369 matches
-
prin care se încredințează că legea poliției rurale are să facă minunea de-a scăpa țara de boala socială. În același timp în care această circulară se publică, pe sub mână d. C. A. Rosetti încvartiruiește pe jidovimea imigrată peste toată România, împle orășelele Țării Românești cu aceleași elemente cari au adus decadența morală și fizică a populațiunilor noastre din Moldova. Pe la punctele de graniță pe de altă parte curg evreii cu pașpoarte în regulă, căci guvernele lor respective, ca să scape de ei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
an. Paralel cu relele simplificării și reducerii muncii la o singură și cea mai primitivă formă se dezvoltă în progresiune geometrică răul social de care suferim mai cu seamă; creșterea neîncetată a elementelor improductive și consumatoare. Deja satele s-au împlut de boala postulantismului orășenesc, de vânători de funcții asupra moralității și activității cărora "Monitorul" ne dă zilnice probe prin publicarea de destituiri și dări în judecată. Față cu aceste greutăți ce cresc din zi în zi, față cu discompunerea societății
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
norocit la boier, părinții Își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă În omăt (era noapte, ger), Însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui (că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se Împluse lumea că trebuie să fie un sfânt). Împins de remușcări pentru păcatul Înfăptuit, boierul merge la locul unde abandonase copilul și află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul Într-o raclă și-i dă drumul pe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
însă se comportă ca un un cod ce trebuie răstălmăcit până la pagina 100. Despre ce este vorba? Scrie sub titlu: trio-ul scrieri, autori, lecturi. Rațiunea de a fi, caracterul ontologic al subiectelor alese și acoperirea largă de stiluri scriitoricești “împle” paginile Dilematicei. Pornind de la scurte pilule în ”INFO”, cu Bazar și 3,14teca (cu acel altfel despre altceva care mie îmi place mult), revista se adresează celor avizi de scriere cu fobie clișeică. După un studiu deloc amănunțit veți observa
Dilemateca. In: Apogeul by Băgireanu Astrid Corina () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1795]
-
norocit" la boier, părinții își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse lumea că trebuie să fie un sfânt"). Împins de remușcări pentru păcatul înfăptuit, boierul merge la locul unde abandonase copilul și află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul într-o raclă și-i dă drumul pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
doi suedezi să aibă dreptate. Dar nu cred. Eul propriu ca obsesie E normal, până la un punct, să fim preocupați de noi înșine. Să ne îngrijim de mintea și de corpul nostru, să ne dorim o viață confortabilă, o carieră împli nită, un amplasament social impozant sau, măcar, convenabil. E firesc să acordăm o atenție specială proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. În ultima vreme însă, întâlnesc tot mai mulți oameni care și-au făcut din eul propriu o obsesie. Trăiesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori Esenin. Nicăieri atmosfera ipoteșteană nu este surprinsă în toată amplitudinea ei ca în acest fragment din proza La curtea cuconului Vasile Creangă. Descrierea este plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15 și că veșnicia s-a născut la sat16, el se revendică din Eminescu. La Blaga satul trăiește [...] într-un fel mai palpitant, ca experiență vie17, vizune identică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare în tăcerea sărei 25. Se aud pregnant talangele turmelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, câinii încep a lătra; pe deasupra, învăluind aerul dens al serii, s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace26. Moment al tainei, asfințit de seară 27 cum va spune poetul într-o variantă la Trecut-au anii... Nimic nu-i mai frumos ca acasă, în satul natal, raiul copilăriei și al aducerii-aminte: Ajunse-o vale mândră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un amestec de disperare și o dorință extremă de a nu mai fi, absolut impresionante: Îl așezai în mormânt asupra corpului și, acoperindu-l, tot cu țundra mea, ca și când m-aș fi temut să nu-l doară bulgării, începui a împlea mormântul cu țărână. În intervale îmi venea să mă culc și eu cu el alăturea și să lăs să cadă o stâncă de pe marginea groapei peste mine, or gândeam să mă-mpușc și eu și să sfârșesc cu mizeria ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă . Păreau negri, dar, privind bine sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două au un rol prin definiție muzical, clopotul, care poartă în el mai degrabă sonorități lumești (anunță miezul nopții, incendii sau moartea cuiva), este convertit de poet la stadiul muzicalității sale tipice (inițiale). Reverberând până departe în aerul naturii, el împle cu glasul lui sara194. Rezonând cu natura romantică a poetului, sunetul clopotului provoacă în sufletul îndrăgostitului o stare aproape explozivă: arde-n iubire ca para195. Același sunet dă prin reverberațiile sale magnetice, propagate în unde sonore ce fac aerul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie 202. Deși pare că provin amândouă din aceeași sferă a înălțimilor, cerul înstelat și îngerii se disting prin particularități încărcate de substanță folclorică majoră. Sublimate cu totul altfel decât ne apar în logica comună, ele își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu se potu da de catu de autoritățile instrucțiunii publice, și după formele prescrise în presintele capu. Secțiunea I Despre Gimnasie și Licee 1 Administrațiunea speciale 97. Fie-care gimnasiu și liceu va ave unu directoru, unu consiliu gimnasiale și alți împleați și omeni de serviciu. 98. Profesorii titulari din fie-care clase voru alege la cate doui ani pe unulu dintr'înșii că profesoru ordinaru diriginte. Profesorulu ordinaru dintr'o clase nu poate fi alesu în aceeași qualitate în altă clase. Profesorii
LEGE nr. 1.150 din 25 noiembrie 1864 asupra instrucţiunii a Principateloru-Unite-Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127380_a_128709]
-
este necesară o mediere. În plan secular, medierea este la fel de necesară, întrucât binele social nu înseamnă pentru bizantin nimic altceva decât posibilitatea participării la transcendență, prin cea mai bună cale cu putință. Această viziune socială se vroia, în fapt, o împli¬nire creștină a idealului platonician de orânduire comunitară exprimat în dialogul Republica.) Împăratul nu este nici el termenul ultim al statului, întrucât nu este decât tot un mijlocitor, deși la cel mai înalt nivel în spațiul imanenței. Treptele ierarhiei administrative
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
dreapta negației au, în general, model slavon (cf. Willis 2000: 336). (17) a. nimini de rudele meale nu m-a grijit (DÎ.1591-600: VIII) b. să nuse strice întru viața domnetale (DÎ.1600: XXXII) c. că încă nu se-au împlut răiia amorreoșilor (PO.1582: 51) d. nu te bucura de paguba lui (FD.1592-1604: 478v) (18) a. Nufăgădui-se (CB.1559−60: 197) b. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) c. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
grăesc voao căveni-vor toate acestea spre neamul acesta (NT.1648: 31r) c. aciia corabiile înnoată, zmeul aceala cefapt-ai să-și bată gioc de-nsul (CM.1567: 235v) d. e când putredirea aceasta îmbrăca-se-va întru fără putredire, atunce se va împlea cuvântul acela ce stă scris (CC1.1567: 16v) Proiecția unei periferii stângi bogate, care poate găzdui unul sau mai mulți constituenți, în prezența inversiunii, este un alt argument împotriva deplasării la FORCEP. Periferia stângă bogată coocurentă cu inversiunea este disponibilă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
PH.1500−10: 22r) c. Mine aștaptă derepții, pânăda-veri mie (CM.1567: 237r) d. Să spre fărăleage căuta-veri, Doamne, Doamne, cine va sta? (CM.1567: 237r) e. e când putredirea aceasta îmbrăca-se-va întru fără putredire, atunce se va împlea cuvântul acela ce stă scris (CC1.1567: 16v) (113) a. aciia corabiile înnoată, zmeul aceala cefapt-ai să-și bată gioc de-nsul (CM.1567: 235v) b. Cine amu împreună cu viața aceasta iubit-au dulceața și nu se-au vindecatu cu pocaaniia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care dacă (condițional (127a) sau marcă a transpunerii interogației totale în vorbire indirectă (127b)) este omis / elidat, subordonarea făcându-se fără altă marcă decât inversiunea. (127) a. √ Face-veri dumneata acest lucru, noa<uo> părea-va foarte drag; carile dumneata veri împlea cu vârvu. (DÎ.1593: XCV) b. Megiiași<i> m-au învăța[t] să întreb fr[ații] de sat și nepoții √ fi-vo[r] vreadnici să de ei pentru capul miu, să-m scumpere capul și să ție ei moșîia. (DÎ.1563-4
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1139. Ochiul rece al poetului depășește așadar poesia interioară a spațiului universal, bogat în sentimente și culori, putând influența sufletul nostru. Lumea de dincolo aste adâncul viziunii unei lumi care revigorează spiritul. Ci lasă-mi ochii tăi frumoși să-mi împle Clopotul alb al sufletului plin Cu băutură sfântă și venin Și să răsune zvârle-l peste tâmple 1140. Sufletul nu este decât parțial identic cu existența noastră conștientă, fiind în rest o imensitate pe care nici imaginația noastră nu reușește
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
faptele lui.” (L. Blaga, p. 296) $genitiv; determină un substantiv$$, „Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui. (M. Eminescu, I, p. 80) șdativ; determină o expresie verbalăț; „De dorul lui și inema și sufletu-i se împle.” (Ibidem, p. 167) șgenitiv; are regent substantivul sufletulț, „Tot alte unde-i sună aceluiași pârău.” (Ibidem, p. 127) șdativ: are ca regent verbul sunăț; Am renunțat la toate cărțile folositoare lui., șdativ; are ca regent adjectivul folositoareț; • prin intermediul raportului sintagmatic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care el însuși o realizează: • complement, în baza tranzitivității: „Pământul e-o moară deșartă / Cu larve cerșind-adăpost.” (T. Arghezi) • circumstanțial: „Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncându-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea a ta adâncime cu luceferi luminoși?” (M. Eminescu) • complement de agent, în baza dezvoltării sensului gramatical pasiv: A plecat imediat, fiind urmat de toți. Gerunziul verbelor copulative participă la realizarea diferitelor funcții sintactice prin constituenți analitici, în structura cărora intră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rară, încât Caragiale a putut spune cu drept cuvânt că vor trece secoli până ce se va mai naște un al doilea Eminescu.” (G. Ibrăileanu, Scriitori..., 131) • posterioritate: cum, de cum, după ce, îndată ce, imediat ce: „După ce-am netezit granitul peșterei mele, am împlut suprafața pereților cu ornamente.” (M. Eminescu, P.L., 79), „De cum s-a ivit lumina / A ieșit din stup albina.” (T. Arghezi, 450) Observații: Locuțiunile conjuncționale îndată ce, imediat ce descriu un raport de posterioritate imediată, adesea, nedistinct de raportul de simultaneitate: „A trăit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]