983 matches
-
n-ar răsări, nu s-ar deschide Și frunzele de crude ar arde pe ale morții ruguri, Și fără voi parfumul, roua, clorofila ne-ar ucide... Voi sunteți primăvara noastră, sunteți sevă vie, Căci fără voi în suflet dorurile ar împietri înfrânte Și ar muri iubirea înainte de-a se naște-n colivie, Și păsările nu ar mai zbura cu aripile frânte... Voi sunteți primăvara noastră, sunteți a vieții rază, Căci fără voi nimic n-ar exista, nimic nu s-ar
VOI SUNTEŢI PRIMĂVARA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354291_a_355620]
-
te-aș naște din nou, eu pe tine, așa cum ești tu însă cu mai puțină tristete și suferință în suflet. Aș vrea să scriu, să scriu ...nu mai știu despre ce și mai ales cum. Mă simt goală de mine, împietrită într-o lume străină, rece fără clipe de iubire. Faci parte din mine, simplu , fără cuvinte și sentimente “ mari “ care ar anula orice urmă de unamitate, de simplitate a ființei. Nu mai știu cum ai apărut în viața mea, poate
AM NEVOIE DE SUFLETUL TĂU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353825_a_355154]
-
peisagistic, culinar și uman. Când ajunge la Florența poetul este nerăbdător să viziteze minunile orașului care îi provoacă o „mare mirare” și „un sfânt respect”. În Piața Domului vizitează Catedrala Santa Maria del Fiore. La intrarea în ea este aproape împietrit de un sentiment puternic de sfințenie. În catedrală domnea o atmosferă de sacralitate și mister. Lumea îngenuncheată era cufundată în „dulcea mângâiere a rugăciunii” în lumina foarte slabă a candelelor, în norii de tămâie și acordurile muzicii de orgă ce
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
Viteazu sau Decebal e un Nicolae Ceaușescu, așa cum credeau că și în Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Burebista, se străvăd calitățile lui Nicolae Ceaușescu. Nici gând de așa ceva! În eroii jucați de Amza Pellea, în film și teatru, erau împietriți eroii înșiși, dar în fiecare era și o fărâmă de Amza Pellea, nu de Nicolae Ceaușescu, Doamne păzește! Acesta a fost titanul Amza Pellea, actorul care a dăruit unei țări, până la sfârșitul zilelor sale și dăruie și azi optimismul, ca
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
emoționată. Fata s-a gândit să-i ofere atenție, deși considerase că este o favoare pentru guvernantă. Pachețelul de la Leon conținea o emblemă cu blazonul familiei și câteva cuvinte ... o întrebare: "Vrei să o porți, te rog ?" S-a așezat împietrită pe scaun. Lacrimile îi inundau ochii și aglomerate se prelingeau pe obrazul cald. Micul Leon își dorea o mamă. O înțepa inima de compasiune, ea nu putea fi acea persoană. Și nici nu va ști nimeni despre cadoul puștiului. Va
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
din seara aia am un respect deosebit față de el. Oricine în locul lui ar fi făcut circ fără bani cu Andreea și cu Cornel, dar el a fost calm și domn, și asta mi-a plăcut foarte mult. Ionuț stătea locului împietrit de vorbele lor. Prima dată era surprins de Alina. Nu s-ar fi gândit niciodată, pentru nimic în lume, că ea ar fi putut să fie îndrăgostită de el. Despre Mihai știa că e un băiat de treabă, dar nici
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
micul ecran, pe scenă, la evenimente publice au încununat-o cu o aură a faimei?! Tristă, e răspunsul! Fără mângâierea și iubirea mamei! Cumulativ, tristețea nu are cum să se schimbe în satisfacții și bună dispoziție, cu trecerea anilor, pentru că împietrește în amintire! Dacă plânsul sufletului n-a încetat poate până azi, nevăzut, neauzit de nimeni în adâncul intim, atunci cum de izvorăște din glasul artistei Alexandra Velniciuc, în loc de suspin, susur plăcut, din ochi, în loc de umbră, soare, din colțul gurii, în loc de
ALEXANDRA VELNICIUC. UN OM, CA O CÂMPIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353688_a_355017]
-
de diverse trucuri, câteodată sunt bufonul cel mai bun al propriului rol, altădată privesc rampa și debitez pe nerăsuflate rolul unui general în retragere cu sabia fermecată în teacă, ucid visele cu voluptate, un fel de agate pe tâmple păgâne, împietrite-n cuvinte, mă cutremur ca o orgă într-o mare catedrală, când mă gândesc că trebuie să mor. și totuși... aștept pașii următoarei primăveri să ascult țipătul fericit al păsărilor și să gust din mierea surâsului tău, oricum, împreună cu speranța
ACTORUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354594_a_355923]
-
vrut să v-amestec pe voi în povestea asta, le-am spus, vedeți-vă de treabă, eu țes un ștergar pentru sirene, să-l închine adâncurilor spre pacea mea! Am sărit deodată într-un poem recitat de pustnici și-am împietrit cu piciorul pe ultima scară, cea mai senină. Am reținut lumina care mă călăuzise, să-i învăț puterea de a se dărui și s-o rog să șerpuiască până spre primele mele cuvinte, să le înghețe în adevărul care mă
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
îmbrătișarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede, sărutul ploii, lovește cu putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva, corabia plutește în derivă, lovită de furia naturii. Privești împietrit prin geamul rotund puntea scăldată în apă ... catargul se rupe neputincios, lovit de valuri ... Departe de lume, lupți cu stihiile, capcanele subconștientului, piedici in călătoria spre lumi necunoscute, unde ajunge doar urma gândului. Lovitura puternică a răsturnat vasul, apa te-
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Herculane 2009 septembrie * Hotelul Hercules, Coridoare tăcute, Văduv de locatari! * Foste luxoase saloane, Acum goale, pustii, Fără valsuri vieneze! Aud pașii Împărătesei, Prin hotelul Decebal, Acum cuib de cucuvele! Domogledul privește, Cu aceeași ochi, Mereu împietriți! Soclul zidit solitar, Din marmură albă, Un Hercules trist. * Băile Herculane septembrie 2009 Referință Bibliografică: Herculane 2009 septembrie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 450, Anul II, 25 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate
HERCULANE 2009 SEPTEMBRIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354697_a_356026]
-
dispărea// Nu-i crede pe cei ce spun/ că speranțele sunt înșelătoare,/ că timpul vindecă rănile.// Crede-mă,/ și atunci când ploile galbene îți umplu nopțile/ și atunci când focul te arde.// Eu o să vin într-o zi îmbrățișat de un vis,/ împietrit de dor/ și numai noi vom ști/ cât de mult a sperat speranța.” (Îmbrățișat de un vis). Indiferent de una sau alta câte se pot petrece în decursul imprevizibil al omului, sigur este că există suficiente resurse pentru a întovărăși
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
la alba tâmplă între mine și cuvânt a plecat singurătatea în semicercul zâmbetului din tăceri adun misterul unui poem în fulgeratele secunde din rămasu-mi spațial știut decât de Tine Doamne într-un colț din pântecul luminii mi-am așezat privirea împietrită către o sfântă icoană din pereții cuvântului scriu alt poem Doamne bătrâna frunte se ridică spre Tine în ceasul Ajunului de Paște lângă Tine Doamne nu sunt pustiu sunt o sămânță a unui cuvânt ce-i un poem acum mâine
PEREŢII CUVÂNTULUI de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357060_a_358389]
-
departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământești, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În țară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise stare imaginativă impulsionată de nebinele multora. Neverticalitatea devenea aspirație, împătimitul, mit și destin ! Într-o risipire stelară de care era vinovată România, personalitățile ei se pierdeau
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
grade de comparație. Prietenia nu presupune o monedă de schimb, ea este pur morală. Ca adevărul! O jumătate de adevăr nu există! Cu ani în urmă am intrat la Munchen într-un magazin cu păpuși de porțelan și am rămas împietrit în fața acelei explozii de chipuri perfecte, cu zîmbetele încremenite pe acei obraji aproape reali, cu ochii luminoși și inteligenți, cu obrajii înroșiți de emoția inocenței pure. Două domnișoare, perfect fardate, cu chipuri îngerești, îmi zîmbeau cu căldură, cu dragoste chiar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
răcni, cutremurând cerul și pământul. O gluga mare îi acoperea fața. -Opriți! N-aveți dreptul, să aduceți înapoi, ce-am secerat eu! Ținea în mână un toiag înalt cu un craniu de mort în vârf. Suflă spre torță și o împietri cu răsuflarea de gheață. -El îmi aparține, pentru veșnicie ! -Rămâi pe loc! Împărăția ta nu este aici! Nu ai fost invitată! L-ai luat mișeleste. Așa spune Cartea Cunoașterii. Nu ai dreptul, să te amesteci! La pământ! Regentul i-a
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
D U R I Stau pe gânduri azi afară, Înserarea s-a lăsat, Gândurile-mi zboară iară Când la școală, când prin sat. Scârțâie sub pași zăpada, Gerul s-a mai oțelit, Doarme somnul ei livada, Luna s-a mai împietrit . Mă privește maiestoasă, Ei, nu-i pasă de nimic, E la fel de mincinoasă Și . . .cam îngânfată-un pic! A uitat că americanii Au zburat până la ea Și acum cheltuiesc banii, Să zboare din stea în stea! . . . Privesc cerul plin de stele Cum
PE GÂNDURI . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358156_a_359485]
-
fără să fie săracul de el, iar apoi l-au omorât... făcându-i injecții cu mercur. Domnul a făcut ochii mari, I-a venit să urle de durere, dar i s-a oprit urletul în gât și a rămas așa împietrit cu ochii mari cât roata carului ... - Bine, dacă nici de la Bălcescu, nici de la Eminescu nu au învățat nimic, o să le trimit atunci pe Caragiale, care va scrie o operă în care îi va beșteli în toate felurile! O să-i facă
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
și armoniile , indecizia și hotărârea se întâlnesc în edificiul liric al devorării ființei, și al înălțării acesteia. Timpul “revolut”, al îndoielii, al obsesiei deșertului e suferință, damnare, răstignire ( “Eu stau undeva în mijlocul cerului / cu trupul înrădăcinat în pământ / și brațele împietrite în aer...”) , fiind și penitență, decantare, un fel de nouă naștere ( “n-am să mai cer/ prea mult / vreau doar un singur/ loc / un punct luminos / în sânul tău / eternitate...”). Un timp etern, al acalmiilor cosmice, va înlocui vacarmul clipei
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-au înfipt în pieptul meu, împingând cu forță, apoi rezistența a scăzut în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU" RECEPȚIEI! Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multă vorbărie. O privire incandescentă pe sub gene sfredelește pănă se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezistă
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
putere să- i ajute pe semenii lor săraci. Dacă citește cineva scrierile Sfântului Vasile cel Mare, ale lui Grigorie Teologul, ale Sfântului Ioan Gură de Aur și ale altor Părinți, în care aceștia iau atitudine față de bogați, cămătari și cei împietriți la inimă, va constata virulența discursului patristic dar și sensibilitatea vieții bisericești. De exemplu, Vasile cel Mare îi critică pe cei care strâng bogății materiale cu prețul nedreptății sociale, o temă cât se poate de actuală. 3.Patimile iubirii de
DESPRE CRIZA ECONOMICĂ DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358978_a_360307]
-
ca Faraonul să-nțeleagă că-i un nevrednic muritor și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
deznădejdea femeii la fiecare trecere a periei prin părul răzvrătit care devenea cu fiecare zi ce trecea, din ce în ce mai rar, până când periatul fusese de prisos. Bărbatul de dincolo de birou îl privi intens pe Șerban, apoi pe Maria ce părea o stâncă împietrită cu ochii pironiți spre el. Abia acum parcă devenea om, cu sentimente și emoții. Abia acum înțelegea cu adevărat că se află în fața unui caz fără precedent, că dincolo de cuvintele scrise în hârtiile ce le deținea era o poveste neobișnuită
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > TRECERE Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului azi, palmele ce ți-au purtat iubirea și visele, atâtea existente, au împietrit. pe drumurile goale își duce traiul fericirea-n zdrențe. apare și dispare după luna și se aruncă uneori în mare; de dor. pe valurile franțe, Oniria se-ntinde-n disperare. s-au scurs uitării clipele târzii și lumile s-au
TRECERE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360442_a_361771]