810 matches
-
din cancelaria companiei mele din Fort Benning. Am scris, foarte citeț, pe o foaie de hârtie: „Suntem reținuți, pentru nu știu cât timp, de paradă. Ne ducem să căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se lipea de ciorapii de lână, adunându-i-se între picioare. Se juca, ca de obicei, cu părul dezordonat. — Fir-ar să fie, am auzit-o mormăind încet, când se aplecă să ia un cleștișor de păr de pe jos. Am împăturit cu grijă bucățica de hârtie pe care îmi scrisese adresa, am pus-o în buzunarul interior al genții și m-am îndreptat spre Old Hall. Mergeam cu capul în jos, pe de-o parte pentru a putea să derulez înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plăcere să-și asume riscuri, să distrugă ceea ce construise. El lucra în asigurări pentru un singur motiv; știa cum să pună la adăpost lucrul care era cel mai prețuit de clienți. Și totuși acum a ales una dintre hârtii, a împăturit-o, a băgat-o în buzunar și-a repetat. Plutise pe-o parte din râul Salmon. Mersese cât de departe putuse. Cineva a bătut la ușă, iar John s-a rugat să fie Alice, s-o vadă că venise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu am timbru nici cutie poștală nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vas de porțelan cu care trebuie să umbli foarte atent. Unii bărbați probabil ar fi tentați s-o protejeze, alții poate s-o sfărîme În bucățele. Oare soțul ei din ce categorie făcea parte? — Poftim ziarul. Era un buletin sportiv Împăturit o dată orizontal și apoi În patru pliuri verticale. Se observa clar pe el o pată veche, dar nu de dimensiunea unei cutii de chibrituri. Mi-au sărit În ochi niște litere roșii: Sabia mîniei Îl zdrobește pe asasin. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
porno de pe tonete. „Dumnezeule, începe bine, mi-am zis. „I like to move it , move it. I like to move it move it!” La Frankfurt, între două trenuri am găsit pe jos un sac mare, frumos, de poștă. L-am împăturit ca papuașii și l-am pus în geantă. Ce altceva le puteam aduce acasă alor mei, cu banii pe care-i aveam? (Îți aduci aminte cum, în ultimii ani ai lui Ceaușescu era un mare cadou dacă duceai cuiva câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și Helen au studiat-o pe Rachel nu prea convinse. Rachel purta ținuta de bun gust, fără fasoane, pe care o poartă newyorkezii în timpul liber: hanorac de cașmir, pantaloni scurți de pânză și teniși foarte ușori, din aceia care se împăturesc în opt și încap într-o cutie de chibrituri. —Fă-ți ceva la păr, i-a sugerat Helen, și, ascultătoare, Rachel și-a desfăcut clama din creștetul capului și a lăsat să i se reverse pe spate o coamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
meu să-mi ofere șansa unui alt Bedriacum. Iar acum, povestește-mi despre Vitellius. — Vitellius e tot în Gallia. Încă nu a aflat despre victoria oamenilor lui. Nici un mesager nu ar fi putut ajunge atât de repede la el. Titus împături încet harta. — Eu am ascultat ordinul pe care mi l-a dat Errius înainte să plece în Pannonia și am venit să te anunț în legătură cu înfrângerea noastră. — Și Otho ce face? — Eu am plecat imediat după terminarea luptei... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se zărea Palatul Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea în care stătea împreună cu alți servitori, apoi se duse repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi făcut-o cât se poate de mișto, nu la restaurant sau în alt loc asemănător, ci în Fiasco sau în ogeacul meu.) Chiar că mă coșcovesc, chiar că devin o ruină. I-am dat cecul în baie. L-a împăturit și l-a vârât în deschizătura sutienului. După aia, taticule, am primit ce mi se cuvenea. O oră mai târziu a sunat telefonul. Era ora unu. — Nu răspunde, a șoptit Selina. Dar pentru mine întreruperea era așa de bine venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin sat” - a presupus omul cu afinata. ― Să nu-l învinuim pe bietul flăcău. Mai bine să vedem ce a făcut hangița - i-a îmbiat povestitorul. Biata de ea, văzând că nu primește nici un răspuns, și-a scos șorțul și împăturindu-l i l-a așezat lotrului sub cap. A alergat la bucătărie după o cană cu apă. S-a întors repede. A udat prosopul adus cu ea și i-a șters fața, lăsându-i-l pe frunte. S-a dus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scotea pe o ușă laterală. Mickey Cohen și Johnny Stompanato, plus o altă gorilă, stăteau într-un separeu circular. Un al treilea bodyguard ședea singur la o masă din apropiere, cerceta permanent cu privirea restul clientelei și avea un ziar împăturit pe scaunul de lângă el - evident, camuflând o armă monstruoasă. Buzz păși spre separeu. Al treilea tip își vârî mâna sub ziarul Herald. Mickey se ridică în picioare, zâmbind. Johnny Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Leo Bordoni nu atinsese nimic în timp ce se afla în cameră, deci nu lăsase vreo amprentă. Danny fusese nevoit să lase cele trei seturi de haine în apartament, în caz că asasinul ar fi fost capturat și ar fi declarat că le lăsase împăturite pe scaunul de toaletă. Eșantioanele de praf și noroi erau inutile până nu avea un suspect cu care să le confrunte, ceea ce îi lăsa doar două puncte avans față de LAPD și de asasin: fotografiile urmelor de sânge și șansa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
regretă plecarea ta, dar sunt gata oricând să te contrazică pe orice subiect legat de pictură. Iar din partea mea, un gând cald pentru căpitanul Cosmin Oană, pe care l-am admirat Întotdeauna. Te Îmbrățișez cu toată dragostea Bunicul Matteo Alexandru Împături scrisoarea, tulburat. Se Întrebă de unde vine această tulburare și descoperi că vine din tot ce scrisese contele Matteo Frassetti. Din atmosfera Veneției, din Diario lui Gianluca, din salutările fraților Bellini, din felul În care se vedea, de acolo, Moldova. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fie trimis la Istanbul pentru a Învăța cele trebuitoare unui viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri... murmură Alexandru, care, din zilele pribegiei, rămăsese alături de domnitor. Unii ar spune că nu sunt lucruri, ci minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acoperite cu ceapă, până când îi mai rămân afară doar capul și genunchii. Cepele sunt îndesate până la refuz încât tot trupul său este îngrămădit în foi și suc de ceapă. În final, în jurul căzii sunt înfășurate cârpe albe, care ajung apoi împăturite sub capul lui, transformându-l într-un fel de mumie de ceapă, înfășat strâns și asudând. Cu lacrimile curgând, servitorii se strecoară pe ușă și o închid, lăsând cura să-și facă simțită magia. Tratamentul cu ceapă este unul direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întinde lui sir Wyndham o telegramă, șoptindu-i: — Tocmai a sosit de la Simla. Telegrama spune că Dyer a tras fără avertisment în mulțime la o întrunire politică și se estimează un număr de cinci sute de morți. Sir Wyndham o împăturește și o strecoară în buzunar. Pagină separată Desigur, ospitalitatea nababului trebuie răsplătită așa cum se cuvine. Acasă și pretutindeni. După recepție, începe conform ritualului un schimb de „rămas-bun“ și se purcede la o scurtă despărțire, înainte de vizita de răspuns. Sir Wyndham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Al Maiestatii sale de la Oil Coast 287. ref. la 114.Cu regret vă informam că membrii expediției Chapel se crede c-au fost ucisi de Fotse. Poliția va actiona. Va rugam comunicati alte aranjamente. Un ceas de buzunar spart este împăturit cu grija in foiță de hârtie și trimis lui miss A. Chapel, ambasada engleză Paris; în momentul în care ajunge, distruge bucuria anunțul logodnei ei cu noul nabab de Fatehpur, pe care l-a cunoscut la o petrecere pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în ștergar curat, Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața porții stătea ministrul. Ținea în palme o bucată împăturită de mătase albă - sfoara pentru spânzurare. În spatele lui erau mai multe gărzi. Plâng pentru Hsien Feng, băiețelul. Peste ani, el avea să devină soțul meu, și i-am păstrat un loc în inima mea chiar și după ce m-a abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deja făcuse două pete pe cămașa zmeurie. Intră Dordonea. O vede. Fără să scoată nici măcar un sunet, se repede la ghiveciul cu ficusul și-și varsă și sufletul din el. Se șterge pe buze, calm, În liniștea care se lăsase, Împăturește conștiincios batista, o pune În buzunar și hop!, Într-o clipită se repede la borcanul cu fasole și-l azvârle pe fereastră, Însă prin două rânduri de geamuri, că erau Închise. „Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și plicurile. În plicuri, pe lângă scrisorile mincinoase, Îngrămădiseră - fiecare după puteri - bancnote albastre. Se spunea că la una de o sută căpătai două zile. Cu cât aveai mai multe, cu atât mai bine. Câțiva nefericiți n-avuseseră ce bani să Împăturească În scrisoare. Trăiau și ei cu speranța că motivele mâzgălite pe hârtie aveau să-l Înduplece pe Comandant. Când intrau În birou, spuneau toți același lucru: „Să trăiți, sunt soldatul Cutărică, vă prezint cererea și o scrisoare pe care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu pusese bani În scrisoare și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele Împăturite cu grijă, Înfășurate În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]