48,029 matches
-
de abisul ființei sale, de angoase, frici și metafizici, de tăceri și de moarte. Cristian Popescu s-a născut pe 1 iunie 1959 și a murit pe 21 februarie 1995. Am petrecut, la intervale neregulate de timp, ore și ore împreună. Avea, mereu, un zîmbet timid, feciorelnic, afișat pe față, ca un scut de apărare împotriva loviturilor lumii. În tot ce făcea avea forță, enormă, și fragilitate, enormă. Îi povesteam despre bunicile mele, despre copilăria mea disputată între misterul bunicii materne
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
întîlnirile teatrale de tot felul. În fine. Eu aveam cumpărat, pentru întoarcere, bilet la trenul de noapte. Cei mai mulți, inclusiv cei doi colegi ai mei, Popescu și }îrlea, plecau cu avionul. S-au ținut de capul meu toată ziulica să plecăm împreună, să schimb biletul, să nu-mi fie frică, în fond, și moartea este o experiență ce trebuie parcursă, aveau o ediție frumoasă Caragiale, cred, cu care mă ademeneau, de ce să pierd atîta timp cu trenul cînd avionul ne duce ca
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
revăd jucînd pe această actriță cu un registru puternic, cu voce și dicție lucrate atent, impecabil, pe care o știu de cînd era studenta lui Ion Cojar - pe Anne-Marie Ziegler-Mama...Actori bine pregătiți, cu sensibilități diferite, care știu să lucreze împreună, deși sînt angajați fiecare în alt teatru și știu, în același timp, să-și susțină, unul-altuia, recitalurile, momentele de protagoniști. Și Liliana Pană-Arta Popescu, o apariție care se naște firesc din jocul celorlalți și care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
prietenă la Boston, fuseserăm colegi de facultate, și i-am făcut o vizită odată, ocazie cu care l-am cunoscut pe cummings.Avea un garaj plin cu automobile vechi din anii '30, ne-a vorbit despre ele, am luat ceaiul împreună și-am discutat banalități. La un moment dat, remarcînd accentul meu, mi-a spus: "Ești francez! Vreau să-ți dau o carte." Era un roman de Geroges Simenon. N-am prea înțeles. - Care credeți că e marea dvs. slăbiciune? - Cea
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam să facem rost și să tragem un fum împreună... Știți, îmi amintesc primul meu joint. Eram la Paris cu un bun prieten... - Samuel... - (rîde) Sau nu, eram la Berkeley prin anii '60, iar el era un hippie adevărat. - Trăim într-o lume plină de tabu-uri - sexul neprotejat, fumatul
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
să învăț să rîd și să scriu. Altfel m-aș fi sinucis ca Primo Levi, ca Paul Celan și ca atîția alții. - Credeți în dragostea la prima vedere? - E posibil. De soția mea m-am îndrăgostit la prima vedere, trăim împreună de mai bine de 30 de ani, iar dragostea mea pentru ea a crescut în timpul ăsta. Uite, Stendhal... - De l'amour... - Aha, deci știți. Există acolo o teorie a cristalizării. La început e dorința, apoi în două zile sau un
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
amintire personală. Lila Dumitriu, sora scriitorului exilat, medic de profesie, care, în Amarul Tîrg unde locuia, se împrietenise cu mama mea, ne povestea înveselită cum Barbu o curta, în anii '50, făcîndu-i vizite stăruitoare și invitînd-o "să iasă în oraș" împreună, negreșit cu gîndul la protecția ce i-ar fi putut-o asigura Petru Dumitriu, pe atunci pe vîrful valului literar și monden, ca un veritabil "aristocrat roșu". Ca și mai tînărul Păunescu, Eugen Barbu poseda o ambiție atît de dilatată
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
tip de societate trasând un traiect cultural ciclic, ce descrie o mișcare de revoluție în jurul unui centru de interes întreținut de o mentalitate și de o conduită excepționale. 5. În principiu, fiecare ciclu are alura unei bolți de pietre legate împreună, care s-ar prăbuși dacă una dintre ele nu ar susține-o pe cealaltă. O boltă a cărei cheie este autoritatea, raportul fondat pe o comunitate de solicitări și de avantaje, ierarhia mai mult sau mai puțin riguroasă și justă
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
privitorul este invitat subtil să-și părăsească stereotipiile și crispările. Pictura, obiectul creat și obiectul recuperat, colajul, materialele tradiționale și cele alternative, formele estetizante și imaginile kitsch, texturile opace și diafragmele volatile, toate trăiesc simultan în același regim și încearcă împreună să proiecteze o nouă realitate. Eliberată de nenumăratele prejudecăți care ne împovărează involuntar acțiunea și privirea, Claudia Todor eliberează ea însăși, din captivitatea unor definiții rigide, stocul imens de imagini ignorate. Ceea ce, la prima vedere, ar părea incompatibil cu reprezentarea
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
ce se potrivesc, uneori, lucrurile..." Ce ciudat, ce bizar, și ce coincidență", scria, în al său théâtre de l'absurde, Eugen Ionescu, despre care vine vorba într-o altă paranteză: " spre finalul primei piese ionesciene, Englezește fără profesor, (1943): "Toți împreună, în culmea furiei, își țipă la ureche: Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de treisprezece ori la rînd. De-a binelea premonitoriu, Eugen Ionescu greșește numai genul..." Urmează, din pespectiva unui degustător priceput de limbă
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
produs al pluralității sacre a locului, al unei Timișoare vitale și fertile. Ambii artiști trăiesc conform regulilor spațiului în care se mișcă și prin urmare creează după aceleași principii. Un loc comun le conferă puteri creatoare similare și îi aduce împreună spre același act sacerdotal. Astfel, studiile simfonice ale lui Remus Georgescu nu sunt numai rezultatul unui proces de traducere ekphrastică, ci și refacerea unui ritual cosmogonic generat de un vest geografic încărcat de har. Viața este grație, spune Plotin, îndemnându
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
filmate cu încetinitorul, cu puține fade-uri care să sincopeze "acțiunea". Filmul spune povestea a doi vecini, Su Li Zhen, doamna Chan (Maggie Cheung), și domnul Chow (Tony Leung), care descoperă că soții lor au o aventură. Petrecând mult timp împreună, protagoniștii sunt atrași unul de celălalt, dar își reprimă sentimentele ca să nu ajungă în situația penibilă a soților lor adulteri... Cel puțin pe ecran, iubirea lor nu se consumă; mai târziu, îți vine greu să crezi că cei doi au
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
mind (2002) și regia lui Michel Gondry (n. 1963), un regizor francez fantezist, cu idei și mai multe filme cărora le-a scris inclusiv scenariul (La Lettre, One day și Pecan Pie). În 2001, cei doi mai făcuseră un film împreună, Human Nature, însă fără prea mare succes. Pe Michel Gondry îl știam, de altfel, foarte bine întrucât este regizorul preferat al lui Bjork - iar eu sunt înnebunit după muzica islandezei - și oricum mai făcuse videoclipuri pentru Massive Attack și Chemical
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
ne dă câteva detalii lămuritoare, că "e confecționată artizanal" de poet, "probabil în timpul șederii sale la Paris, la sfârșitul anilor 30". Sumarul INEDITELOR se încheie cu un regal Victor Brauner, Jaques Hérold, Gellu Naum, 3 cadavres exquis, trei desene semnate împreună, cu numele unul sub altul, Hérold, Victor, Gelu. Urmele vizibile... Următoarea secvență, bogată în piese, cuprinde DOCUMENTE FOTOGRAFICE (1930-1942) acoperind un număr mare de pagini, de la 75 până la 94, într-o dispunere interesantă, "aproximativ cronologică" și cu transcrierea "notațiilor" lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
statului, Stelian Teodorescu are figura unui Moromete împuținat. Gestul său este incalificabil pentru cei din jur, nimeni nu-l înțelege, nimeni nu știe că a negociat pentru viața lui, așa că revolta ultimă a soției împreună cu stupoarea perplexă a țăranilor constituie împreună o asistență care urmărește o piesă tragică jucată în spatele cortinei. Cum spuneam, tensiunea psihologică a romanului este un punct forte, dar mai important mi se pare totuși darul de povestitor al autorului. Narațiunea curge nestingherită, nu se împiedică de experimente
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
Acest impact violent produce veritabile deflagrații. Referirea la o piesă anume are, la Zholdak, același rol ca și titlurile date tablourilor suprarealiste, titluri care - afirma Barthes - îndeplinesc exclusiv o funcție de "ancorare". Se spune că Magritte își aduna prietenii ca să caute împreună titlul unui tablou deja terminat. Scopul era de a mări distanța dintre cele două, menținând totodată o anumită tensiune între ele. În același spirit, Zholdak mizează pe conflictul dintre "ancorarea" produsă de titlul unor piese - Hamlet, Pescărușul, Othello - și spectacolul
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
este aceea a unui istoric literar nu suficient de detașat și a unui comparatist degajat. Spun "degajat", pentru că este greu să găsești, în Catedrala de lumini, vreo schemă exterioară, străină conținutului cărții, care să siluiască în vreun fel fireasca așezare împreună a unor autori doar cronologic depărtați. Creția nu folosește - sau cel puțin nu-l lasă să se vadă - un cofraj în care încap doar anumite lucruri. În sens larg, dovadă este propria-i formație, întregită de preocuparea pentru filozofie, pe
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
cu mari cărți pe care îngenunchi. Și din chivoturi căptușite cu satin scot psaltire și alăute evreești. Iar îngerii coboară din cer icoane ale împărăției. Doamne, mîngîie-mă aproape. Din icoane dau muguri și frunze și răsar Trei Dumnezei care merg împreună" (Psalmul 36). Extazul eului poetic se extinde panteistic-dionisiac, prin contopirea creaturii cu tot ce ființează, surpîndu-se zidurile ce au despărțit-o de sfera celorlalte animate și a înanimatelor, într-un unic torent al energiilor vieții. Psalmistul se întîlnește cu Nietzsche
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai e primită. Lumini zgîriate pe cer nord-sud-est-vest vibrări, farurile nimbu-l beau care-naintează soneriile treieră chemări în săli, laolaltă, împreună, cu toții lunecăm spre clipă la fel. Fără steaguri coborîm veacul cu umbra noastră vestmînt. E posibil ca acest stil telegrafic să-i fi surprins pe contemporani. Astăzi nu mai poate fi vorba de nici o surpriză. E. Lovinescu putea scrie în
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri în retorica ascezei, a transei cvasimistice: "Pe ce limbă să-ți vorbesc, dragul meu? ție, care cânți? Nici o limbă nu-i destul de bună pentru cântarea ta, și totuși, eu te chem.", " Când mâncăm împreună, ce înghit tot la el se duce." sau "După ce m-am întrebat de ce numai eu îl vizitez, a doua zi a venit la mine. Era îmbrăcat în haine de sărbătoare. Am râs în chip de salut. El a adus hrană
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
să aștepte mereu și mereu de la cineva, ceva, caută, se caută pe ei, pe ei înșiși și spiritul unei generații. Le însoțesc căutările cu admirația mea. Aici, tristețea este estompată, iar ludicul și jocul vocilor devin mai pregnante. Am fost împreună și la Casa de cultură a studenților, istorica Preoteasa din București, cînd cei trei actori au ținut un concert-spectacol cu vervă, nostim și reușit, dincolo de așteptările lungi și nejustificate de la început, impresionant pentru fiul meu, cu atît mai mult, cu
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
fost o expoziție pe care artistul și-a pregătit-o și ca expoziție de etapă la o vârstă seniorială și la un prestigiu asumat de decenii, motiv pentru care a ținut să fie impecabilă, iar acest lucru îl vom confirma împreună. Cei care au venit la vernisaj au avut prilejul sa vadă un Ciubotaru extrem de dozat, cu niște probleme asupra limbajului picturii foarte fin formulate, cu problematizarea unor formule picturale enunțate în etapele anterioare, dar puse intens în lucru acum și
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează în particulele intime ale pigmentului pînă face corp comun cu acesta și împreună cu care iese din locvacitatea diurnă a materiei spre a trece, tot împreună, într-o existență necircumstanțiată. Din această relație specială cu pictura, cu pictura înțeleasă ca act ceremonial și ca formă de restaurație a echilibrului și a ordinii raționale a lumii sensibile, derivă, în ultimă instanță, și preocuparea exclusivă a artistului pentru
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
a dispărut, conform cutumei mitice, nici unul dintre ei (sau, altfel spus, în pofida acelorași modele culturale, au dispărut amîndoi), ci s-au redistribuit, ca într-o adevărată procreație, într-o a treia existență, de bună seamă și ea simbolică. Lucrările realizate împreună sînt, în forma și în esența lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui Țuculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
noastre, și niște camarazi. După ce luam masa, făceam o plimbare prin parc și ea mergea și ne povestea diferite lucruri. Bâzu Cantacuzino a fost mare pilot de vânătoare, unul din așii aviației. Și aicea e Marina Știrbei. Am făcut pilotajul împreună și ea a fost cu ideea înființării escadrilei noastre. R.: Ea a fost cu ideea?! E o deschizătoare de drumuri, atunci. Cum s-a întâmplat? M.D.: Da, ea a fost. S-a întâmplat cu ocazia unor manevre militare din 1938
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]