1,000 matches
-
își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi!... Ați uneltit mereu împotriva lui! Mi-a scris nu o dată ce ați fost în stare să-i faceți. Ti-că-lo-și-lor!... Căci vă avea la mână, nu-i așa? Pe toți!... Iar tu, târfă, te-ai folosit de el
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
cu creier, ci din viscerele cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu. Ea nu are nici un Dumnezeu și trebuie să împroaște cu venin și cu noroi. Și rânjește numai când are vreun docoment la mâna ca să te înfunde: „Pac la Washington... Post!”„Pac la Europa... F.M!”... „Te spun eu lui Angela!”... „Asmut eu procurorii pe tine!”... Sau pe gazetari, dacă
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
cea mare...În fine:)) Încă puțin și începea să se plângă că am stat pe scăunelul lui și i-am gustat din terci. Am mers și i-am citit alte comentarii și cam tot ce face prin zonă, este sa împroaște cu venin nejustificat. Trist ...dar mai sunt și din astia.Am mai avut odată un asemenea specimen în "viață":) Mi-a luat o vreme până când am reusit sa trec peste amabilitatea mea proverbiala, ca apoi să-l "desființez" Ca scriitor
...SI-UN PRAZ VERDE:) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359284_a_360613]
-
minciună și duce la sclavie. Moralitatea rațională e mai presus de hotărârile colective, nu invers. Nimănui nu-i este permis în vest a batjocorii evreii sau musulmanii, dar în numele aceleiași libertății nici normele creștine nu trebuie călcate în picioare sau împroșcate cu noroi. În centrul noului pontificat stau modernizarea Bisericii, refacerea unității creștine și dialogul cu celelalte credințe. Fundamentul acestora, a precizat primul Papă al sec. XXI în cartea sa pomenită mai sus, e vechi de când lumea și acceptat de toți
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
Nu era nici în gredină!. Se îndreptă cu pași hotărâți spre grajd, în pragul căruia se opri ca trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele ușii, iar paletele, suportul și butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroșcați în mișcarea rotativă. Înainte de a-și pierde cunoștința în arșița cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenși, blajini și recunoscători. Referință Bibliografică: VENTILATORUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
este cel mai mult ce poate avea un om de la viață! Cei care s-au îmbogățit cu ziua idealului sunt, mai întâi de toți, copiii. Atâtea păsări rănite se scutură de pene peste inocența copilăriei, azi, atâtea duzine de prăștii împroașcă în ei cu pietrele viciilor, încât, până când nu se face seară, trebuie să-i apărăm, ca să mai viseze frumos, departe de coșmarele lumii. Atât de frumos împlinește aceasta, în castelul său cu creneluri de cântece, maestra pe care cine nu
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca apoi ușor, cu o neînțeleasă părere de rău, să se retragă înapoi în mare
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
oamenilor. Putem să observăm cu ochiul liber un trend extremist în creștere, iar parțial responsabilă pentru acesta este corectitudinea politică. Există un adevărat cocktail Molotv acolo, compus din sondaje electorale, interese politice și alte ingrediente, printre care și corectitudinea politică. Împroșcând în stânga și în dreapta cu vinovăție, standarde duble și ură, nu ai cum să culegi iubire. Efectul este unul invers în care oamenii mai puțin analitici vor confunda emițătorul cu omul simplu și își vor revărsa ura și frustrările acumulate asupra
Pilda concurentului care s-a născut cu sexul greșit sau dictatura corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/338848_a_340177]
-
meu! CONTELE DRACULA: (aspru) Palatul Neamului este proprietatea poporului român! IMPERATORUL:(cu brațul îndreptat înainte) Puneți mâna pe el! Câțiva bodyguarzi se aruncă asupra contelui, dar acesta își transformă brațul într-o gheară uriașă și le sfârtecă pântecele. Sângele țâșnește împroșcându-i pe cei din jur. CONTELE DRACULA:(cu vocea tunătoare) România este regatul meu și după moartea mea! Veți cunoaște Furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu! IMPERATORUL :(poruncitor) Să vină gărzile!... Arestați-i! CONTELE DRACULA:(către vampiri, cu
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
câte-o coloană prezidențială, Fiindcă așa-i învăța la școală. Culegeau roadele patriei pentru-a spori exportatele. Se uitau la desene animate o oră pe jumătate. Ca o compensație, erau interesați de educație. Știau să spună sărut'mâna și nu-mproșcau cu-njurătura. Erau mulți și mititei și se numeau decreței. Elena Trifan Referință Bibliografică: ȘOIMII PATRIEI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1216, Anul IV, 30 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate
ŞOIMII PATRIEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341801_a_343130]
-
cât să se salte Simulându-și un alt sine, Râvnind sfere mai înalte Mizerându-mă pe mine Pentru că învers în slove Pe cei demni cum nu-s aceia Și că stihu-mi un alcov e Unde spovedesc femeia... Cel mai abitir mă-mproșcă Demagogii, politrucii: Pui de cuci ce sug la cloșcă Și la miere le curg mucii... Ci chemând la deșteptare Pe-adormiții-ntru-pieire, Incomod și-ncurc pe care Proști îi vor și-n ne-simțire. Spusele-mi tăind ca barda, Iuștiind pleasnă ca
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
puzderie de frunze colorate peste tot. Câteodată, plouă. Burlanele cântă, iar acoperișurile șiroiesc. Când plouă, mă adăpostesc pe veranda casei. Picăturile au forma ochilor mei. Ochi de pisică. Prelungi, meditativi și atenți. Strada e pustie. Rar, trece câte o mașină, împroșcând apă pe trotuare. Frunzele căzute adună ca într-un căuș, stropii. După ploaie, fiecare frunză seamănă cu un lac în miniatură. Într-o zi, m-am apropiat de un astfel de „lac” și m-am privit în el. Eram curioasă
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
voi asculta de mine, te ascult Când nu vorbești, poți face tot ce vrei Pot deveni mișel între mișei Doar să te uit nu pot, din ură și dispreț Din dragoste și tot ce nu-i măreț Accept să ne împroaște cu noroi O lume, doar să fim noi doi In aur se preface lutul greu IAR GLASUL TĂU E DAT DE DUMNEZEU Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 122 Păstrez în minte ceea ce ai fost In inimă păstrez mai mult Prezentul
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
Semne > POETUL NU TRĂIEȘTE PENTRU SINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului vom reuși să trecem peste zare cercând poteci ce-s poate neumblate mânați de adevăr și demnitate nu împroșcând noroi și vorbe-amare în lumea asta largă aroganța n-a reușit să pună temelie unei zidiri deci nici în poezie nu poți să te ridici doar cu speranța chiar dacă ai condei tot nu ajunge să poți purcede coala să-nnegrești
POETUL NU TRĂIEŞTE PENTRU SINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341092_a_342421]
-
ferit doar puțin, cât să descopere gura ciubărului de lemn. Din pânzătura de in se ridica, abia perceptibil, un abur cu miros acrișor. Lămpașul pâlpâia pe oglinda de zăr și desena, gălbui-roșiatică, o semilună. În vatră, zgândărat de Unchiu, focul împroșca în penumbră scântei. Mi-am petrecut brațul stâng pe după ciubăr și m-am lăsat în genunchi. Înfiorată de răcoarea muntelui, palma dreaptă a străpuns străgheața încet, prin acea semilună ce părea că zvâcnește. Străgheața s-a despicat, mi-a cuprins
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
I s-a părut lui, sau ea chiar bănuia ceva? Era posibil. Soția lui era o femeie deșteaptă și intuitivă. Femeia perfectă pentru el. „Nevrozat nenorocit!” se înjură el. Începea să se panicheze, sau ce? Era și normal, doar tocmai împroșcase cu rahat în cei paisprezece ani de căsătorie. Încercase din răsputeri și chiar reușise pentru o vreme să nu se lase sedus, dar ea era o femeie foarte insistentă, care știa exact ce dorea de la viață. Și-n acea perioadă
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în măruntaiele stâncoase, sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni înfuriați și se băteau în capete încă de la facerea lumii. Muntele nu se zărea din cauza întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele. Se auzeau însă în depărtare
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
zis, să plec din mijlocul acestor amintiri care mă torturează și mă vor tortura mult timp dacă voi mai rămâne aici. Ridicai mâna în fața a două faruri, dar mașina trecu nepăsătoare pe lângă mine, aruncând în urmă gazele de eșapament și împroșcându-mă cu acel fum înecăcios de benzină nearsă. Trecură și a doua mașină, și a treia și a patra tot nepăsătoare, lăsându-mă în urmă ca un semn de întrebare. Nu stăteam pe loc, îmi pusesem în gând să merg
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
a prins seara, se lăsase răcoarea, ne cuprinsese niște fiori care ne scuturau și de emoții dar și de frig, se vedea dunga orizontului, undeva sub poala stejarilor, cineva parcă înjunghiase acolo pe un cer albastru închis un taure și împroșcase toată bolta cu sângele lui, îl aruncase peste tot orizontul și picura, se prelingea, parcă, undeva pe pământ, la marginea lui, în alte ținuturi îndepărtate, străine de noi și de fericirea noastră. , Încă îmi mai suna în cap acel verdict
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
fapt. Își scrijelise durerea pe hrislovul timpului fără de hotar. Pentru ea, moartea era doar continuitate; desprinderea de carnea damnată putrezirii; înălțarea sufletului spre dimensiuni astrale, unde nu există durere, suspin sau tristețe... unde nu există degete arătând greșeala, sau vorbe împroșcând demnitatea umană cu stigmatul izolării. Moartea depășea bariera remușcărilor, dar și a idealismului abstarctizant al vieții imaginate. Adevăr halucinant, desprins de realitate, fiecare îl definește imaginând paradisul unei vieți perfecte. Contopire de bucurii, rămase fără sunet în amalgamul unei perpetue
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
care sănătatea este decimată, cultura este uniformizată și amputată prin nerecunoașterea valorilor ce au existat și există cu adevărat, în care învățământul și educația sunt încătușate de mulțimea unor reforme importate și neadaptate la specificul național, în care biserica este împroșcată cu noroi - după ce, timp de două secole a fost piatră de temelie în existența și continuitatea neamului românesc pe acest tărâm numit, azi, România, este ușor de manipulat de către aceia care nu au nevoie de cultură pentru că ei dispun de
REVISTE – IMPACT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380225_a_381554]
-
stupefiant sau teribil. Dar deja era prea mult,chiar și pentru ea. De o bună bucată de vreme, în fiecare noapte avea același vis: că înfigea cuțitul în soțul ei, și în timp ce-l străpungea în repetate rânduri, sângele lui o împroșca pe față, pe mâini, pe haine. Se trezea lac de sudoare, tremurând speriată, uneori privindu-și mâinile îngrozită. Impactul era cu atât mai mare, cu cât coșmarul era total absurd, o aberație, pentru că ea nu era capabilă să comită asemenea
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
prin doctrina sa în ilustrul și funestul: Il Principe, problema clasică a scopurilor comunității cu mijloacele exercitării puterii, ciocoii aleși, politicienii puterii alias mercenarii Apocalipsei, au ciopârțit turma, au sfâșiat familia, au pus tirul pe școală, au dinamitat biserica, au împroșcat armata, au dezonorat justiția, au mocirlit sănătatea poporului și în loc de călăuză au instaurat o permanentă amenințare în comunitate stabilind un raport de ostilitate continuu, căci spunea același părinte al lor Machiavelli: << Uno guverno non e altro che tenere in modo
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
tău: „Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Îngrămădiți pe coridor de-a valma,/ Pășim în gând cu semnul sfintei cruci./ Ne-mproșcă cu ocara și sudalma,/ Cordoanele de cerberi politruci.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ Și tot orașu-i liniște pustie,/ În noaptea asta tristă de Crăciun.../ Strivim tăcuți o lacrimă pe gene./ Ni-i sufletul pustiu
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
vrea să se reverse, dar așa, fără făgașe, cum s-a și format. Îmi vine să iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să-i aud țiuitul și să-i văd albăstreala cum împroșcă masa, și camera, și văzduhul, umplându-l cu pete amorfe, ca să acopere cumva vulcanii ce clocotesc în mine.” (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun. Ed. Bonifaciu, București-2015, p. 9-10) Mirabilul lirism al Luceafărului s-a împletit admirabil cu cugetarea filosofului creștin
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]