470 matches
-
amănunt, spune Ketterman în cele din urmă și simt un fior dureros de triumf. Asta înseamnă că în unele privințe am avut dreptate. Convorbirea se întrerupe. Las receptorul în furcă și îmi privesc reflexia în oglinda din hol. Am obrajii îmbujorați și ochii strălucitori. Am avut dreptate. Și acum o știu și ei. O să-mi ofere slujba înapoi, am o revelație subită. O să-mi ofere statutul de partener. La simplul gând mă cuprinde încântarea și, în același timp, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun, roșie la față. Lăsați-mă în pace ! Împing porțile de fier până se închid, după care mă întorc și fug pe alee, intru în casă și apoi în bucătărie. Ce să fac ? Îmi zăresc reflexia în ușa frigiderului. Sunt îmbujorată și am o expresie de om hăituit. Și am pe cap pălăria de pai a lui Trish. Mi-o dau jos de pe cap și o trântesc pe masă, exact în clipa în care Trish intră în bucătărie. Are în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea ta la Londra ? strigă cineva. — Ai dat dragostea pe carieră ? se bagă o fată îmbujorată. — Nu ! zic disperată. Vreau doar... să vorbesc ceva cu el. Unde e ? Guy ! Îl zăresc brusc pe Guy pe o latură a peluzei. Unde s-a dus ? Ce i-ai zis ? Mă grăbesc spre el traversând iarba și aproape împiedicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am luat-o razna de tot. Și, oricum, nu e deloc adevărat ce-am zis. Fiindcă Îl iubesc pe Connor. Probabil că de la altitudine sau așa ceva mi-a trecut o asemenea idee prin cap. Îmi dau părul de pe fața Îmbujorată și Încerc să-mi revin În fire. OK, hai să Încep să număr, din nou. Trei sute cincizeci și... șase. Trei sute și... O, Doamne. O, Doamne. Nu. Te rog. Avionul se zguduie iar. Ne prăbușim. N-am făcut niciodată vreun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ojă unghiile de la picioare. Fiindcă e bine să fii mereu cît se poate de Îngrijită. Fără nici un alt motiv. Îmi aleg un sutien Gossard de dantelă și bikini asortați și cea mai atractivă rochie de vară pe bie. Apoi, ușor Îmbujorată, arunc În geantă și cîteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai spus niciodată părerea mea despre ea. Niciodată ! A fost... a fost... nu mai sînt În stare să continui, mi se pune un nod În gît. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Jack se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirînd vizibil, și sîngele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sînt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. SÎnt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. SÎnt sigură că nu ! Sincer, Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îndreptat spre toaletă. Își ținea brațele încrucișate pe piept, de parcă i-ar fi fost frig. Își lăsase pe masă telefonul mobil și poșeta. Voia să fie singură câteva clipe. Ultimele rămășițe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la ea acasă. Perfect. Țigara, fumată doar pe jumătate, îi atârna în scrumieră; în timp ce-i vorbisem nu se atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de drăgălășenii, Margareta se ridică și rămase fixă, cu brațele pe lângă corp și privirea țintă la peretele din față. Samuel continua să amestece în găleată, îmbujorat. - Aproape am terminat, spuse el într-un târziu. Vino să vezi dacă îți place. Margareta nu veni din primul moment. Își lăsa greutatea de pe un picior pe altul, indiferentă la chemarea lui, poate fiindcă nu auzise. Buzele îi fredonau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l împiedică pe Demetru să-mi arunce un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți Hob-Nob cu ciocolată, spusei, ieșind la iveală. Ciocolată simplă, nu aiureli din alea spălăcite, cu lapte. —Minunat! Fisher, un băiat înalt, venit parcă din Indiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă. — Nu voiam decât să-i calmez, zise ea, încă îmbujorată. Știi, domnișoara Weldon își face exercițiile. — Ai făcut exact ce trebuia, zise Ben, zâmbindu-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el. Recompensează o elevă deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de unde știi matale atâtea? Păi... frumoasa bunicului, când eram tânăr, așa ca tine, eram un flăcău brunet cu ochi căprui, bunicul îmi povestea tot ce-ți povestesc eu acum. Aaaa... deci de la el știi toate acestea. Și cu obrajii lui îmbujorați mă sărută bunicul meu pe frunte, iar ochii îi erau încețoșați când îmi spuse: Ce mare te-ai făcut, fata mea! Parcă ieri erai un ghemotoc. Păi trebuia să cresc și eu, bunicule. Daaa, așa e! Deodată se aude o
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
că nu s-a înțeles bine. Lotti se uita acum fix la ecusonul care stătea prins pe pieptul lat al lui Jake. Expresia ei era pe jumătate respectuoasă, pe jumătate seducătoare și în totalitate aeriană. —Continuă, Yogi, a gâfâit ea îmbujorată. Ne povesteai cu ce te ocupi. Hugo și-a mutat greutatea corpului pe celălalt picior. Sunt agent imobiliar. Oare ce se auzise venind din direcția lui Jake fusese un soi de fornăială? Hugo s-a uitat provocator la acest nou-venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frumoasă, corpolentă, cu fața toată o lumina. Era Vasilica... doamna de la biblioteca tehnică a fabricii. La vederea ei inima îi tresări și începu să-i bată mai tare... O salută și îi oferi rândul în față... Ea îi mulțumi, toată, îmbujorată. El dorea mult s-o cunoască, și acum sosise momentul. La ieșirea din "Alimentară”, el îi ceru voie s-o însoțească câțiva pași pe Cetinei... Ea primi încântată. Și, din vorbă în vorbă, ajunseră la intersecția cu b- dul Republicii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu se poate așa... mă duc la farmacie. Ii voi explica farmacistei și o să-ți dea un unguent special pentru arsuri..! ” zise el foarte hotărât. Ea se așeză în pat, cu Iorgu la marginea patului; avea fața frumoasă, frumoasă și îmbujorată. ”-Fata, tu ai febră!” tresări el, atingându-i ușor fruntea cu palma. "-Gogule, vreau la spital..!”, murmură ea. ”-Da, da, Fata, mergem, mergem îndată, să chem salvarea!” ”-Nu, nu-i grav, o să-mi treacă, nu te speria!”. Ea întotdeauna spunea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a unei zâne, se schimonosi Într-un Început de plâns sfâșietor! Broscuța de aur Stăteau așa, unul În fața celuilalt, de mai multe zeci de minute. El - pe patul de către nordul Încăperii; ea - pe cel de către sud. Stăteau pe fese
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
piept, îi săruta mină <maya>: și o roagă să-i acorde un al doilea dans, și următoarele <victor37>: și în final o conduce acasă <maya>: și acolo îi cere numărul de telefon <victor37>: și ea îl săruta grăbita și aleargă îmbujorata pe scări <maya>: uneori tu esti de modă veche <victor37>: <maya>: în visele fetelor de azi îl invită sus, la o ‘cafea’ <maya>: și face dragoste cu el <victor37>: așa cum n-a făcut cu nimeni, niciodată <maya>: așa cum nu a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dar eu..., eu, da, nu știu ce să zic, spuse ea cu privirea în podea, îmbujorându-se. Eugen mai reținu mâna mică o clipă și apoi o eliberă ușor, elegant, de parcă se temea să nu se lovească de ceva, privind atent fata îmbujorată din fața lui. Nu-i venea să creadă că este atât de fâstâcită. - Iuliana! Te rog mult să nu te superi, dar am o situație mai dificilă alături... Nu-mi pot lăsa colegii singuri... Dacă nu mă poți aștepta..., vorbim la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
printre săruturi și nu pentru că se jenau să fie auziți ori priviți. Toți Marian Malciu ceilalți ieșiseră tiptil din încăpere, la fel de emoționați, ștergându-și lacrimile de bucurie... * După mai bine de o jumătate de oră, Laura a ieșit pe hol îmbujorată, oarecum jenată, purtând pe chip toate semnele unei bucurii imense. Ochii săi străluceau și nu puteau, chiar dacă și-ar fi dorit, să ascundă fericirea ce-i invadase sufletul. Le-a explicat, printre altele, că emoțiile o stăpânesc atât de puternic
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
goală fără încuviințarea mea sunt încă adormit, nu știu cum a intrat Domnișoara ri la mine în cameră nu știu cum a intrat Domnișoara ri în creierul meu dar recunosc : tocmai eram pe cale să o visez goală visul însuși se face mic, din ce în ce mai mic îmbujorat, jenat eu și visul suntem ca doi elevi care au copiat la teză n-o să se mai întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu vezi tu alături de tine, în cadă, două picioare strunjite să înfrumusețeze cartierul, două șolduri croite să-i scoată pe sufocații - ce se și visau morți de vreo oră - dintre ochiurile aragazelor lor și să facă din ei oameni responsabili, îmbujorați și gata să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această dimineață, nu însă să mă urecheze și telefonul. D-asta și intrasem sub duș, cu speranța secretă că nici un telefon din lume n-o să aibă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]