482 matches
-
zâmbească sarcastic: — Chiar și atunci când nu are. — Mai ales atunci, completează cu umor flaminica. Își apucă soțul de braț, deși ochii par să-i fugă în altă parte. — Știi cât de mult am la inimă această căsătorie, spune Au gustus împăciuitor. Murmură: — Să unim două ramuri ale familiei noastre... — Și să întemeiem o dinastie, glumește Marcia, trăgându-și bărbatul după ea. Bătrânul se urnește din loc cu mișcări rigide, ca o mașinărie. Tiberius Nero este nevoit să-l rețină cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am de ce să-i jelesc nenorocirea, murmură Augustus, cu trăsăturile feței schimonosite într-un rictus amar. Și-a făcut-o cu mâna lui. I se cuvenea o pedeapsă și mai grea. — Și el e conștient de greșelile comise, face flaminul împăciuitor. Știe c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea. Cealaltă voce era a unui necunoscut, cu un puternic accent francez și un ton certăreț, aproape isteric. Când și când intervenea În dialog vocea lui Agliè, blândă și Împăciuitoare. „Vă rog, domnilor”, zicea acum Agliè, „domniile voastre ați apelat la verdictul meu, și mă simt onorat, dar În cazul acesta dați-mi ascultare. Dați-mi voie să vă spun, mai Întâi de toate, că dumneata, dragă Pierre, ai fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să plângă, îmi plec privirile la podea, îmi este interzis să văd asemenea lucruri, asta îmi amintește de Yael, dar deodată îmi dau seama, mi se pare sau este chiar Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Fetița își afundă capul în pieptul adultei, fugind de o oribilă lume de coșmar pe care numai ei îi pra dat să o vadă. Ripley continua s-o legene și să-i murmure vorbe de alint cu glas duios și împăciuitor, inspectând refugiul sferic. Observă un obiect pus în vârful grămezii de comori recuperate. Era, fără nici un dubiu, un solido înrămat al fetiței, chiar dacă fetița din imagine era bine îmbrăcată și surâzătoare, cu părul curat și pieptănat, cu o panglică viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se clinti nimic. După o examinare rapidă constată că grila era sudată la sol. Scrutând tenebrele, izbuti să distingă fața mânjită de lacrimi a fetiței care întindea mâinile spre ea. Degețelele ei se strecurară printre bare și femeia o mângâie împăciuitor. ― Dă-te jos, draga mea. Vom tăia grilajul ăsta și te vom scoate de aici repejor. Ascultătoare, Newt se reîntoarse în adâncul temniței sale. Hicks aprindea deja aparatul de sudură. Ripley văzu aparatul și-și coborî vocea pentru a întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înțeles bine, povestești peste munți, la ungureni. Tu, Parnasie, povestești prin Vrancea. Tu, Stejerane... — Mai taci, mă, din gură! - vorbi mohorât și întunecat cel numit Stejeran. Dacă vreau, povestesc, dacă nu vreau, nu povestesc. — Bine, frate, ce te superi? - spuse împăciuitor fălticeneanul. Eu voiam să zic că fiecare avem locurile noastre unde povestim și oamenii noștri care ne-ascultă. Noi i-am format, pe noi ne-ascultă. Năcazul e, fraților, că de la o vreme încoace nu mai avem ce povesti. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se uita la Joe cu o privire care se voia amenințătoare. Asta era o greșeală din partea lui; bicepșii lui nu erau nici măcar cât încheietura mâinii lui Joe. Vino să o vezi din unghiul ăsta, am spus pe un ton împăciuitor. Mă gândeam că ai putea să îi faci niște poze fără să prinzi și luminile alea aurii și luxoase de pe balcon. Tony Muldoon se uită printre gene la instalație. —Neah, poate pot să le scot puțin încețoșate, a spus. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la colectiva lor - acuma să-mi ieie șî clopu? No, ba io ba! Că clopu nu-l dau, de s-o’ da cu curu de pământ șî io mă cac În forbalu lor!» Alții se arată mai de-Înțeles, mai Împăciuitori, că să vezi, că ce ne cer ei: nu mare lucru, ce-o să fie dacă facem cum ne zic ei, n-o să cadă coroana, că și alții au făcut... - Începuse să-i lucreze frica... Alții: cum adică, s-au ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o familie, sau făcea distincție Între faptul că dumneata Îi erai rudă de gradul Întîi și soțul doar rudă prin alianță... deci un străin, de fapt ? Cu alte cuvinte, dacă se iscau ceva neînțelegeri Între dumneata și soț, el era Împăciuitor sau Îți lua apărarea? — Nu m-am gîndit niciodată la așa ceva. Hai s-o luăm altfel. Să presupunem că soțul și fratele ar fi ajuns la neînțelegeri și ar fi trebuit să se dueleze, ce-ai fi făcut ? Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea rușinată. Rostind ultima frază, a realizat că s-a descoperit, că el a înțeles cu ce neîncredere l-a tratat până în acel moment. - Dacă tu crezi că este bine..., rămân, domnișoară, dar te rog să mă ierți! rosti el împăciuitor, așezându-se. - Desigur! Nu trebuie să-ți faci probleme. Eu am greșit, nu tu. De ce nu i-ai spus mamei despre accident? De ce ai ascuns asta? întrebă imediat, șoptit, aplecându-se spre el. - Nu am intenționat să o supăr mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rog, scuzați! Nu asta am dorit să spun... Specialiștii au nevoie de aparatură pentru a lucra la nivelul competențelor lor profesionale, voiam să spun... - Cu permisiunea domniei voastre, interveni doctorul Cezar Nistorescu, departe de a crea impresia că joc rolul împăciuitorului, cred că susținerea colegului Tomescu poate fi înțeleasă numai strict profesional, în caz că ne-am permite cumva să ignorăm factorul uman.... Doamna doctor, eram pregătit să-l operez, după cum prea bine cunoașteți. Eram pregătit, dar nu eram mulțumit de mine și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
domnului X este nu numai necesară, ci și obligatorie, mă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dai cu bâta, să desființezi pe ceilalți din jur pentru simplul motiv că nu ai alt reper la fel de bine aprofundat. Nu, Nik, sări împăciuitoare Nina puțin alarmată de tonul lui Alexe, s-ar putea ca și la Carmina să fie vorba de același elan spontan, un atașament cu substrat interior așa cum a fost și la mine. Pe urmă, glăsui Alexe de parcă nici nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luat mobilă. Tu ce ne oferi în schimb? Ce? Vocea lui de om nemulțumit, sâcâitor, enumerând mereu investițiile ce se făcuseră în contul ei, cerându-i satisfacții, diplome, premii. Ce ne oferi în schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate celelalte daruri. Într-un fel, Sidonia voia să-și demonstreze sieși că de fapt are mână bună atunci când e vorba de întemeierea unui cuplu și se străduia să-și mențină faima. Firește, se mai întâmpla ca toate insistențele ei împăciuitoare să nu contribuie de fel la supraviețuirea în bună înțelegere a unui cuplu și atunci când considera că toate metodele sale au fost epuizate și că nu mai e nimic altceva de făcut în afara divorțului, ea, ca un adevărat judecător suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obligă să iau o hotărîre. De fapt, hotărîrea este luată, e necesar doar să o duc la împlinire. În calitatea mea de director al Serviciului nu-mi pot permite să..." În acea clipă Basarab Cantacuzino îl opri cu un gest împăciuitor, fluturîndu-și palmele mari, uriașe, ca două aripi de răpitoare, "nu vreau să știu nimic, domnule Mihail, în afacerile dumneavoastră e mai bine să nu fii amestecat, să nu știi, pe mine nu mă interesează ce hotărîre ați luat, eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
petreceau cu adevărat în jurul lor. Dar nu doar cu politica erau cu totul în afară. Replicile sclipeau, scânteiau, se încrucișau, se ciocneau, ieșeau fulgere, vorbele erau alese și frumos orânduite, tonul era calm sau aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului și ale orașului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau să-ți spun ceva, făcuse împăciuitor omul de dincolo de ușă, suspinând, ușurat parcă de vorbele ce le-a rostit. - Am poeții mei care îmi vorbesc destul. Asta-i obiceiul lor. Și înainte și dupăă Când rămân goală în fața lor, câte unul mă întreabă cât de grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mi-e inima sfărâmată. — Serios? Ignatius se întoarse spre agentul de stradă Mancuso: Vrei, te rog, să pleci? O faci pe mama să devină cam nervoasă. — Domnu’ Mancuso nu face altceva decât că-i gentil. — Mai bine plec, repetă Mancuso împăciuitor. — Fac eu rost de bani, strigă doamna Reilly. Vând casa asta. Vând casa asta de sub tine, băiete și mă duc la azil. Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știa că ideea comandantului de a-l unge pe Colin Miller nu se Încadra În viziunea despre lume a lui Insch. Reporterul făcuse ca toată țara să Îl numească incompetent. Insch voia răzbunare, și nu sergentul lui pe post de Împăciuitor. Pe cuvânt, n-am vorbit cu Miller, spuse Logan. — Nu? — Nu. Cred că de asta a făcut-o. Chestia cu pantomima și acum asta. N-am vrut să-i zic nimic până nu discut cu dumneavoastră. Nu i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu vândă vin până nu se termină vânzarea celui mănăstiresc. --Eu zic să mai schimbăm o vorbă cu armenii, fiindcă tot ne aflăm în Armenime. --Dacă găsești un capăt de vorbă cu armenii, te ascult - îmi răspunde gândul de veghe împăciuitor. --Uite ce scrie “Carabet ficiorul lui Lohan armanul” la 2 martie 1768: --Sunt curios ce spune “armanul”. Te ascult. --Zice că “dimpreună cu frati-meu Ștefan, făcut-am zapisul nostru la sfânta biserică arminească din Iași, ce să prăznuiește Maica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
durdulie, o femeie, apăru în câmpul vizual al lui Mal cu mâinile la ochi, plângând. Brațele lui Dudley Smith o cuprinseră. Mâinile ei se transformară în pumni, ca să-l împiedice să-și încheie îmbrățișarea. Dudley murmura tot felul de fraze împăciuitoare. Mal se întoarse la mașină și așteptă. Partenerul lui apăru cinci minute mai târziu. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Flăcău, mergem să-l impresionăm pe domnul Nathan Eisler cu justețea cauzei noastre? *** Ultima adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul Tsumura își ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere. În liniștea aceea, Matsuki își îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
draci la lumina zilei, și stăpânul laș al casei. Fiți cu Mine acum: cine nu este cu Mine este împotriva Mea, pentru că numai prin Mine, dacă doriți aceasta, puteți birui răul și boala spirituală. Cine nu adună cu Mine, Adunătorul, Împăciuitorul sufletelor, opusul lui diabolos, „cel care separă și scindează” sufletele, comunitățile, inima, lumea, acela risipește și se risipește pe sine. „De aceea” - concluzie logică, așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]