743 matches
-
vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul lor. De sus, cei doi bărbați ascunși în spatele stâncii văzură venind alți barbari care strigau și își roteau armele deasupra capetelor. Ca să evite scuturile și castrapila, se deplasau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși, viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc și se încurcă: le sorb cu sete de bețivani, iar ele degajă un fel de feromon obscur, care le obnubilează simțurile și rațiunea și pe care ei îl numesc simplu Frumos...dar nu realizează că frumusețea se vede doar atunci când
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
i-ar putea duce oriunde și-ar dori să meargă. Dacă nu reușeau să-l stăpânească, ar putea rătăci în derivă pe ițele lui până dincolo de ființa lui Vultur-în-Zbor. Cu alte cuvinte, urmau să moară. Pluta se odihnea - sau se împotmolise - pe pământ. Cei doi au pus cu grijă picioarele pe substanța incoloră și informă. Vultur-în-Zbor părea agitat. — Am intrat foarte adânc, zise Virgil și explică. Așa că, mai spuse el, va trebui să ne concentrăm cât putem de tare. încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
particulă materială sau imaterială Își Întinde tentaculele sale invizibile În spațiu, având tendința de a te Împiedica să ajungi la adevărul ultim sau să te Întorci Înapoi la propriul eu. Mai rău e Însă atunci când, sărind etapele În grabă, te Împotmolești la jumătatea drumului ce leagă un regn de altul, intrând Într-o stare intermediară, când nu ești nici om, nici animal, nici plantă, ci doar o mică părticică din propriul tău eter...” Starețul râse. Nimeni nu putea trece de la stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi fost bântuit de un picior metric sau de alte abstracțiuni, cum i se Întâmplase de atâtea ori? Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cât Încerci să le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu cumva acestea să Înceapă să-l sâcâie din nou. Oliver Îi vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie s-o ridice cu stâlpi lungi, de lemn. O săptămână sau două, Jonathan a zăcut în hamac, ascultând zgomotul neregulat al motorului și încercând să-și lămurească ceva, orice, din ceea ce gândește și simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la-nceput de drum, O altă întrebare: Ce-ai învățat acum ? Răspund cu-nfrigurare: Un pic din fiecare Și-acum mă cred bogat. Am fost și sclavul multor, am fost și împărat. Când am trecut prin baltă nu m-am împotmolit. Pe scara vieții, trepte în goană am suit. Purtând mereu credința am plâns și am zâmbit, Și am căzut adesea dar, vezi, nu m-am oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
satul în care este chemat de o stranie hârtie (un mesaj mistic?!) și nu părăsește această așezare populată de țărani molipsiți și ei de acel birocratism de coșmar? De ce se îndeiază el însuși cu două femei de acolo și se împotmolește ca un melc în propria lui substanță alunecoasă? Îmi făcuse impresia că toți oamenii care populau acest univers semănau cu acele insecte despre care vorbește Fabre că sânt prinse de altele mai puternice, li se paralizează printr-o înțepătură care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise În cuibare. Eram mulți și mâncarea puțină. Nici pâine nu aveam, că În vremurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l pofti să stea comod. După ce vorbiră despre vremurile de demult și comentară diverse bârfe din capitală, Hideyoshi duse conversația mai departe. — Ia să vedem, începu el, abordând principalul subiect de discuție, se pare că tratativele de pace s-au împotmolit, fiindcă nici una dintre cele două părți nu poate ajunge la un acord cu privire la soarta lui Muneharu. N-ați putea merge, în particular, la Generalul Muneharu, ca să-i explicați împrejurările și să-i recomandați să se resemneze? Clanul Mori nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala situație se împotmolise și trebuia să ia o măsură pozitivă, pentru a determina o schimbare, de un fel sau altul. — Asta e, spuse Hideyoshi cu glas tare. Decât să aștept până mâine dimineață când va veni aici Shonyu, mai bine trimit astă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru că m-aș fi dat în vânt să fotocopiez manuscrise, timp de cinci ore pe zi. Ei, și-aici eram eu cu un an înainte de ziua nunții: nu aveam nici un fel de perspectivă romantică, iar cariera părea să-mi fie împotmolită într-un punct din care nu mă mai puteam mișca nici înainte, nici înapoi. Mă aflam pe un făgaș cam de dimensiunile Marelui Canion. * * * Cum am mușcat din cea de-a doua pizza, telefonul a început să sune: era Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate fi negată, iar așteptarea nu e neapărat minciună, nici iluzia nu e, nici rezistența, nici adevărul, nici, nici... Și-a strâns, într-un târziu, gulerul gros al hainei. Din nou, se afla departe, în iarnă. Un străin în iarnă, împotmolit într-o iarnă lungă și neverosimilă. Nu răspundea nimeni. Verificase adresa, numele, numărul de telefon. Toate erau corecte dar nu răspundea nimeni. Funcționează, dar nu răspunde. Atunci, mergem acolo, la sursă, la domiciliu. Dacă tot nu e nimeni, poate deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta. Ațipise și se pierdu, apăru Ira. Chipul alb alb, înălțat din gulerul negrei rochii. Mâinile albe albe, din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
postuniversitare și revenise la New York. — Și când a fost asta? l-am întrebat, străduindu-mă să îmi ascund dezamăgirea. Acum doi ani jumate, mi-a spus el. Am absolvit toate cursurile și mi-am luat examenele orale, dar m-am împotmolit la disertație. M-am aruncat la mai mult decât eram în stare să fac, unchiule Nat. — Mai lasă-mă cu „unchiule Nat“, Tom. Spune-mi doar Nathan, cum îmi spune toată lumea. Acum, după moartea maică-tii, nu mă mai simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu știu prea multe despre importanța respectării anotimpurilor. Credeau că mașinile pot face totul pe orice fel de vreme. Însă a fost anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat pe câmpuri - erau ca niște broaște cu picioarele tăiate. S-au împotmolit și nu s-au putut deplasa un inch. Și când și-au dat seama de greșeala lor, era prea târziu. Cu ajutorul localnicilor, au cules cu secerile cât de mult grâu au putut și au lăsat restul grânelor să putrezească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aceasta a căzut ca un butuc. Nu, a mârâit James. Dă-te jos... te rog. Julia a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel de punctul mort în care li se împotmolise seara. Însă James avea, în mod clar, alte idei. —Ți-am spus nu! s-a răstit el ridicându-se în picioare, astfel că Julia s-a prăbușit pe podea. Femeia a rămas acolo preț de câteva secunde. Poziția era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi liniștit și împăcat și fericit pe lumea asta, fără să-și dea seama că, din se zbate mai tare, din aia se împotmolește mai mult. N-ai cum să scapi, decât poate odată cu viața. În ce-l privește pe Mărgărit, astea-s niște vorbe bune să te amețească de cap, Rafaele, ce contează că-i văzută sau nevăzută crucea? Așa se spune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Pamirului. Khayyam și Abu Taher călăresc unul lângă altul, animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are să vorbească. - Bineînțeles că știu, răspunde Nasruddin, dar, de acum Într-un an, poate să moară regele, poate să moară măgarul sau pot să mor chiar eu”. Prințesa continuă: — Dacă am fi știut să câștigăm timp, Rusia s-ar fi Împotmolit, poate, În războaiele din Balcani sau din China. Și, În afară de asta, țarul nu e veșnic, poate muri, poate fi clătinat iarăși de tulburări sau revolte, ca acum șase ani. Ar fi trebuit să avem răbdare și să așteptăm, să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub cei câțiva plopi erau dorite de toți. Tata era tânăr, cu pântecele abia în formare, stilul lui de împins ne asigura totdeauna o poziție printre cei dintâi. Roțile din față se împotmoleau regulat în nisip. Adulții goleau mașinile și le lăsau să stea acolo, despuiate și părăsite, ca scheletele unor balene. Măruntaiele mașinilor noastre erau niște coșuri umplute până la refuz, umbrele de soare, pături, aparate de radio și genți cu conținutul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]