez ușurată, este un adevărat miracol ceea ce i s-a întâmplat, este incredibil, privesc în jurul meu curioasă, miracolele nu le sunt străine acestor culmi strălucitoare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se bâlbâie el și mă așază pe nisipul cald, se apleacă deasupra mea, are maxilarul deplasat în afară, ca un boxer, deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a ei, însă astăzi nu pot gândi clar, urc în spatele lor, gata să o prind în cazul în care va cădea din mâinile lui, picioarele lui se clatină pe scări, dar continuă să își țină bine echilibrul, fața îi este îmbujorată din pricina efortului. Îl conduc repede spre camera lui Noga, ghidul trist al unei excursii extrem de scurte, o întinde pe pat, își șterge sudoarea de pe frunte, pe degetul său strălucește o verighetă ce pare extrem de nouă, ca și când s-ar fi căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o urâțească, șoptește, a fost aici, nu-i așa? Da, spun eu, a fost la Hava, știi că pentru a da copilul spre adopție este nevoie și de acceptul său, ea se scufundă în scaunul din fața mea cu un oftat, îmbujorată din pricina insultei, atunci de ce nu a venit să mă vadă? Doar știe foarte bine că sunt aici, iar eu spun, este, într-adevăr, jignitor, dar, din câte se pare, îi este foarte greu, ea izbucnește, lui îi este greu? Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu spatele la ei. Nu, răspunse Kate. Nu-n seara asta. Nick Își Împinse spatele În talpa ei. — Odgar, ție ce animal ți-ar plăcea să fii? — J. P. Morgan, răspunse Odgar. — Ești drăguț, Odgar, spuse Kate. Nick simți cum Odgar se Îmbujorează. — Mie mi-ar plăcea să fiu Wemedge, spuse Kate. — PĂi poți să fii doamna Wemedge, zise Odgar. — N-o să fie nici o doamnă Wemedge, interveni Nick. Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își Întinsese ambele picioare pe spinarea lui, de parcă și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
postească...Vino, Leo, intră în mine! Mă apropii, îi simt umezeala fierbinte. Se încolăcește pe coapsele mele, mă fixează cu o privire șerpească. Alunec în ea până departe, am senzația că nu mă mai pot opri. O văd cum se îmbujorează, cum respiră repede, se zbate. Se agață de mine cu disperare, mă trec fiori, friguri, ape. Nu pot ejacula.Ca să mă relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că așa este frumos să știi niște lucruri despre mine. Nu sunt venit de mult timp în cartier, dar îmi place că locuiesc aici. Pe tine cum te cheamă? — ?! În timp ce Prințesa tace, studentul este atras de chipul ei care se îmbujorase. — Pe cât de căpoasă ești, pe atât arăți de frumoasă, fată cu gropițe în obraji. O strânge și mai tare la piept pe Prințesa care caută să se elibereze. — Nu-ți dau drumul până nu-mi spui cum te cheamă. — Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
obrajii cu gropițe, în timp ce ea caută să scape. Pisică sălbatică ce ești! — Mrrr! Mrrr!mârâie ca o pisică Teofana, înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și catifelate, la care le râvnea demult, o strânge tare în brațe și dintr-o dată i le acoperă cu un lung sărut neașteptat care, stârnește în cei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dacă nu sunt deloc urme, s-ar putea să nu fi umblat hoții? întrebă Grigore simplu. ― Apoi că de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-aș fi cunoscut c-au umblat! zise primarul cu o sinceritate care îi îmbujoră fața. ― Nici un hoț nu mărturisește de bunăvoie când n-a fost prins asupra faptului, spuse Boiangiu dârz. După plecarea lui Grigore, primarul mai rămase la sfat nițel cu Boiangiu. Pe Grigore îl respectau, dar de Miron Iuga le era frică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați. Bărbatul, surprins, zise zâmbind și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a întors de la țară, nu s-a întîlnit deloc cu Tanța. Ea nu s-a mai arătat, iar el n-a îndrăznit s-o caute. Fu primit bine de toată familia. Tanța se minuna, și se bucura, și se îmbujora de fericire. Jean i-a strâns mâna parcă numai ieri s-ar fi despărțit. Vorbiră mai mult de nunta lui, care era fixată peste câteva săptămâni după Paști. Jean îi propuse să-i fie cavaler de onoare. Titu acceptă cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă, de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai fascinant bărbat pe care l-am cunoscut, tocmai pentru că, alături de un trup viril și elastic, avea o extraordinară suplețe în gesturi și în priviri, o feminitate care nu te stingherea, o căldură și o comunicativitate extraordinară), Maitreyi s-a îmbujorat toată și l-a chemat să mănânce pe balcon, pentru că atât se îmbulzeau în jurul lui vizitatorii, încît bietul Uday nu putea să înghită. Căutam să-mi ascund turburarea, pentru că ghiceam în dansatorul acesta magnific ceva mai mult decât un bărbat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]