491 matches
-
clară. Accentul simbolic al treptei a treia fixează în ton până și intuițiunea nesensibilă pe care o stârnește tonul, și schimbă pentru. auditor niște semne simple a unor noțiuni nesensibile în tonuri simbolice, pe cari auditorul le simte cum îl îmbulzesc și cum cu ele îl îmbulzesc ideile conținute în semne. Maestrul acestui stadiu va pune prin accent simbolic în espresiunile: a teme, a spera, a se mira, a binecuvânta, a disprețui, a dori ș. a., va pune în ele toată ținoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
treia fixează în ton până și intuițiunea nesensibilă pe care o stârnește tonul, și schimbă pentru. auditor niște semne simple a unor noțiuni nesensibile în tonuri simbolice, pe cari auditorul le simte cum îl îmbulzesc și cum cu ele îl îmbulzesc ideile conținute în semne. Maestrul acestui stadiu va pune prin accent simbolic în espresiunile: a teme, a spera, a se mira, a binecuvânta, a disprețui, a dori ș. a., va pune în ele toată ținoarea intuițiunilor ce stârnesc ele și va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va ști să aducă prin tonul cu care va pronunța 399r noțiuni ca: cast, pudic, rușinos, vergin și intuițiunea simțirei morale înaintea sufletului nostru, care intuițiune le trezește pe toate în sufletul nostru. La noțiunile: laș, curagios, temerar se va îmbulzi deja prin ton dispozițiunea ce provoacă ele; în dorul fără nume vom simți întreaga incertitudine și intensiune a sufletului, în amorul nemărginit vom simți prin accent nesecabilitatea și nemărginirea. Am putea să înmulțim aceste esemple după plac, și fiecare poezie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uneori să circumscriu această expectorație azvârlită, prin jocul urii și al întîmplării, pe obrazul oricărei fapte care nu are de partea ei decât "forțele plăpânde ale veșniciei". Însă aș greși făcând astfel. Când Odiseu coboară în Infern, umbrele morților se îmbulzesc în preajmă-i să primească sânge pentru a învia o clipă, pentru a reveni o clipă la cuvânt. Toate aceste sanguine luări de cuvânt sânt false înființări; fiecare umbră bea sângele, vorbește și apoi pleacă de unde a apărut, din nicăieri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se opri cu fața la perete și, cu vocea întretăiată, zise: — O, ce rușine o să vă fie de această faptă urâtă! Într-adevăr, Ganea rămase ca zdrobit. Kolea se repezi să-l îmbrățișeze și să-l sărute pe prinț; după el se îmbulziră Rogojin, Varia, Ptițân, Nina Alexandrovna, toți, chiar și bătrânul Ardalion Alexandrovici. — Nu-i nimic, nu-i nimic! bâiguia prințul în toate părțile, cu același zâmbet nepotrivit situației. — Și-o să se căiască! strigă Rogojin. O să-ți fie rușine, Ganka, că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu se împușcă! bombăniră, cu bucurie răutăcioasă, câteva voci, inclusiv a lui Ganea. — Domnilor, feriți-vă! strigă Kolea, înșfăcându-l și el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu-se; era cherchelit și înrăit până la impertinență. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi căzu în brațe, parcă leșinat, poate într-adevăr imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller. Câteva persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au așezat pe un scaun și toți se îmbulzeau în jurul lui, toți strigau, toți întrebau. Toți auziseră țăcănitul cocoșului de la pistol și-l vedeau pe omul acela viu, fără măcar o zgârietură. La rândul lui, Ippolit ședea pe scaun, neînțelegând ce se întâmplase, învăluindu-i pe toți cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trecerii timpului! Și... Dar în acest moment avu loc un incident subit și discursul oratorului se întrerupse în modul cel mai neașteptat. Toată această tiradă înflăcărată, toată această afluență de cuvinte pătimașe și neliniștite, de idei exaltate, care parcă se îmbulzeau într-un fel de învălmășeală și săreau unele peste altele, toate acestea, deci, prevesteau ceva primejdios, ceva deosebit în starea de spirit a acelui tânăr, care se înfierbântase atât de brusc și, după toate aparențele, din senin. Dintre cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să trag vreo jumătate de duzină de focuri ca să-i fac să se răzgândească, înainte ca dumneavoastră să vă ridicați a doua zi dimineață din patul nupțial.“ Îl sfătui, de asemenea, temându-se că la ieșirea din biserică se vor îmbulzi prea mulți însetați, să aibă pregătită în curte o pompă de incendiu; dar Lebedev se împotrivi: „Casa, cică, ar dărâma-o în cazul pompei de incendiu“. — Acest Lebedev umblă cu intrigi împotriva dumneavoastră, zău așa, prințe! Dacă vă puteți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tare că poate influența evenimentele oricând și oriunde dorește în lumea întreagă. Străbat distanța care-i desparte de impluviu în tăcere. Mu tismul nu îl caracterizează însă pe Velleius: — Când te-ai întors... Evită să spună din exil. Soldații se îmbulzeau să vină să te atingă și strigau care mai de care: „Generale, am făcut războiul cu tine în Armenia!“ „Eu - încerca altul să-i închidă gura - în Raetia!“ „Tu m-ai deco rat în Vindelicia!“ „Iar pe mine în Pannonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă pe lângă el, îndreptându-se spre teatrul Sheldonian. Îi urmează sub impulsul momentului și ajunge în spatele unui grup care se îmbulzește într-o stare de veselie molipsitoare. O glumă grosolană. S-a terminat o prelegere la Sheldonian și participantele au constatat la ieșire că cineva a adunat bicicletele studentelor și le-a legat între ele cu sârmă, blocându-le cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Marțială? Căpitanul Cervenko nu mai apucă să răspundă, căci în văzduh țâșni brusc glasul pretorului, mult mai ascuțit și mai tăios ca adineaori: ― Toată lumea trei pași înapoi!... Loc!... Loc!... Oamenii, spăimântați parcă de zgomotul care îndrăznea să străpungă trecerea, se îmbulziră și se retraseră câțiva pași. În locul gol din jurul gropii rămase numai generalul, pe când lângă stâlpul cioplit condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strânsă, se uita drept în ochii lui mari, negri, fierbinți... Și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uite ceva pe-aici... În același timp, însă, își dădu seama că i-e frică să rămâie singur cu gîndurile-i proprii și-și răspunse: "Conștiința mea e împăcată"... Și numaidecât, ca la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze, și că, prin urmare, el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osândit, n-are să-și impute nimic, nimic... Totuși, pe când asculta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zvârcolea. Ieși pe stradă buimăcit și nimeri tocmai la Domșa acasă. ― Cum, tu? Speranța noastră? Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești deloc obligat să te îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă! ― Și totuși ideea? zise Apostol fără convingere. ― Ce idee?... Când e viața omului în joc, dai dracului toate ideile... Noi trebuie să așteptăm, Apostole! Lozinca noastră să fie: rezerva... ― Rezerva înseamnă pasivitate și pasivitatea e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
huzari se sprijinea cu mâinile de pereți, înjurînd furios, în vreme ce Bologa, la câțiva pași înapoi, mergea sigur, liniștit, ca pe o cărare. 3 Trecură printr-un vagon ticsit de militari și civili, amestecați de-a valma. Pe coridorul strâmt se îmbulzeau mai ales țărani cu fețele speriate, păzindu-și desagii sau legăturile, vorbind puțin și încet, parcă s-ar fi temut să nu-i audă cineva. În colțul dinspre vagonul ofițerilor, un preot român, înalt, slab, cu o bărbuță rară și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prea devreme, șopti cineva lângă Bologa, căci părintele slujește așa fel încît tocmai când se crapă de ziuă să isprăvească liturghia! ― Mai bine prea devreme decât să n-ai loc nici măcar în curtea bicericii, răspunse altul cu imputare. Oamenii se îmbulzeau, șopteau. Ici-colo se stăpâneau râsete înăbușite. Întunericul începea să se îmblînzească. În sfârșit ușa bisericii se lumină și, peste câteva minute, preotul, cu Evanghelia pe braț și cu o lumânare aprinsă în cealaltă mână, se ivi în prag. Zeci de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un rând de acareturi noi. Mai încolo era grădina cu pruni înfloriți, mergând până sub coasta de molifți. În fața șoproanelor, mai mulți soldați spălau două automobile, alături de un întreg parc de motociclete. Prin coridorul și înaintea ușii caselor din stânga se îmbulzeau soldați de toate armele, așteptând ordine și, în așteptare, se trăgeau și se împingeau, pufnind de râs și vorbind în șoapte, căci generalul nu permitea nici un fel de zgomot care să-i tulbure ocupațiile... Lângă fântână, pretorul diviziei stătea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără să-i ude. Ai fi crezut că e o armată de umbre. Erau, totuși, aceiași bărbați tineri care bătuseră toată ziua orașul, intrând în cârciumi ca animalele sălbatice la adăpătoare, urlându-și cântecele, vomitând orori, dezbrăcându-se în bordeluri, îmbulzindu-se cu sticla-n mână și ținându-se de gât. De acum, nu mai râdea niciunul. Toți deveniseră rigizi ca statuile, ba căpătaseră și culoarea lor de fontă. Nu le puteam vedea ochii, ce păreau să nu mai fie acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
motorului care variau În funcție de anul fabricației. Purtat de aceste impresii, am Început să mă mișc odată cu autobuzul. Nenumărate stații importante, priveliști mai deosebite, clădiri bine cunoscute - mi-au apărut toate În fața ochilor ca o singură alcătuire, În care acestea se Îmbulzeau Împreună. Mai e oare cazul să mă Îndoiesc de legătura indisolubilă dintre mine și autobuz ? Dacă chiar voiam, puteam să explic și afacerea cu abonamentul. Poate l-am scăpat pe undeva sau mi-a fost furat. Nu, mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca o cârtiță (flămândă de parcele subterane). Stațiile de legătură între magistrale sunt structurate pe cel puțin 3 nivele. Metroul în sine e un pic mai îngust, cam cu 1 metru (cum se zice asta în feet?), dar nu se îmbulzește nimeni călare peste nimeni nici măcar la ore de vârf. Pasajele pietonale subterane sunt delimitate frumos în două benzi și peste tot ai indicatoare de direcție și de sens. » Oricine posedă o hartă se poate plimba prin centrul Londrei fără grija
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a începe și cealaltă în timpul directului, astfel încât am rămas pe întuneric. La un alt direct, un grup de suporteri olandezi m-a luat pe sus la dans în timp ce vorbeam. Am transmis de nenumărate ori din mijlocul unor oameni care se îmbulzeau, împotriva voinței mele, încercând să spună ceva la microfon, de cele mai multe ori un mesaj injurios la adresa vreunei personalități politice. Acestea sunt doar câteva exemple care demonstrează că nu știi niciodată ce ți se poate întâmpla în timpul transmisiunilor în direct. Până la
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
mă așteptam ca plecarea icoanei Maicii Domnului dintre noi să se desfășoare altfel, după regia plănuită dinainte de preoții bisericii Sfintei Parascheva, adică să fie condusă cu lumânări pe străzile orașului, s-a întâmplat cu totul altfel. Miile de oameni se îmbulzeau, de parcă n-ar fi vrut să o lase pe Maica Domnului să plece dintre noi. Nu știu cât de mult i-a plăcut Maicii faptul că a fost urcată în mașina poliției pentru a fi "apărată" de oamenii care se opuneau plecării
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
bărbatului, deși se sfiește s-o arate prea clar, afișează mai degrabă o reținere care pe el îl incită. În toate există o compensație, un echilibru, gândește el. Sosi autobuzul în stație. Marcu se îndreptă către mulțimea celor care se îmbulzeau la scară. Sper să te mai văd pe la Alexe, îi spuse el înainte de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inginer, eu îl cunosc numai pe prinț. Nu pot să știu dacă amîndoi sînt la fel, cum spuneți, de aceeași rasă." Inginerul Corvino schiță un zîmbet strîmb, se lămurise. Leonard Bîlbîie nu era un entuziast. Unul asemenea celor care se îmbulzeau în jurul lui Balbo și al prințului Șerban Pangratty. Era un pedestru, nu folosea termenul de "civil" pentru a nu se confunda el însuși cu soldățimea, dar sensul era același. S-a reîntors la grupul plin de entuziasm, lăsîndu-l pe Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]