1,052 matches
-
nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eram un cântec fredonat sub lună, un zbor încarcerat în pleoapa ta cu pescăruși flămânzi... Dar și furtună, ce pe-al tău țărm atunci agoniza. Eram un dor venit să te-mpresoare, cu strălucirea clipei ce-a trecut prin inima nebună de-ntâmplare, prin visul atârnat de început. Eram o ploaie sprintenă de vară, ce-n tine stropii și-i amaneta, eram arcuș, din când în când vioară de mâna-ți părul
PENTRU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342620_a_343949]
-
toamnă mai plânge o durere În fiecare rază din răsărit și-apus Așteaptă în tăcere un ''ce''? și un răspuns... De dincolo de vreme , de dincolo de lume Un soare mai răsare, un altul mai apune Ne dăruie lumina și umbra ne-mpresoară Se naște și iar moare...mai știi a câta oară? De dincolo de cer, de dincolo de ploi Venim să-nsămânțăm durerile din noi De ce ne doare Cerul când plânge de sub nori? Și marea de ce doare când o privim în zori? De
DE DINCOLO... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341234_a_342563]
-
spun și-am încheiat, că fabula mi-e ...„varză” (eu n-am atâtea lighioane în vocabular, pe câte aflu zi de zi): “I-ha, i-ha! I-ha, i-ha! Măi, statul meu haios, ce ai cu noi, de ce ne împresori? De ce să mai muncim, când e mai bine-n închisori? Atât te rog: ca să ne faci o bucurie,: nu ne lăsa așa. Bagă mârțoaga-n pușcărie! I-ha, i-ha! I-ha, i-ha!” de La Fabulante
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
vizită din 1999 la București, este prilej de înmulțit lumină interioară, bucuria și zâmbetele! Dr. Elenă ARMENESCU București 12 mai 2011 ------------------------------------------ Elenă Armenescu PSALM Cu troițe la răspântii și gânduri păgâne Te întimpina lumea azi pe Tine, Stăpâne Răutatea ne-mpresoară, singuri nu putem scăpa Vindeca-i Doamne! doar Tu ne mai poți salva! Sunt trădător, promisiunea din copilărie Că am să-ți dărui toată iubirea numai Ție Am încălcat-o! Am oferit-o celui apropiat Ce mi-a zdrobit inima
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
în zorii zilei rugăciuni Nu as strigă : zdrobește brațul celui păcătos! Aș zice: iartă-l, luminează-l, cum ne-a învățat Cristos Dar iată: cu troițe la răsruci și gânduri păgâne Te întimpina azi lumea pe Tine, Stăpâne Râii ne împresoară, au zămislit numai păcat Vindecă-i Doamne! Fă iarăși Pământul curat! Referință Bibliografica: PAPĂ BEATIFICAT ȘI PREA FERICITUL PATRIARH / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 136, Anul I, 16 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Armenescu
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
de mână Împreunat cu dorul... si-n visare, Singurătății, veșnica-mi stăpână Mă strădui să-i aprind o lumânare. Îmi tremur lacrima sub triste pleoape Când mantia-i de gheață îmi întinde Nu vrea să plece și mă ține-aproape Mă împresoară, viața mi-o cuprinde. S-a cuibărit demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
mea ziduri să nărui Și liniștea-mi în veci veghează! Nu mă lăsa, Doamne-n abis! Ridică-mi Tu mai Sus ființa Căci pe pământ e-un “paradis” Ce clatină viclean, credința. Mă dăruie cu-nțelepciune Când frica tainic mă-mpresoară Dă-mi harul Tău în rugăciune Fă gândul meu să nu mai doară! Limassol, Cipru 25 mai 2011 Referință Bibliografică: De ce mă doare astăzi gândul? / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 145, Anul I, 25 mai 2011. Drepturi
DE CE MĂ DOARE ASTĂZI GÂNDUL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344337_a_345666]
-
drum În vatră focul plăsmuiește vechile lui șoapte. Visatele zăpezi suspină neuitatele solfegii Din harpe se topesc leșinuri moi și dulci În vaze izbucnesc crizantematice cortegii Oglinzile-mi încărunțesc în păr miros de fulgi Visatele zăpezi avide stau să ne-mpresoare Pantere albe furișându-se-n troiene Se-avântă-n salturi netede ușoare Tăind cu lama gerului noiene. Visatele zăpezi se mai aștern pe chipurile reci Din candelabre albe picură penumbre stinse Aceleași amintiri ne încălzesc pe vechile poteci O clipă doar și-
VISATELE ZĂPEZI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344454_a_345783]
-
ce avea să vină... Un fior boreal îi izbi ceafa, îi simțea în toată deplinătatea respirața lină ca o adiere tânără de seară. „Ce contrast...”, își zise. „Am Siberia în iatac, iar in cuget Levantul!”. Ecouri pierdute și regăsite o împresurau cu totul, amplificând și mai mult acea letargie. Nu îndrazni să se întoarcă, dar își aruncă privirea în oglinda de lângă ușă. Atunci... îl văzu. Părea un soare răsărit din negura vremii, iar pletele blonde îi încadrau ovalul albicios, la fel
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
iscă greață Și face omul hâd, îl înjosește. Fără iubire, farmec și dulceață, Fără lumina de pe chip, slăbește A omului putere ce rodește Și-l face Om cu inima semeață. Ia seama, gândul negru și trufia Pândesc precum șacalii, te-mpresoară, Se-apropie cu toată viclenia, Și se reped cu colții, te doboară... Nu-ți pierde niciodată omenia, Iubirea n-o lăsa în colți să moară...! Sonetul XIV Gândul cel bun și vorba înțeleaptă Îți pot struni și alina necazul, Durerii
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cârstovul viilor Se lasă soarele-n chindie, La terasă-i lume multă... Bătrânii servesc o bere Cu luleaua-n colț de gură... Tinerii în dos, la... umbră, Se-ncolăcesc de... plăcere. Din vânt călduț o adiere Împresoară cafeneaua; Clienți, mulți, nedumeriți De vremea ce va să vină, Cred în astrul - Lună plină, Că... puțini sunt fericiți. Stau la sfadă în uliță Babele, că nu au somn, Lăudându-și rodul muncii Dintr-o toamnă prea bogată, Care tuturor
CÂRSTOVUL VIILOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343031_a_344360]
-
06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc pe cer de noapte lină Când mii de stele strălucesc Îngemănând a lor lumină Luciri de alb își împletesc Și te revăd mereu în vis Chemând lumină nopții mele Rătăcitor printr ' un abis Împresurat în praf de stele Te regăsesc după un timp; Gonind tristețea'mi din privire Oprindu' te pentr'un răstimp Să 'mi dărui strop de fericire. În vieți; mereu te întâlnesc Cuprind eternul tău în mine. În morți; iți spun că
ETERNITĂŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343338_a_344667]
-
nr. 1498 din 06 februarie 2015. Privesc pe cer de noapte lină Când mii de stele strălucesc Îngemănând a lor lumină Luciri de alb își împletesc Și te revăd mereu în vis Chemând lumină nopții mele Rătăcitor printr ' un abis Împresurat în praf de stele Te regăsesc după un timp; Gonind tristețea'mi din privire Oprindu' te pentr'un răstimp Să 'mi dărui strop de fericire. În vieți; mereu te întâlnesc Cuprind eternul tău în mine. În morți; iți spun că
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
nu există un sfârșit al acestor teme ce te apropie de vraja. Templele de la Kajuraho sunt un superb exemplu al arhitecturii indo-ariene, dar decorațiile pe care le au, atât de libertine, sunt acelea care le fac renumite. Benzile ce le împresoară sunt pline cu figuri sculptate în piatră, afișând o artă fină, sculptorii reușind să înfățișeze aspecte ale vieții indiene de acum 1000 de ani. Zei, zeițe, muzicieni, animale în mărime reală și scene mitologice sunt peste tot, dar două elememte
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
Publicat în: Ediția nr. 1276 din 29 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ascult printre gratiile gândirii cântecul ciorilor când își învață puii să zboare. În cel mai înalt copac din curtea copilăriei, adolescenței și maturității, liniștea taie orizontul câmpurilor care împresoară bucuria de a fi. Pe fundalul aproape certăreț al sunetului glasurilor păsărilor înțelepte, desfac zalele lanțului prezentului și părăsesc mintea, lăsând inima să cuprindă imaginile alfabetului ramurilor acelui copac, mai înalt decât blocul în care îmi strâng zi de zi
IMAGINE MEREU VIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343066_a_344395]
-
din cauza sforilor.” „Miere și lapte” Peisajul complex al realității americane se împletește însă, cu impresiile pământului natal, cu chemarea tărâmului în care te-ai născut, care încă mai trăiește în tine, care nu-ți dă pace, îți dă fiori, te împresoară și nu te lasă, chiar și la mii de kilometri distanță, așa cum reiese din poezia „O, cum te cheamă ispita”: „Șade monstrul/ Peste munții Carpați/ Din rana lui/ Curge miere și lapte/ Se-nghesuie lumea/ Stă la coadă, fiecare cu
VERSURI ROMÂNEŞTI DIN EXIL AMERICAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343169_a_344498]
-
câte sunt și nu mai sunt, Iar în vegheri Morgana Fata-mi recitește Ideea ceasului demult cărunt. Visez nisipuri, piei cu roșii stofe, Acoperindu-se în Dansul de Toreador, Alerg spre alte vise limitrofe, Urcând cu tot cu ele, de haruri mă-mpresor. Gândesc și cred că Sfântul Duh e-aice, Se definește-așa, ca pe Pamânt, Unind cu pacea cerurile- n sânge, Mirajul Său L-a coborat dintr-un Cuvânt. Când îmbrăca- voi veșnicia albă, Ce mă atinge cu vocea-i cristalină
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului O, mamă, câte griji porți zilnic tu în tine De-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară Când stai de mă veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit
MAMA, IZVOR DE IUBIRE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377586_a_378915]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > IUBITA SCRIPCARULUI Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iubita Scripcarului Scripcarul te învăluie Și te înalță, Din corzi Te cerne în esență ... Te absoarbe Te împresoară În declarații mărețe și oarbe Cu iubirea te doboară Scripcarul te vinde Oricărui trecător Te face cadou ca pe un decor De cântul și farmecul tău Lumi întregi Cu zei și regi Se destramă încet și mor! Scripcarul te cântă
IUBITA SCRIPCARULUI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378496_a_379825]
-
mai rămas din fericirea de-altadata... De unde vin, pe unde trec, de tine îmi vorbesc, De-o dragoste nețărmurita și curată, Ce niciodată n-o mai întâlnesc. În jurul meu atâția muguri sunt și flori de primăvară, Dar frunze ruginii îmi împresoară sufletul mereu.... În lumea ta, tu nu cunoști nici o povară Și nici nu poți să vezi cât mi-e de greu.... Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... Sunt parte integrată din trăirea mea, Ce-mi amintesc de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
rămas din fericirea de-altadata...De unde vin, pe unde trec, de tine îmi vorbesc,De-o dragoste nețărmurita și curată,Ce niciodată n-o mai intalnesc.In jurul meu atâția muguri sunt și flori de primăvară,Dar frunze ruginii îmi împresoară sufletul mereu.... În lumea ta, tu nu cunoști nici o povaraSi nici nu poți să vezi cât mi-e de greu.... Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata...Sunt parte integrată din trăirea mea,Ce-mi amintesc de-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
cu lanțuri grele, îngerești Și-mi botezi iubirea, ziua-i mai bogată Mai tresare râul - Eminescu, bocetul lunar Scriu pe cer poemu-i în veșmânt de țară Iubirea mi-e sunet, moartea-i în zadar Ziua e topită eminescian și ne împresoară. Elisabeta IOSIF Ianuarie, 2015 Referință Bibliografică: LUI EMINESCU / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1475, Anul V, 14 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LUI EMINESCU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382033_a_383362]
-
ei lină ca susurul unui pârâiaș auzit când cade înserarea și tac pe rând făpturile naturii, rânduite la odihnă și vis! Dacă vocea Stelei Enache ar fi lucru, rouă ar fi pe frunză subțire de lămâiță, dizolvându-i aroma și împresurând-o cu lumină proaspătă. Iar dacă lumina ochilor Stelei Enache ar fi lucru, chihlimbar auriu ar fi, strălucind după sărutul soarelui! Minunată și adorabilă artistă! Semănând iubire, prin natura adevărurilor, iubire seceră pe câmpia muzicii ușoare românești, pe care artiști
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
revederea” a scuturat din cap atunci să-l înăbușe și a plecat. În toamna a murit.” Cât de crudă este tinerețe cu cei care îi iubim” Deschise poart cu teamă. “ De ce am venit? Ce vrrau să găsesc aici?” Puștiul o împresura, nu mai era nimic, nici amintirile ei nu se mai găseau acolo, curtea, casă îi se păreau străine. Dincolo de poartă tumultul vieți, aici liniștea morții. În casă păiajenii își țeseau pânză pe la colțuri, farfurii și ștergare prăfuite pe pereți. Deschise
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. Eram un cântec fredonat sub lună, un zbor încarcerat în pleoapa ta cu pescăruși flămânzi... Dar și furtună, ce pe-al tău țărm atunci agoniza. Eram un dor venit să te-mpresoare, cu strălucirea clipei ce-a trecut prin inima nebună de-ntâmplare, prin visul atârnat de început. Eram o ploaie sprintenă de vară, ce-n tine stropii și-i amaneta, eram arcuș, din când în când vioară de mâna-ți părul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380586_a_381915]