4,324 matches
-
să lovesc peretele gros, masiv, ca un bloc de plumb. Puteam oare să renunț pentru totdeauna? Însă nu depindea de mine să O revăd. Ca un suflet chinuit am așteptat, am pândit, am căutat. Zadarnic! Am explorat pas cu pas împrejurimile casei, și asta nu o zi sau două, ci două luni și patru zile. Ca un asasin care se întoarce la locul crimei, ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
proaspete de mâncare, bunătățile care-i plac. Eram chiar acel câine. Lucarna se închisese - Ea era pentru mine ca un buchet de flori proaspete aruncate la gunoi. În seara ultimei ieșiri, vremea era urâtă și ploioasă, o ceață groasă acoperea împrejurimile. În atmosfera asta umedă, care atenua vioiciunea culorilor și insolența liniilor, încercam o senzație de libertate și de calm; ploaia îmi spăla gândurile negre. Or, în această noapte, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat. Hoinăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vie să fi locuit vreodată aici. Să fi fost oare locuințe construite pentru umbra creaturilor celeste? Vizitiul alesese fără îndoială un itinerar insolit sau un drum ocolit. În astfel de locuri, doar trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nouruz este prima zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă ar avea parte de nenorociri în tot restul anului. În persană, ziua aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
le cumperi!); am fost Încîntat de Montmartre ( cartier Încă boem, cu pictori care te acostează, sperînd că-ți vor face portretul, cu multe restaurante mici și cu suveniruri delectabile); mi-a mai plăcut catedrala Notre Dame și, În egală măsură, Împrejurimile; m-au Încîntat Luvrul și piramida, Defense și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Notre Dame și, În egală măsură, Împrejurimile; m-au Încîntat Luvrul și piramida, Defense și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și asiatici vezi aici - peste 70% din numărul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
restaurantelor, și am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tunete asurzitoare, sau coroana plasmatică de culoare albastră care persista aproape tot timpul În jurul turnului Înalt de 18 metri unde funcționa Bobina Tesla. Au fost Însă și cazuri de halucinații auditive și vizuale, levitații ale unor obiecte În locuințele din Împrejurimi, apariții spectrale și fulgere globulare confundate de unii cu OZN-urile, despre care, din motive greu de Înțeles, ziarele timpului au evitat să scrie (dacă nu cumva au fost Împiedicate În mod deliberat să o facă). PÎnă la urmă, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
măsuță ovală. Într-un dulăpior suspendat, care masca un mic seif secret Încastrat În perete, Își ținea felurite dispozitive profesionale și casetele Înregistrate, iar Îndărătul ușii era bicicleta, pe care o cumpărase pentru a face plimbări seara În satele din Împrejurimi. Într-adevăr, dacă ar fi avut chef de o plimbare romantică, s-ar fi Îmbrăcat În haine civile, și-ar fi pus o perucă și mustăți false, eventual și niște falși ochelari de vedere, ca să lase impresia că e un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili să așteptați aici... Cu palma Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate cu gust. — Mulțumim, nu va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
său. Ghidul nostru dădu din umeri. Conform celor spuse ulterior, Alf Kinkel fusese cândva copilul străzii, membru al unei bande care-și făcea veacul pe maidanele orașului. Acum lucra ca asistent al bibliotecarului. Aranjându-și manșetele, Karp Începu să ne arate Împrejurimile. Începând cu nou secolul, Cancelarul Sănătății a colecționat lucrări despre viața sexuală a omului, scrisă În toate limbile importante și În câteva mai puțin circulate, astfel că În prezent fundația se poate lăuda cu o colecție unică de povestiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-am reținut cameră la hotel. N-a fost de mult pe-aici; vrea să revadă orașul, împrejurimile stă pînă luni. Te rog, nu mă uita cu sudorul; îmi place să mă achit corect de sarcini. Am o echipă de douăzeci de oameni cu care mă împac bine; nu vreau să-i dezamăgesc. Colac peste pupăză, mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avea nici cea mai vagă idee despre forma acesteia. Pentru el, această Americă, acestă Mare Descoperire Geografică rămăsese terra incognita. Dan știa doar că undeva, sub diadema de păr a soției sale, era o gaură... dar habar n-avea de împrejurimi. Sperma lui se lansa către un vid insensibil. Senzația resimțită la fiecare contact era una de automatism, de mișcare mecanică. La a treia izbitură se pregătea, la a patra era aproape, a cincea era deja în plus - urma finalul. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chinez Wu Guanzhong, acest exeget al frumosului spunea că Muntele Huangshan cuprinde toată grandoarea munților din țară, iar Zhouzhuang toată splendoarea "Ținutului apelor" din China. Presa străină apreciază Zhouzhuang ca cel mai reprezentativ orășel al "Ținutului apelor din China". În împrejurimile orașului se află lacurile Denghu, Baiyan, Dianshan, Nanhu și peste 30 de cursuri mari sau mici de apă. Toate casele au ieșire la malul apei și sunt construite în stil tradițional, 60% dintre acestea fiind ridicate în perioada dinastiilor Ming
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
naxi, han, bai, yi și tibetană, iar conviețuirea lor a dus la realizarea de construcții colective, valoroase teme de cercetare în domeniile arhitecturii, culturii, etnografiei și folclorului. Lijiang este un oraș de importanță istorico-culturală, care a încorporat frumusețea naturală a împrejurimilor în realizările omului în domeniile artei și dezvoltării economice, o simbioză a trăsăturilor istorice, culturale, etnice și folclorice, cu un caracter specific. Amplasarea orașului, rețeaua bogată de ape, construcțiile în stil unic, locuințele cochete și mediul plăcut conferă acestei localități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
teracotă a fost inclusă, în 1987, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. "Figurile din teracotă cu expresivități diferite, împreună cu caii, căruțele și armele descoperite în jurul mormântului reprezintă opere realiste desăvârșite, de o valoare istorică extrem de mare", aprecia Comitetul Patrimoniului Mondial. În împrejurimile orașului Xi'an, vechea capitală a Chinei, se găsesc mai multe morminte imperiale. Aici au fost înmormântați 11 împărați ai dinastiei Han de Vest și 18 împărați ai dinastiei Tang. Mormântul împăratului Liu Che din dinastia Han de Vest este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pregătit toată viața. Dar o anumită lipsă de voință l-a determinat să nu întreprindă decât foarte târziu opera către care avea chemare. Când era copil, Wu Cheng'en îl însoțea pe tatăl său în pelerinaj la templele budiste din împrejurimile orașului Huai'an. Profitând de aceste ocazii, tatăl îi spunea multe povești fantastice și legende frumoase care circulau în zonă. La 30 de ani, Wu Cheng'en începe să-și conceapă cartea, însă doar la vârsta de 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
soarelui nu ajungea, ziua nu se deosebea de noapte, peste tot era un întuneric desăvârșit. Dar unde se afla focul? Dezamăgit, tânărul se sprijini de un copac numit Suimu, ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a dat crezare explicațiilor suveranului. Ca să-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia Zhou a poruncit ostașilor să aprindă focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în ajutor. Veniți în grabă la poalele Muntelui Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
beletristicii la dezvoltarea societății și a omului. Ideile sale au influențat profund dezvoltarea ulterioară a literaturii chineze. 5. Povestiri cu tâlc Jocul broaștei cu dragonul În perioada dinastiei Han de Est, la Luoyang, capitala de atunci a Chinei și în împrejurimile acesteia aveau loc, adeseori, cutremure de pământ. Consemnările istorice arată că, în decursul a peste 50 de ani, în perioada 89 e.n.-140 e.n., au avut loc în această regiune numai puțin de 33 de mișcări seismice. Două mari cutremure
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nici un cuvânt, e de ajuns să existe o mână, un braț, să se desfacă o palmă, iar degetul mare și cel arătător să-l înșface pe general, să-l rotească de jur împrejur, să-l obișnuiască cu lumina difuză, cu împrejurimile, cu el însuși, să-l facă să înțeleagă rostul lui în acel loc straniu, să-l învețe să privească, va fi menirea lui, singurul scop pentru care i-a fost îngăduit să se afle acolo, iată binoclul, iată-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Trăiască și înflorească R.S.R.!“. Și cei cincizeci de mii (mai puțin doi, eu și tata) intrau într-o stare hipnotică încă de la ieșirea jucătorilor din vestiare, de când apărea în gura tunelului un șarpe lung și vișiniu, care cerceta un pic împrejurimile, pe urmă traversa grăbit pista cu zgură, se prelingea pe iarba tunsă scurt, se oprea la mijlocul terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
legat de Londra. Dacă ar fi fost distruse toate străzile care aveau Într-un fel sau altul vreo legătură cu viața lui, atunci poate că s-ar fi simțit liber și-ar fi plecat să lucreze la o fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]