825 matches
-
ar fi indispensabilă argumentării tezelor mele. Vreau, în schimb, să reamintesc admirația marelui om politic și istoric Mihail Kogălniceanu, care nu s-a sfiit să recunoască în termeni cât se poate de clari că "geniile produse de acest mic și împrăștiat popor [evreu, n.a.] au lucrat pentru binele omenirii în genere și și-au pus puterea lor intelectuală în serviciul tuturor cauzelor mari, al tuturor chestiunilor care au interesat deopotrivă pe toate națiunile în mijlocul cărora aceste genii au trăit și au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
știință și că baza nestrămutată a acestei științe este conservarea individualității naționale și conformarea legilor organice cu gradul de cultură și cu mijloacele de producțiune ale fiecărui popor. Și, în adevăr, teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-an împrăștiat: pe nesimțite și au slăbit cu încetul simțul conservării naționale, așa de vioi și de puternic altădată la români; și aceste idei, vătămătoare chiar în țările luminate și puternice de unde s-au luat, au devenit un adevărat pericol pentru națiunea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
procese istorice și dialectice. Structura economiei și forța de lucru ajutau la definirea opțiunilor existente, Însă fără a fi determinante. Astfel, dacă industria era una la scară mică și neunitară geografic, și grevele aveau să fie de mică amploare și Împrăștiate. Cu toate acestea, fiecare serie de greve modifica structura de capital. Dacă, de pildă, muncitorii obțineau salarii mai mari, aceste creșteri puteau determina anumite Îmbunătățiri În respectiva industrie, precum mecanizarea și noi metode de control, toate acestea influențând, la rândul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
dinafară, din patru părți, de-abia dacă au putut da de știre înlăuntru. Siculii (secuii) care păzeau căile târgului, de asemenea, din patru părți, nu au putut să facă față iureșului Valahilor, ci mulți dintre ei au fost uciși și împrăștiați, părăsindu-l pe comitele lor, adică pe Ioan Daroczi, [care] a căzut acolo, luptând cu bărbăție. Chiar târgul a fost incendiat din toate părțile de către Valahi, în mijlocul căruia își avea tabăra Domnul rege, cu ai săi”. Pannonius mărturisește că el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Având în vedere superioritatea numerică a oastei otomane, o rezistență pe malul Dunării ar fi fost greu de realizat. Nefiind ajutat de nimeni „m-au înconjurat din trei părți și m-au găsit singur pe mine, cu toți ostașii mei împrăștiați, ca să-și apere casele...”. Această relatare, făcută de Țamblac în numele domnului, sugerează că oamenii trimiși după hrană și să-și găsească familiile, în zona în care prădaseră tătarii, nu se întorseseră încă în tabără, informație care nu concordă cu ceea ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcută la persoana I: “cu toată nădejdea mea în ei [în principii creștin] - m-au lăsat singur și mi s-a întâmplat cum am spus mai sus”. Atacat din trei părți, domnul s-a aflat singur “cu toată oastea mea împrăștiată ca să își salveze familiile lor”, din care cauză “Eu cu curtea mea, am făcut ce am putut”. Documentele, prin care Ștefan cel Mare se adresa principilor creștini, au fost dictate de domn în limba română, după care au fost traduse
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar unde se fac, un control posterior ne mai făcându-se, mulți evrei dispar dupe aceea. Pe toate șantierele se găsesc lipsă evrei, fără nici o justificare. Organele de control militare nu sunt decât câte un ofițer la destul de multe unități împrăștiate. Nu am primit dela organele CFR până în acest moment nici o înștiințare despre lipsa nemotivată a cuiva. Secțiile au fost interesate ca în listele de pontaj să se treacă numai cei ce lucrează, desinteresându-se de cei absenți nemotivat. Am fost nevoit
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
așteptat, o ieșit ăia și, cum s-a deschis ușa și ne-a dat voie să ieșim, ăsta a și fugit și s-a aruncat pe golul de la scară. S-a sinucis... Am ajuns și noi jos... Domnule, era tot Împrăștiat... Era creier și sânge pe tot palierul... Vă mai amintiți cam În ce perioadă a anului s-a Întâmplat? Eu am stat acolo la 4-spital vreo două luni, ianuarie și februarie... Cam așa ceva. Nu mai pot să-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un sătean cu doar câteva zile mai înainte fără consimțământul meu, atârna aproape mort, cu gâtul sucit, spânzurat și băgat între două stinghii de la gard. Ușa de la magazie era scoasă din balamale, iar proviziile mele pentru iarnă erau aruncate, făina împrăștiată, borcanele sparte, iar cele două damigene cu vin aveau dopurile scoase. Mai târziu aveam să aflu că unul dintre „revoluționarii” care au venit să mă agreseze la primărie a urinat în damigenele cu vin. Toate aceste „fapte de eroism” au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scris se găseau niște hârtii cu figuri geometrice și cu numere. Mângâie cu buricele degetelor urmele de cerneală, Încă umede. Pesemne matematicianul părăsise camera de puțină vreme. Citi iute pagina pe care omul părea să o fi scris ultima: observații Împrăștiate, Însemnări despre declinația planetei Venus. Într-un colț, zări o umbră roșiatică, ca și când hârtia ar fi fost atinsă de niște degete murdare de sânge. Din instinct, Își ridică privirea În sus, către tavan. Abia bătuse de vecenie, era ora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un hotar Între ei doi, după care făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri vorbe. - Asta Îl mângâie pe omul singur. Vorbele sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se pregătea să răspundă, Însă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prea elegantă, însă e curată și se îmbracă cu bun gust. Este soția unui oarecare pictor între două vârste, care și-a câștigat brusc renume după război printr-o serie de tablouri în stil nou. Pictorul este foarte impulsiv și împrăștiat, dar soția lui se poartă blând, e mereu cu zâmbetul pe buze și nu lasă impresia că o deranjează comportarea lui. Eram în vizită. La un moment dat, m-am ridicat. — Trebuie să plec. S-a ridicat și ea, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un secret că Oliver era căutat de autorități și că asta era ultima extravaganță pe care și-o mai permitea. Probabil că Thea era ultima persoană din oraș care n-avea habar de ce se întâmpla. O parte din oaspeți zăceau împrăștiați în grădină cu sticle în mâini, gata să dea ochii peste cap sau deja duși de mult; florile japoneze fuseseră călcate în picioare, iar în iazul cu pești pluteau sticle de tequila. Servitorii erau depășiți, iar lumea își turna singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd, dînd tot ce ai, te simți gol și privești tîmpit la sufletul tău împrăștiat aiurea, pe jos. Un fanatic mi-ar zice: "Piară lumea, facă-se dreptate!", dar eu am să întreb: care dreptate?, că dreptatea supremă este triumful vieții trăită demn, nu? Ar fi trebuit să schimbi două vorbe cu cel care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cadavre. Din cauza distanței până la camioane și deoarece cadavrele erau În stare de descompunere, nu puteau fi trase toate cu mâinile și de aceea erau târâte pe poteca de lângă linia ferată, În timp ce doi țigani țineau de picioare, pe drum rămânând Împrăștiate membre (strânse... mai târziu). Copiii morți erau târâți de un singur țigan, care trăgea de ambele picioare cu o singură mână. Polițiștii din Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" supravegheau acțiunea În uniforme impecabile. Încărcarea cadavrelor În camioane a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică "Progresul" S.A. și, de mai departe, de la Rafinăriile "Vega" și "Astra") și poluate ireversibil cu metale grele, compuși organo-fosforici toxici, bitum, terebentină, solvenți și păcură otrăvea aerul. Aici, în Țarina sfârșitului, în Akeldama, printre leșuri împrăștiate și mumificate, doar pene, gheare, păr și oase, de păsări și de șobolani, și printre movilițele compacte de gunoaie, întotdeauna bine garnisite cu eșantioane generoase de rahați, aparținând tuturor speciilor băștinașe cunoscute, era raiul teratologic și rezervorul perpetuu, al haitelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Philodemos. Câteva extrase traduse, dar mai mult despre zei, muzică, retorică decât despre etică... Bibliografie exhaustivă a articolelor, adeseori în limbi străine, la paginile 393-407 - nici măcar zece articole despre Philodemos scrise în franceză! Cele câteva epigrame pot fi găsite, împrăștiate, în volumele lucrării Anthologie grecque, Belles Lettres. Despre săpăturile arheologice de la Herculanum, o lucrare veche, dar care se citește ca un roman polițist: Vie, mort et résurrection d'Herculanum et de Pompéi, de Egon Caesar, conte Corti, 10/18, 1963
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ăstuia pe care-l avea În față, dăduse toate asigurările că nu este Însărcinată și că nu are copii. Fusese forțată să-i anuleze pe Kevin și pe Valentina, când ei erau singura rază ce dădea un sens vieții sale Împrăștiate, singura ei lumină. — Nu, Îi răspunse papițoiul vag. Ceilalți nu vor primi mesajul. — Mesajele de confirmare au fost deja expediate toate? Întrebă Emma. Vocea ei scrâșnea ca o unghie pe tablă. Tânărul șef, stânjenit de franchețea operatoarei, se ridică de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și mai neajutorată creatură pe care o văzuse vreodată. Și, ținând-o neîndemânatic În brațe, intrase În cele din urmă În camera „acelei tipe“: așa Îi zicea Majei pe vremea aceea. Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care ard un fel de focuri, printre ruine și resturi de mașini, pare scena unui cataclism. SÎnt foarte convins că pot să zbor, ceea ce și fac. Zbor, la Început greu, e mai mult o prăbușire, cu capul Înainte, deasupra focurilor Împrăștiate, care-și Întind spre mine vîrfurile șfichiuitoare... Apoi Învăț să plutesc și reușesc să mă ridic, ca să nu mă pîrlească focurile - Îmi privesc urmele de pe braț care-mi amintesc de altă arsură, reală. Devin conștient că visez. Visez. Duminică. Ni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Înțelepciuni, ca-n basme, Îi ies cum cască gura. Ce-mi spune el, terminînd, lăsîndu-și ustensilele pe paleta de culori și ridicîndu-se să facă o cafea la aragazul micuț din atelier, sînt altfel de lucruri, poate similare, dar mai Împrăștiate, cu o morală mai vagă: cine ce-a mai zis și despre cine (și oare de ce să vorbească asemenea prostii?); ce politică se discută În televizorul ăla la care nu te mai poți uita (ce ne facem cu ăștia, că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți face griji, Îi zise Ruby zâmbind. Îi plăcea Jill, dar se Întreba dacă nu cumva foiala ei permanentă li se părea colegilor puțin cam obositoare. Jill a dispărut Înapoi În biroul ei, dar nu Înainte de a rearanja câteva lingurițe Împrăștiate aiurea. *** Exceptând câteva femei Îmbrăcate În costum și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri de bicicletă În jurul marginilor pantalonilor, care venise trimis de soția sa director de ziar, cele aproximativ cinsprezece femei care au venit la Întrunirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]