1,438 matches
-
cu femeia "fină" despre valută, decât să n-ai ce vorbi și să nu poți face față împrejurării. 24. Natura împerechează ființe cât mai apropiate ca vîrstă.Așa-i trebuie ei pentru scopurile sale. La oamenii simpli, mai aproape de natură, împerecherile nepotrivite se datoresc unor cauze care nu au nimic comun cu dragostea mutuală. Omul civilizat s-a îndepărtat de natură și în privința aceasta. Nu e deloc natural ca adolescenta "l'Occitanienne" să se înamoreze de sexagenarul Chateaubriand. Nu e deloc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
el. Jina s-a jucat cu părul de pe pieptul lui și și-a sufocat oftatul. Nu, nu știam. Shoshones îi zic Agaimpaa: Apa cu Pești Mari. Cândva puteai să cobori pe râu pășind pe somoni de Pacific. În sezonul de împerechere, apele se făceau roșii de-atâția somoni. Anul trecut, un singur somon de Pacific a reușit să treacă de barajele de la Snake și Columbia ca să depună icre în Lacul Redfish. Se așteaptă ca somonii să dispară în următorii douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lentă el s-a apropiat și a invitat-o la dans. O vedeam cum se pierde în brațele lui, cum căuta să i se lipească discret de trup cu fiecare pas prin care se roteau ca într-un dans de împerechere, adulmecându-i mirosul în timp ce și sprijinea fruntea de pieptul lui înfoiat. Acel băiat reușea fără niciun efort să o facă să viseze și gelozia pe care n-o puteam controla mă durea cu fiecare secundă care trecea. Dintr-o dată am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de mulțimea care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de maimuțe, cerșetori, orbi falși sau adevărați se răspândiseră în tot cartierul de pe Sabika; și, cum era primăvară, țăranii plimbau cu ei armăsari pe care-i dădeau la împerechere cu iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată dimineața, își amintea maică-mea, strigasem și bătusem din palme la spectacolul oferit de jocul „tabla“, în cursul căruia cavalerii zeneți încercau unul după altul să atingă ținta de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
antrenate pentru luptă, așa cum se întâmplă, de pildă, la cocoși. Ființe sărace cu duhul, totuși se spune că pasărea minah poate prezice viitorul. Ființe dincolo de moralitate, totuși unele întru totul morale. Albatrosul, de pildă, devine monogam imediat după dansul de împerechere. Pentru tot restul vieții. Prea puțini dintre noi s-ar putea lăuda cu asta. — Grimus... începu Vultur-în-Zbor. — Se hrănesc, se înmulțesc și mor, continuă Grimus. Noi nu putem decât să ne hrănim. Care din specii crezi că e superioară? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fără opreliști, pentru el devenise un fapt de neatins? De ce patul său, pe care Noimann Îl asemăna cu sala de așteptare dintr-o gară, plină de trupuri asudate ce se Încolăceau de-a valma, căzute pradă instinctelor primare, În timpul sortit Împerecherii, devenea pentru Noimann un lăcaș sfânt, pe care nu aveai dreptul să-l tulburi nici măcar c-o răsuflare, În timp ce pentru alții același pat era accesibil oricărei fantezii abacadabrante, mai mult sau mai puțin morbide?! „Și ziceți că o să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Era Într-o situație fără ieșire. Masa și patul păreau legate Între ele cu fire nevăzute. Când se mișca unul, se mișca și celălalt. Păreau două animale ce execută un dans ciudat, cântărindu-și forțele, prinși Într-un ritual de Împerechere. Între timp, senzația de sete atinse o limită de nesuportat. Noimann numără din nou până la zece, apoi până la douăzeci și apoi până la cincizeci. Nici când ajunse la numărul cinci sute, cei câțiva centimetri nu fuseseră parcurși. Ce era de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Filtrându-se-n lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
-și cumpere tresele argintii de căpitan. Locuia în districtul Wilshire. O casă mare, cu etaj, îi devora economiile și o mare parte din salariu. Era o casă mult prea bună pentru Laura - o căsătorie între doi copii, întemeiată pe plăcerile împerecherii, nu merita un asemenea preț. O cumpărase în ’46, la întoarcerea din Europa, știind că Laura pleca, că în locul ei venea Celeste, și simțind că îl iubea pe băiat mai mult decât ar fi putut iubi vreodată o femeie - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru căprioare. Se ascund în arbori, le aruncă coajă dulce de copac ca să le ademenească, apoi sar și le sfâșie jugulara până la trahee. Odată ce-au adulmecat miros de sânge, nu se mai liniștesc. Am auzit de pume rănite în timpul împerecherii și care au fost atacte de wolverine. Sar pe ele din spate, apoi o iau la fugă, revin, mușcă odată aici, odată dincolo, până când puma ajunge să sângereze de moarte. Când săraca ființă e pe ducă, glutonul atacă frontal, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la dispensării, în clientela ei, iar traiul cu doctorul Rim, o unire cam ridicolă și searbădă, care izgonea, rușinate, orice idei de împerechere, fie ea consfințită de lege, timp și obicei. Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic să dovedească urmele adevărului. In repaosul de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Te voi căuta Eu te-am întors din drumul prin lume, păpușă vie de catifea lunară, să-mi aprinzi în inimă făclia în jurul cuvintelor, să pot arde mormanul de rămășițe din vise. Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine, împerechere de cercuri în trunchiul luminii, alunecări de ploi din cer pe pământ, odată cu singurătatea din sufletul omului... Te voi căuta pretutindeni, îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai puțin apăsătoare și ridic ceaiul. — Îmi permiteți să întreb - eunucul zâmbește de parcă el însuși s-ar simți mai bine - dacă doamna e pregătită în caz că în seara asta ar veni chemarea? Cu alte cuvinte, este doamna familiară cu ritualul de împerechere? Jenată, îi răspund: — Bineînțeles că sunt. Dacă doriți vreo explicație, sunt aici să vă ajut. — Tu? Nu mă pot împiedica să nu râd. Fii atent la purtarea ta, An-te-hai. — Numai Domnia Voastră știți dacă mă port sau nu cum trebuie, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
roșu și e sculptat cu bujori, vinete, roșii, banane și cireșe, care sugerează organele sexuale bărbătești și femeiești. Draperiile sunt albe și parfumate. Pereții laterali au rafturi încastrate pe care sunt expuse sculpturi în miniatură, majoritatea zeități budiste în toiul împerecherii. Acțiunea este înfățișată măestrit, iar pozele sunt elegante. Femeile stau deasupra bărbaților în poziții de meditație. Ochii amanților sunt fie doar pe jumătate deschiși, fie închiși. Între membrii fiecărui cuplu sunt așezate farfurii cu câte un bujor roz și vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
brațul unul băiat. O să-l las să doarmă. Acum e cu fața la mine. Sprâncenele lui nu mai sunt încruntate: cu siguranță visul său e dulce. Cântecul din yoo-hoo-loos devine strident. E semn (așa mi-a spus An-te-hai) că masculii au încheiat împerecherea și se luptă acum să părăsească trupurile femelelor. Sunetele ascuțite, acelea ale femelelor, sunt deranjante. Cu cât stau mai mult, cu atât mi se par mai greu de suportat. Sunt silită să recunosc că m-am îndrăgostit de momentul prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai mare decît altele. Cînd cineva mă striga, tresăream, dar cu întîrziere, îmboldit din urmă de împerecherile de slove în care mă cufundam iar, murmurîndu-le în surdină. În alcătuirea ei lumea aceea a cărților se bucura de armonie și părea mai inteligibilă decît cea de toate zilele. E adevărat că ce nu este închipuit de imaginație pare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să folosim vestita aspirină, care ei Îi provoca usturimi, iar pe mine mă enerva că mirosea a acru și a farmacie), ei, bine, cum ziceam mai sus, nici acest soi de amănunte nu scădea din Înălțimea de zeiască bestialitate a Împerecherii. Am fost, atunci, pentru prima și, având În vedere ceea ce am de gând În scurt timp să fac cu mine Însumi, ultima oară Stăpânul lumii. Singurul. Atotputernicul. După prima noapte lucrurile s-au ostoit, amețeala dată de furia oarbă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că norocul o să-l aducă de două ori în același loc și în aceeași săptămână. Dacă se întâmpla cumva să fim binecuvântate, iar el să apară, atunci ne prefăceam că nu-l observăm - acestea erau ritualurile noastre, extrem de mature, de împerechere în calitate de tinere de optsprezece ani. O dată, Bea l-a văzut pe Randall ieșind de la McCosh Hall și s-a prefăcut că-mi face mie o poză în fața clădirii. Acea fotografie înrămată, cu silueta puțin cam neclară a lui Randall plasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al politicii, De ce crezi cè s-a întins pe banchetè? întrebându-se retoric, Sunt convins cè sub paltonul èla uriaș era goalè pușcè! Aștepta sè te arunci peste ea, Matei! Era că o cèțea în cèlduri care emitea semnale de împerechere! Și, măi lasè-mè cu simbolistică ta metafizicè și morbidè! Tu ce-ai fi fècut în locul meu, îl întreb curios, Aș fi dat-o afarè binențeles, doar dacè n-ar fi fost blondă sexi de la partid, seraficè, cu trup de sirenè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
albastrul cât mai alb, roșul cât mai alb, toate culorile cât mai alb de albe, la euro sport se transmit în direct luptele de sumo, nu acum! Pe cnn o emisiune despre alegerile dintr-o țarè asiaticè, pe discovery despre împerecherile la reptile, frumoasè orè de difuzare și-au gèsit! cine poate urmèri înainte de culcare târâtoare uriașe încolècite în jocuri erotice perverse?! explorând, mai departe, o telenovelè din America de sud, un reality show în care realitatea se confundè cu spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor și ajunseseră pe pământ cândva, la începuturi, odată cu prima ninsoare. Le rostea cu ochii închiși, cu capul înclinat. Le asculta atent vibrațiile multiplicate în toată ființa lui, ca în cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piele șuvițele lor ude, răsucite ca niște liane. Și, ori de câte ori femeia deschidea ochii, îl străfulgerau imagini dintr-un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul îl cercetă, inventariind la rece toate semnele răvășirii. Obrazul albit, broboanele de sudoare de pe tâmple, tresărirea jugularei, buza rănită, sângele. ― Ar muri extrem de fericit, nu crezi? Nici un răspuns. ― Hai, trage! Termină-l! îl îndemnă Guibert. Pictorul auzea doar râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inteligent și credincios ca un câine și, bineînțeles, de o mie de ori mai de folos în ținuturile nisipului și vântului. Francezii se purtau cu dromaderii la fel în toate perioadele anului, fără să înțeleagă că în lunile lor de împerechere animalele deveneau nervoase și periculoase, mai ales dacă creștea temperatura datorită vânturilor de est, și de asta francezii n-au fost niciodată buni călăreți ai deșertului și niciodată n-au reușit să-i subjuge pe tuaregi, care, în vremurile bătăliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]