943 matches
-
fiece detaliu, fără să văd totuși nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportând zvon de ploaie. M-au durut nădejdile franțe ale salcâmilor înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc rezultatul corect. Și-am învățat că niciun cuvânt nu se macină în văpaia arșiței; după ploaie, rădăcinile se pot frânge mai usor;înainte însă,arareori. Nu e sigur nici măcar atunci dacă
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
negre și inscripții funerare, jerbe de flori, florile pe care poetul le iubise atât de mult în viață. Cortegiul funebru, având în frunte un singur preot se puse în mișcare pe strada Colței spre Universitate. În urma preotului toată asistența pășea împietrită. În fața Universității, în dreptul statuilor lui Eliade șI Mihai Viteazu, Eminescu fu elogiat de fostul său prieten, Dimitrie August Laurian, care venise între timp și de studentul botoșenean, Calmuschi. Profund mișcat, Calmuschi se adresa direct poetului cu un discurs lung cu
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
de pigmei, Strălucește cald lumina cocoțatului bordei, Muntele în haină albă-un mister de nepătruns. Păsările, mici gângănii - nu se știe ce-au ajuns. Veverița-și inspectează burdușitele cămări, Cârd de ciute spre izvor, pe troienitele cărări. Dangătul domol străbate împietritele tăceri, Reculegere adâncă pentru mâine, pentru ieri, Peste clipele trecute, pentru clipele ce vin Dintr-o lume fermecată a pădurilor de pin. Farmecul nespus al iernii - abundentele ninsori; Vin solii din alte sfere - reci steluțe, meteori; Revărsate pulberi fine peste
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
fără noimă a cuvintelor. frazele curg pe fila din cartea în care corbul a smuls ochiul cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-a împletit pământului velința de verde. între pământ și cer, corbul... Referință Bibliografică: hărțile rădăcinilor / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29
HĂRŢILE RĂDĂCINILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360568_a_361897]
-
09 octombrie 2014. ascunde-ma, noapte, de mine și dezleagă pământul, pe care pașii mei l-au ars de dor și rătăcire! alunga-mi visele nebune și îngroapă amintirile pe care ochii mei le-au strâns în flori de lotus împietrite! pastreaza-ma în taină, undeva, și oprește timpul să nu mă afle zorile cerșitorind lumină, în câmp pustiu și blestemat. lasa-mi doar gândul la o altă viață și scutură praful pe care l-am lăsat în urmă mea, scormonind
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
urmă mea, scormonind prin existente. Citește mai mult ascunde-ma, noapte, de minesi dezleagă pământul,pe care pașii mei l-au arsde dor și rătăcire!alunga-mi visele nebunesi îngroapă amintirilepe care ochii mei le-au stransin flori de lotus împietrite!pastreaza-ma în taină, undeva,si oprește timpulsa nu mă afle zorile cerșitorind lumină,în câmp pustiu și blestemat.lasa-mi doar gândul la o altă viatasi scutură prafulpe care l-am lăsat în urmă mea,scormonind prin existente.... XVII
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
care îmi pare a fi esențială pentru iconomia volumului, este “umbra unei umbre”, în care reapare “chivotul”: “în umbra iubirii tăcute e umbra/ extrasă c-un forceps din bolți rătăcite/ e chivotul veșnic în care penumbra/ adună lumina din seve-mpietrite” Dincolo de realitatea palpabilă, practic cunoașterea superficială ale cărei dictonuri sunt date de simțurile fizice, există “penumbra”, chiupul cunoașterii și autocunoașterii de sine aflate amândouă mereu în stare de sămânță printre pietrele izvorului vieții. Acolo se adună toate cele adunate material
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
există “penumbra”, chiupul cunoașterii și autocunoașterii de sine aflate amândouă mereu în stare de sămânță printre pietrele izvorului vieții. Acolo se adună toate cele adunate material și sufletește de trup apoi mai departe prelucrate toate în laboratorul alchimic al sufletului. Împietrite sau nu, esențele ființei cuprind toate fracțiuni de răspunsuri. Știm mai mult sau mai puțin accentuat, fiecare în parte, că în toate descoperirile conștiente: “nu-i preț pe victorii nici preț pe înfrângeri pe lespedea vieții trasăm începuturi” și mai
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
Toate Articolele Autorului ascunde-ma, noapte, de mine și dezleagă pământul, pe care pașii mei l-au ars de dor și rătăcire! alunga-mi visele nebune și îngroapă amintirile pe care ochii mei le-au strâns în flori de lotus împietrite! pastreaza-ma în taină, undeva, si oprește timpul să nu mă afle zorile cerșitorind lumină, în câmp pustiu și blestemat. lasa-mi doar gândul la o altă viață și scutură praful pe care l-am lăsat în urmă mea, scormonind
RUGA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360167_a_361496]
-
strâns. Înconjurat de clipe de tristețe Mereu mai ai o lacrimă de plâns. Și nu le plângi, că pâine n-ai pe masă Sau bolul de făină s-a golit. Sunt lacrimi pentru liniștea din casă Și pentru glasul porții împietrit. Mie dor de voi, să vă mai văd odată În jurul mesei puse peste ani. Mă doare c-am să mor de voi uitată Și nu de grija nu știu căror bani. Mă tem de ziua-n care o să pier Și
MI-E DOR DE VOI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359582_a_360911]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ASCUNS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului împietrit, incolor, uiți pe felia de piatră cuvântul. fantoma privirii tale te ascunde. din buzunar, atârnă zdreanța unui adevăr inventat, în gama largă a caracterelor pământului. caracatiță a umbrei, cobori în adâncul oceanului. lași urme dense printre alge. nu te caut
ASCUNS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359735_a_361064]
-
și noi ... ea scîncea fericită la pieptul lui; știi tu ce am eu în suflet, femeie? Cine poate să știe una ca asta ... pînă acuma n-am bănuit nici eu că ești, femeie, ca un puf de păpădie, te credeam împietrită și seacă, da' ce floare de cîmp sensibilă mai ești și tu ... Știi tu, fată, că te poți preumbla pe cîmp tîmpit de atîta frumusețe cîtă îți tulbură privirea ... floricele roz, albe, lila, galbene și plumburii ... valuri-valuri de flori, curcubeie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
oară? A câtă oară! Durerile viei transfera licorile trandafirii ... în pahare - Balans al verii aurii în dânsul de nestăvilit al Toamnei solare! SUB CLAR DE LUNA Luna răstignita în țurțurii nopții, Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean de nuntă, luna e nebună, Mireasa-i vrăjita, mirele
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
odată cu pensionarea, deși, în general, pentru toate nulitățile procedura de prelungire era o formalitate. Este la fel de uimitor, cum, în condiții materiale precare, profesorul era îmbrăcat impecabil, pus la curent cu ultimele apariții din străinătate, foarte generos cu studenții și neschimbat, împietrit parcă la cincizeci de ani, vârsta năprasnicei tinereți pentru un umanist. Egal cu sine, acceptase, fără nici o iluzie, marginea. Dar ce margine luminoasă spre deosebire de centrul acaparat de pegra academică instalată de regimul comunist! Cea mai bună dovadă a bunei sale
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
românii sunt hoți, nu toți profesioniștii de la butoane sunt corupți, nu toată opoziția e incapabilă, nu toți jurnaliștii sunt cumpărați, nu toti bunicii țin cu corupții pentru 100 de lei în plus, nu toți jandarmii sau soldații țării au inima împietrită când vine vorba de România! În inimile astea indignate în fața nedreptății, învrăjbirii, urii și hoției - îmi e toată speranța. Nu renunț! Nu renunța! E momentul de shut down și restart România! Articol publicat pe blogul autoarei
Cum să le spun că în România e voie să furi, dar nu mai mult de 200.000 de lei?! () [Corola-blog/BlogPost/338809_a_340138]
-
impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340085_a_341414]
-
se aflau în încăpere. Nu singuri,însă.Lord M.Joseph, la pian, interpreta o arie de Beethoven acompaniat vocal de lady Morgan. O voce cam pițigăiată pentru gusturile Almei. Copiii păreau resemnați. Beth se foia,nemulțumită. Băieții erau cuminți. Eduard împietrit, Leon își legăna un picior,semn că începea să-și piardă răbdarea.Intrarea guvernantei ridică sprâncenele lui Eustace. Guvernanta rămase retrasă lângă ușa. Aștepta ca lordul să termine interpretarea la pian. Avea timp să-l observe discret. Cânta cu oarecare
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
spală, de păcate, un șuvoi De iertări ce șterg vitralii sub luminile stelare Biete-aglomerări albastre, așezate-n prag de-amurg; Unde-i ruga să răsară din icoane și ce oare Le oprește să mai plângă, când atâtea rugi mai curg? Împietrite-s și ce goale se arată lumii-ntregi Fețele privind spre Tine și ce falsă suferință! Cetele de oi pierdute, credincioșii Tăi pribegi Îți împart la cina sfântă, cu agheazmă și căință... În genunchi, lângă altare, cu un gând domesticit
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
m-a privit întotdeauna cu răutate iarăși disconfortul gândurilor lor bolnave , mi-au adus numai neplăceri și necazuri. Privindu-mă cu ochii mirați - ca și cum ar fi văzut un vârtej în centrul Dorohoiului - am observat , parcă și pistruiile de pe față rămânând împietrite. Mulțumindu-mi pentru cuvintele adresate, mi-a spus în același timp, că ele înseamă mult pentru dânsul. Perseverent, dornic de a ști și de a face orice lucru mai bine pe zi ce trece, Marius Petrescu - prietenul meu fotograf, a
FOTOGRAFUL ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341350_a_342679]
-
îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din trup, suflet și duh, ca și aproapele său, misticul, poetul mistic, se lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să-mi spele sluțenia din suflet. Lacrima, doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
tropi: epitetul, metafora, prosopopeea, comparația, dar și sindetonul și asindetul, elipsa, interogația ori exclamația retorică, ca mijloace poetice de care se folossește orice poet. Epitete: „amurgul însângerat”, „seri albe”, „alb poem”, „frunze rănite”, „gândul aspru”, „liniștea duioasă”, „visul înfiorat”, „lacrima împietrită”, „aerul sculptat”, „vorbele șuierate”, „degetele oarbe”, „ramul adormit” ș.a. Metafore: “adăpostul zorilor//se clădește// secetă de cer//în fiecare stâncă; „pădurea de cuvinte nespuse”; „cuvântul//zidit întors în vorbe flămânde//; „adierea care închină firul de iarbă//din vasul de lut
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
într-o încercare disperată de a se extrage din copleșitorul prezent. Prezent ce părea perpetuu. Căutând prin amintiri, Anei i se părea că revede de fapt aceeași piesă, în care doar actorii erau în parte, alții. Privi spre silueta parcă împietrită a Angelei. - Oare, dacă părinții săi ar mai fi trăit...? Vocea Anei se împiedică nesigură, în încercarea de a o ajuta pe Angela să-și lepede invizibila povară. Aceasta tresări: - Nu! Sunt convinsă că la fel ca și atunci când trăiau
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
că sunt conduse și apărate de făpturi însemnate prin mărime și frumusețe?... Se lăsase, cum să vă spun, o liniște nefirească, pădurea tăcuse din nou, ținându-și parcă răsuflarea, ca de fiecare dată când primejdia plutește în aer, animalul rămas împietrit o simțea și el, venise acolo să o înfrunte, da nu această primejdie, ci alta, pe măsura puterilor sale! Și atunci mi s-o părut ceva necinstit în tot jocul ăsta, iartă-mă, roșcovanule, că o spun. Ceva necinstit, alte
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
toamna lungă. La infinit Se-ngroapă vise și regrete Și-ți amintești ca ai iubit Se mai zăresc în depărtare -In zboruri spre necunoscut- Cârduri stinghere de cocoare Fără prezent, fără trecut... În foșnetul ce-l poartă vântul Peste oceanul împietrit Mai deslușesc nostalgic cântul Ce-l îngâna un pribegit Misterios în joc de umbre Se strâng vibrații ce au sens S-alunge gândurile sumbre Născute în trecutul dens Imaginația ascunde Trăiri ce nu s-au consumat Atunci când legile imunde Au
CAD FRUNZE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342625_a_343954]