2,778 matches
-
cei doi mascați și cu dominicanul. Răspunsurile lui constau, În majoritatea lor, din monosilabe, Înclinări sau negări din cap. Pieptarul din piele de bivol Îi ținea prea cald; sau poate nu era decât efectul stării lui de spirit când privea Împrejur, bănuitor, Întrebându-se de unde or să apară călăii care pesemne că erau ascunși, gata să se năpustească la el și să-l conducă legat fedeleș În anticamera infernului. Avu loc o pauză, timp În care mascatul scria cu litere foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Zúñiga este o femeie cuvioasă și o sfântă. — Și-ntre o sfântă și-alta, goală, răspunse Calzas, porcos, regelui i se cam scoală. Râdea, mucalit și răutăcios, văzându-l pe Dómine făcându-și cruci peste cruci și privind Îngrozit Împrejur. La rândul lui, căpitanul Alatriste Îi arunca grele priviri de reproș că vorbea cu atâta dezinvoltură În prezența mea, iar tânărul pictor pe care Îl chema Diego de Silva, un sevilian de douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani, simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vocea aceea a lui stinsă și aspră, nescăpându-mă din ochi ca la Început și stând tot În picioare În fața mea. N-am răspuns nici de astădată, iar el, după Încă un moment, a privit undeva În spatele meu și apoi Împrejur, rămânând cu privirea pe fațada Palatului. — Și eu Îl așteptam, adăugă gânditor, cu ochii tot la porțile Alcázar-ului. Din motive diferite de ale tale, bineînțeles. Părea oarecum absent, parcă amuzat de cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Sunt printre puținii știutori de carte pe care îi numără cetățile rivale, ceilalți bărbați fiind, prin tradiție, destinați a mânui mai mult sabia și scutul, și nicidecum un fulg. Pentru munca mea, totdeauna, răsplata a fost mică, cetatea fiind săracă. Împrejur, pământul e roșiatic și unsuros, o câmpie puțin roditoare. La orizont, spre miazănoapte, dacă ai privirea bună, zărești cealaltă cetate, la fel de săracă, dar la fel de orgolioasă. Până la urmă, una din cetăți, epuizată, va dispărea. Nu este însă exclus ca - din cauza tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
chineză. În fața PDL-ului Băsescu plânge amarnic. Dumnezeu îl vede și imediat coboară lângă el: - Ce se întâmplă Puiule? Spune-mi cum să te ajut? Băsescu, nu scoate un cuvant și printre sughițuri arată cu mâna în jur. Dumnezeu privește împrejur, și începe să plângă și El. -Bulă ce este Whisky-ul? -Whisky-ul este băutură pe care alegătorii o beau prin reprezentanții lor din Parlament.
BANCUL ZILEI: Băsescu şi Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/68703_a_70028]
-
nu ca pe o simulare, ca pe o demonstrație fără încetare. Altfel spus, mintea este alimentată continuu de dorința fundamentală de a afla, de a scotoci. Prin cărți, prin muzică, filme, pictură, prin tine însuți și, de ce nu, de jur împrejur. A fi curios înseamnă a fi deschis. Înseamnă a pofti chestiunea asta. Regizorul Alexandru Dabija face parte din această categorie, într-un fel, tot mai rară. Suficiența de zi cu zi se vede, mult prea tare și pe scenă. Firesc
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
merg, să vorbesc, auzeam. M-au luat, știu că m-au urcat în Salvare. Eram împrăștiați pe stânci pe-acolo, împrăștiați așa. Un domn spune că el s-a trezit, a adunat lucrurile, a și filmat genți, ce-a văzut împrejur. A luat aparatul și a filmat!", a mai povestit femeia. Ea a precizat că șoferul "probabil că a mers mai repede decât trebuia prin zonă aia".
Mărturia unei victime a accidentului din Muntenegru by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78310_a_79635]
-
organizez lansarea propriilor lucrări la un târg de carte, deși metoda lansărilor nu mi-e foarte agreabilă ș...ț Nu găsesc altă soluție, dar cred că modul actual de lucru poate fi îmbunătățit. Acum oamenii stau în picioare, de jur împrejur forfotesc vizitatorii, e o circulație continuă, nimeni nu se poate concentra asupra vorbitorilor care se întrec adesea în laude fără măsură. S-ar câștiga mult dacă lansările ar avea loc în săli, iar publicul ar lua loc pe scaune. Apoi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]
-
preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât acolo turme de oi frumoase / Se răspândise pe livejui / Și ascultându-l iarba uitase, / Pătrunse toate de mila lui". Convenționalismul arcadian și moralismul fără de scăpare împreunează elegia cu meditația
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
iubește. În pat se agită. Munții cresc și descresc. Valuri izbind într-un țărm infinit. Iată-l că surâde. E fericit în desmierdarea de a fi, a se balansa. Sfere armonioase în haos. Curul e cur, și rotund de jur împrejur. Limba se învârtea pe cerul gurii Limba se învârtea pe cerul gurii. Se învârtea. Erau două guri, dar un singur cer. Sexul începea să se desprindă din temeliile sale, rătăcea insuflându-ne șerpuirea lui de cobră. Eu, ea, eaeu. Ne
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
vine, la un moment dat, dinspre cărți, ca un efect al Logosului. Textul nu mai vorbește în numele eului estetic, prezumțios, ci al unei consubstanțieri cu revelatorul text al Scripturilor. Bun conducător de energie divină, "sămînță și literă dublă, fără nimic împrejur", își însușește rolul unor îngeri păzitori: Cînd sunt cu Tine, / dar cînd sunt cu Tine? Îngerii cărților / sunt și ei împreună - perechi fără nimic / împrejur, priveliștea e înăuntru, și / textul, și starea de grație în întuneric. / Cînd sunt cu Tine
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
revelatorul text al Scripturilor. Bun conducător de energie divină, "sămînță și literă dublă, fără nimic împrejur", își însușește rolul unor îngeri păzitori: Cînd sunt cu Tine, / dar cînd sunt cu Tine? Îngerii cărților / sunt și ei împreună - perechi fără nimic / împrejur, priveliștea e înăuntru, și / textul, și starea de grație în întuneric. / Cînd sunt cu Tine cu mine sunt / îngerii textelor" (Litanie la diferențele magice). Nu putea lipsi din acest proces de spiritualizare o verigă importantă a sa care e spovedania
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
pe primul rând își aprind torțele de la al doilea până la ultimul militar din grupă. Când toate grupele 1 de la fiecare pluton au torțele aprinse, comandantul de detașament comandă «La stânga împre-JUR!»; grupele 1 se întorc la stânga împrejur și aprind torțele militarilor de la grupele 2. Când sunt aprinse toate torțele de la grupele 2, comandantul de detașament comandă «La stânga împre-JUR!», moment în care grupele 1 se întorc în poziția inițială, iar grupele 2 se întorc cu
ORDIN nr. M.95 din 4 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271030]
-
Acolo unde cred că ești,/ Nici trenurile nu străbat,/ Acolo ca de sticlă par/ Pădurile de lemn brumat. (...)// Mi-e milă și să-mi amintesc,/ Dar nici să uit nu mă îndur,/ Câtă părere-i în destin,/ Câtă greșeală-i împrejur.// Cu degete de frig adun,/ Ca sub un șal înzăpezind/ Sufletul nostru încă bun,/ Mișcarea lui către argint. În fiecare an aștept/ Să ningă, să te pot vedea/ Dacă privești, dacă asculți,/ Dacă mai înțelegi ceva.” O îndepărtare cu vești
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
toată lumea în jurul mesei. Fernande cu mine pe urmele ei a luat-o înaintea acelei procesiuni care abia se târa și am ajuns la atelier. Era ceva de-a dreptul impresionant. Puseseră niște scânduri pe capre de tâmplărie și de jur împrejur erau bănci de lemn. În capul mesei fusese așezată noua achiziție, tabloul lui Rousseau înconjurat de steaguri și de coroane și încadrat de-o parte și de alta de statui mari, nu mai țin minte ce statui. Era magnific și
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
gata Să-și dea în vileag cel din urmă secret, Te-aștepți uneori Să decoperi vreo hibă-a Naturii Al lumii punct mort, veriga slăbită, Firul de descurcat care-n sfârșit să ne poarte În miezul unei adevăr. Privirea discerne-mprejur Mintea ia urma, dezbină, pune de-acord În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
au luat masa aici, de la 1547 - cei 101 de odinioară pentru care, și astăzi, clopotul, „Marele Tom”, bate seară de seară, la nouă și cinci minute, de o sută și una ori stingerea -, toate figurile ilustre de pe tablourile agățate jur împrejur pe pereți, parcă s-au ospătat și ei, recent, ca la o comună și perpetuă Cină a Tainei, și s-au retras cu puțin în urmă, ca să facă loc celorlalți, altei serii, de fapt una și aceeași... Și John Locke
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
această dilatare a imaginației, scriitorul revine în realitatea imediată și, strunind visul, redă pregnanță judecății de valoare și consistență viziunii: „E acel fel de reverie ce se petrece uneori într-un spectacol, când te simți ca și cum ai vedea de jur împrejur întâmplarea așa cum se petrece ea, când auzi mai multe voci decât cele care cântă pe scenă. Atunci Morrison și-a ridicat muzicuța, ca și cum ar fi vrut să dea culoare cuvintelor, și a zburat ca și cum ar fi fost propria sa torpilă
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
cîte ori am simțit că-mi vine să plîng / am știut că de fapt vine încurajat de iisus scrisul în mine / și am scris și scriu și-mi sărut scrisul cu buzele și cu oasele și-mi pun scrisul/ jur împrejur de mine însumi ca un sicriu binecuvîntat sicriu în care/ să pot cu drag în orice clipă să mor ori să înviez să scriu încă un poem/ pe urmă iarăși și iarăși și iarăși și iarăși și iarăși și iarăși
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
Pentru a salva vieți, este nevoie de mult devotament, sacrificiu și altruism. Meseria a ucis-o pe tânăra studentă - după cum spune în scrisoare acest doctor de suflete. ‘‘Există oameni vinovați pentru faptul că Aura a murit. Mă uit de jur împrejur, e un cartof fierbinte care se aruncă de colo colo, în țara în care nimeni nu e nevinovat. Dar eu vă zic, cu mâna pe sufletul meu de doctor de suflete, că doctorii au omorât-o pe Aura. Meseria asta
Cuvinte tulburătoare: "Doctorii au omorât-o pe Aura" () [Corola-journal/Journalistic/48355_a_49680]
-
mai mult, primise rareori o notă mai mare de cinci la română de la profesorul Laurențiu Dumitrescu, rămăsese cu o bună impresie despre calitatea învățământului și despre onestitatea dascălilor. Să vă spun în ce constă un astfel de cabinet. De jur împrejur, pe pereți, se află panouri care prezintă cronologic, în imagini însoțite de scurte legende, cronologia literaturii române, de la facsimilul „Scrisorii lui Neacșu” din Câmpulung de la începutul secolului XVI și până la portretele câtorva zeci de scriitori contemporani. Tot de jur împrejur
Cabinete de literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5160_a_6485]
-
împrejur, pe pereți, se află panouri care prezintă cronologic, în imagini însoțite de scurte legende, cronologia literaturii române, de la facsimilul „Scrisorii lui Neacșu” din Câmpulung de la începutul secolului XVI și până la portretele câtorva zeci de scriitori contemporani. Tot de jur împrejur se află dulăpioare în care se găsesc, în treizeci de exemplare, acesta fiind numărul elevilor dintr-o clasă, cărțile scriitorilor considerați canonici de noua programă. La fiecare oră, în funcție de lecție, o carte sau alta se află pe pupitrele nou-nouțe. Cărțile
Cabinete de literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5160_a_6485]
-
este că și în zilele noastre se mai găsesc creștini, rămași cu un singur "spălat", cel din cristelniță, iar un medic din Israel a inventat un instrument cu ajutorul căruia se poate proceda la recuperarea bucățelei de epidermă înlăturată de tăierea împrejur. Adică nu tot ce e apă, brici și nisip mai pot rezolva problemele de igienă ale contemporanilor noștri, dar ce să-i faci: dogma obligă... Nu în zadar s-au născut în decursul veacurilor expresii ca "o apă și-un
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
în primul pe care-l vom întîlni, ne va aștepta o pereche de boi puternici, în stare să îndrepte turnul din pisa dintr-o singură smucitură. Ușurat, cornacul s-a șters cît a putut de bine cu ierburile care creșteau împrejur, mare noroc a avut că n-a dat peste urzici sau peste sanguinare, l-ar fi făcut să țopăie în frenezia dansului sfîntului vito, atîtea ar fi fost usturimile și împunsăturile care i-ar fi asaltat delicata mucoasă inferioară. Un
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
câmpenească, pe o vână a bucuriei venite de niciunde și care contaminează fără discriminări: „Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,/ Românce cu ochi negri și cu ștergare albe/ Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,/ Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc." Aceeași exaltare distrată, energie ineficientă, risipită cu dezordinea cu care vine, la Topârceanu. O frumusețe strașnică, grăbită, convinsă de propria netrăinicie și amânându-și risipirea prin exces de zel e firul roșu al
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]