570 matches
-
despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată, apropiindu-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a întors capul mirată, s-a îmbujorat, a căutat ceva în buzunarele hainei de serasir și a scos două păpușele cu capetele de porțelan italienesc, a dus degetul arătător spre buze și a șoptit: „Ca să asculte și ele, da’ să nu mă spui, că râde domnia sa Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și ctitoria Colței, chipul său exprima un fel de fericire mirată. I se părea că i mai sună în urechi glasul blând al lui vodă: „Hai, neică Mihai, să ne ctitorim Bizanțul nostru, aci în Valahia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce-a făcut pentru dreapta credință? Le-a băgat rușilor în cap că ei sunt a treia Romă și că n-au de ce să-l recunoască pe patriarhul de la Constantinopol! Lui vodă îi venise tot sângele în cap și se îmbujorase la față. În zadar încerca să se roage. Doamne, cum își iubise el unchii... Și ei? Primul lucru pe care-l făcuse venind pe tron a fost repunerea lor în drepturile de moștenitori ai doamnei Ilinca. Putea să uite de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
corzi în tempoul vioi al Horei staccato. În momentul în care melodia s-a încheiat, numeroasele aplauze ale soldaților, care ascultaseră ca vrăjiți piesa lui Grigoraș Dinicu ce le aducea aminte de horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de fapt? Bart o lămuri calm: Sunt jurnalist. Jurnalist?! nu-și putu ascunde Arm mirarea. Da, jurnalist, confirmă el, nu este nimic neobișnuit în asta. Sper că nu ți-a crescut tensiunea arterială sau temperatura. Sper că nu te-ai îmbujorat la față... Pauză prelungită și stupoare maximă la celălalt capăt al net-ului. Apoi Arm replică mucalit, arătând că simțul umorului nu-i era nici ei străin: „Va să zică nu ești administrator de forum. Bravo!... Și m-ai lăsat să vorbesc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sfinte îl îndemnă să ducă mai departe dialogul. Desigur, simțea și o plăcere deosebită să o contrazică, Arm devenea întotdeauna foarte serioasă, preocupată să convingă, să vină cu argumente, și cum să nu-i placă să vadă fața aceea frumoasă îmbujorându-se de emoție și concentrare. Ce meserie mai ai și tu, remarcă el. Vezi, Biblia spune să nu te închini la nimic altceva decât lui Dumnezeu. Ea spune să nu-ți faci chip cioplit și să nu i te închini
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede, abia înghițindu-și saliva, că a terminat ecuațiile și că vrea să le rezolve la tablă. Era o fată destul de silitoare, puțin cam îngustă la minte, dar foarte ambițioasă. Am pus sub catalog integramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și odată cu aerul ce-i pătrundea în piept i-am văzut sfârcurile profilându-se prin lâna puloverului. Nu mai puteam rosti nici un cuvânt. Am privit neputincios cum Z îi descoperă sânii, apoi cum își reia poziția de adineaori. X se îmbujorase și, ceea ce m-a înnebunit, mi-a zâmbit, sau cel puțin mi s-a părut pentru o fracțiune de secundă că-mi zâmbește. Apoi mi-a cuprins umerii cu palmele și m-a mângâiat încet. Am încercat să lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sfera socială. ― Majoritatea femeilor nu pot avea orgasm prin contact sexual normal, am spus eu, citând din cartea Noi și corpurile noastre, cea pe care mi-o dăduse Meg Zemka. Au nevoie de stimulare clitoridiană. În spatele pistruilor, fața Obiectului se Îmbujoră. Era, desigur, paralizată de asemenea informații. Eu Îi vorbeam În urechea stângă. Roșeața i se răspândi pe chip din acea parte, de parcă vorbele mele ar fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de tapiseria caldă a pântecului ei. Era Îmbrăcată În continuare cu sutienul de la costumul de baie și cu pantalonii scurți. Genunchii Îi erau depărtați și părul ei roșcat atârna peste mine, Întunecând totul. M-am uitat În sus prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața Îi dispăru sub tivul cămășii de noapte, dar peste un minut apăru, iar, acum din guler. Fața i se Îmbujoră și, când deschise ochii, avea În ei o limpezime care le lipsise Înainte. Se uită lung la mine. Și apoi țipă: ― Calliope! Își duse mâna la gură. ― Mana! Ce-ai pățit? ― Am crescut. A fost tot ce am spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă somnoroși, dar se Îmbujorase de jenă. — Dar e o poveste amuzantă! spuse el. Cum continuă? — Albă ca Zăpada m-a Învățat să merg printre galaxii pe simulator. A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi ieși cum trebuia. Haide, nu te rușina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trupul lui, Îi va lua mâna Într-a lui și o va Învăța să scrie cu o pană. Charlie se Îndepărtă de Kitty și se așeză lângă Desert Rose. Când puse mâna peste mâna ei, Kitty o văzu tremurând și Îmbujorându-se, nemaiputând să-și ascundă emoția. I se părea că, dacă Charlie ar fi Înmuiat pana În cerneală și ar fi plimbat-o pe corpul ei gol, În loc de papirus, Desert Rose nu ar fi fost mai Încântată decât se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Matei mai mult decât două bunici, mai mult decât șapte, a fost un înger păzitor pământean. Boieroaică, frumoasă (semăna într-o poză din tinerețe cu Liz Taylor, iar când i-am spus asta în garsoniera ei de la Frigocom, s-a îmbujorat și m-a pupat), a avut o căsătorie beteagă după ce soțul ei, avocat, a suferit la câțiva ani după nuntă un accident de călărie. Lui i-au decupat o bucată din calota craniană și i-au pus în loc o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bărbatul ei o reținu, oferindu-i explicația necesară. „Sunt nevoit să te mai rețin numai câteva secunde, draga mea. Urmează să Încheiem o afacere...! Privind la Doctor cu subânțeles. I se adresă. „Cât socotești valoarea, aceastei bijuterii, Doctore...!?” Gironda se Îmbujoră vizibil dar, nu reproșă nimic bărbatului ei. În schimb Doctorul...? Acesta intuia ce avea să urmeze, de aceea, răspunse făcând pe filozoful, Încercând să-l nevrozeze la maximum. „Este bine cunoscut un foarte mare adevăr.Omul nu poate fi comparat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răspund printr’o Întrebare. Tu, dacă ai fi În locul meu, cum ai proceda...? Chestiunea este suficient de delicată...! De când am rămas singură, am suportat atâtea propuneri Încât, ce se alegea de mine daca dădeam curs la toate ofertele...?” Atena se Îmbujoră, articulînd. „Nu am idee ce se poate Întâmpla, Însă - trebue să ști-i, sunt virgină - și totuși nu mie teamă. Tu ești un om deosebit și am pretenție la tine...!!” „Atunci...?” „Promiți, nu mă vei părăsi curând...!?” Mai Încape discuție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși, sunteți tare Înfometat, cu mâncarea asta de proastă calitate și pe deasupra Înghețată...! Iar cu Îmbrăcămintea asta mizerabilă, vă puteți Înbolnăvi iar la infirmeria Închisorii În mod sigur, medicamentele sunt inexistente...!!” Tony Pavone se Îmbujoră, Întrezărind o speranță. Oftă prelung. „Sunt născut și trăiesc În acest minunat oraș, domnule maistru. Bucureștiul e leagănul copilăriei mele...! „Ave-ți familie...?” „Da și nu...! Am rămas fără părinți din fragedă tinerețe iar mai tărziu familia mea a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sângele colectat dela diferiți donatori care fiind păstrat În frigidere cine știe cât timp, În mod sigur nu poate avea efectul curativ ca atunci când bolnavul Îl primește direct dela donator...!! Am dreptate...?” Directorul o privi contrariat. „Ce vrei să spui...?” Atena se Îmbujoră la față simțind reușita tentativei de salvare a lui Tony Pavone. „Socotesc, simplu, foarte simplu! Pompați afară apsolut tot sângele afectat, spălați sistemul vascular cu ser fiziologic ori apă distilată, iar eu mă ofer să donez din sângele meu cantitatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
si o naturalețe încântătoare. ”- Pentru aniversarea ta... Pentru cei... de ani pe care îi împlinești !” El o privi emoționat, era de-a dreptul fermecătoare. După o clipă continuă glumind. - Pentru tine, Fată... Pentru Calea Lactee... Pentru Andromeda si Cassiopeea! ” Ea se îmbujora toată, până în albul ochilor. ”- As dori să-ți fac un dar, zise ea, un dar mare, însă n-am mare lucru de dăruit, în afară de dragostea mea, pe care timpul n-o va sterge!” si-l îmbrățisa cu ochii în lacrimi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amintiri de elevi, care acum sunt pensionari. Ce m-a impresionat a fost respectul, dragostea cu care vorbeau de ea. Mi-au spus că era poreclita „babă Cireașă” pentru că se înroșea ușor, dacă se emoționa, îi tremurau buzele și se îmbujora când le interpreta cărți, povestiri din programa și din lectură suplimentară și făcea că gramatică să fie o distracție, nu un chin. Era spirituală, făcea glume potrivite, îi antrena, făcea concurs între ei, un fel de cine știe câștiga, așa că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din ce în ce mai multe bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă. Ne delectam ceasuri întregi rostogolindu-le pe scânduri vajnice de campionat mondial, geluite până la catifelare, evitând cu grație ciocnirile ilicite, scufundându-ne, la sfârșit, aproape leșinați de plăcere, în bazine pline cu șampanii calde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
mai întâmplă așa ceva, el va aduce faptul la cunoștința consiliului profesoral. Abia după o săptămână, când au aflat cu toții că Iag vine dintr-o familie de rit vechi, foarte religioasă, același supraveghetor bătrân a venit la noi în clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără un cuvânt, și-a smuls mâna din mâna lui Egorov și, gârbovit, a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]