970 matches
-
treacă peste orice fel de opoziție. Rapid, Îngerul reîncuie și apasă pe comutator, scufundând camera într-o beznă cvasi-totală. Bogdănelu'-Nebunu' chițăie ascuțit, ca un popândău speriat și-și zbiară refrenul: Dă și mie cinci lei! Din exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jalnice piercingul, tatuajele și însemnarea cu fierul încins, toate acele mici rebeliuni de modă atât de neprihănite încât să devină ele însele o modă. Încercările alea - tigrișori inofensivi de hârtie - de-a refuza frumusețea care ajung doar s-o întărească. Împușcătura, ce-mi amintesc e doar c-a fost ca și când m-ar fi lovit cineva din toate puterile. Glonțul. Mi-a luat un minut înainte să-mi pot focaliza privirea, dar peste tot pe scaunul pasagerului erau sângele și mucii, saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ieșeau, care făceau manevre, mașini oprite de zile Întregi. Iar ei Îi plăcu parcarea aceea subterană. O făcu să se gândească la metropolele În care nu mai fusese niciodată și În care nu avea să meargă vreodată. Se gândi la Împușcături, la atentate, la Întâlniri clandestine. Avea ceva misterios. Seara aceasta Începea să-i placă. Căutară Îndelung Peugeotul negru al lui Sasha, asediat de zeci de alte mașini Întunecate. Aerul dens, saturat de benzen, te lua de cap. Sasha decuplă antifurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să culegi ce-ai semănat Ai să culegi ce-ai semănat Agentul simplu raportează că telefonul sună În gol. Proprietarul apartamentului pare să fie Într-adevăr o persoană care deține arme În casă. Vecinul a confirmat că după țipete și Împușcături nu a ieșit nimeni. În concluzie, cei de la centrală le spun să acționeze. Magistratul a dat aprobarea. Agentul principal strivește mucul de țigară cu pantoful și apoi se sprijină de ușă. Una, două, trei. La a treia izbitură ușa cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
firma producătoare și mă simt bine ca reprezentantă legală împotriva barierei de tine înființate. EL:Rămân în dezavantaj: Avantajul mereu rămâne ura. Merg să mă plimb pe stradă și îmi admir abatorul. În fiecare om întâlnit în cale observ gaura împușcăturii sau locul în care ar trebui să fie tăiat. (Vehiculul-Ea părăsește patul, îi arată LUI cu mâna ca e nebun, aproape că-l bate tandru pe umăr și dispare) EA: Dricul tău exemplar hurducăie, plin de veselie într-un anume
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o minicună, care a încercat să mintă fără răutate. EA: Acum va fi mai ușor, știi, pentru că s-a terminat. Deși trebuie spusă cea mai tâmpită propoziție: s-a terminat. Aproape că am trecut, nu a mai rămas decât ultima împușcătură. E aproape gata și din cauza asta aproape o posibilitate. V-ați împăcat cu lipsa de vorbire? EL: Nu mi-a fost prezentată nici o.. lipsă de vorbire. Vrei să spui o lipsă de vorbire fără moarte. Așa ceva nu există, poate pentru că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și a EI, care stau pe jos și mestecă. Se lungesc pe jos și se uită unul la altul fără să se atingă. Lumina îi părăsește și pe ei după o vreme și rătăcește prin depozit. Se mai aud două împușcături, care răsună ca și cum ar fi fost trase într-un spațiu foarte strâmt. Întuneric. PISCUL SCHWAB Viața este fără de viață și muzică O comedie Personaje: GENIALUL COMPOZITOR GENIALA PIANISTĂ CÂNTĂREAȚA IMPRESARUL MECENA ȚĂRANUL ȚĂRANCA ȚĂRANUL BĂTRÂN IDIOTUL SATULUI PRIMUL POLIȚIST AL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nobil într-o viață: prietenia. Mergând împotriva curentului - adică a evidențelor -, el înoată, disperat, în apele tulburi ale unei existențe irosite: Eram un firicel de nisip în deșertul uitării. Sau un cowboy cu două pistoale, dar rămas fără gloanțe. Trei împușcături și toate în vânt. Nu pot să sufăr când văd lucrurile în serii de trei. Te duci la domnul A. Nimic. Te duci la domnul B. Nimic. Te duci la domnul C. Același rezultat. O săptămână mai târziu, decoperi că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
le dobora una câte una cu focuri de revolver: "Femeile care se bucură de asemănarea și nediferențierea lor își sărbătoresc, de fapt, viitoarea lor moarte, care va face ca asemănarea lor să fie absolută". Ele râdeau în hohote după fiecare împușcătură. Iar dacă Tereza se găsea printre ele, însemna că Tomas o trimetea între ființele doar cu trup și fără suflet, neputincioase a renunța la moarte: "Venise la el pentru ca trupul ei să devină unic și de neînlocuit". Aceasta este cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În butoi! Pașii inamicilor s-apropie În fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu Înjurându-mă; eu, ca june cu educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, Țipete de femei, În fine o Împușcătură. Zgomotul apoi cu Încetul se stinge, totul rămâne Într-un silențiu lugubru, numai În depărtare se aude orologiul de la Stabiliment bătând unsprezece și douăzeci... oră fatală pentru mine! - Ies binișor din butoiul meu, mă târăsc d-a bușele pe schele
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel care l-a susținut pe trădător în planurile sale. Tiossido coboară dintre bateriști. Muzicienii fug. Mulțimea e filmată de sus129 (încadratura rămânând prim-plan-ul) în timp ce se retrage. Se aud împușcături. Se zăresc căști de polițiști. În această succesiune de planuri, impresia generală este de apropiere. Mulțimea este filmată în prim-plan, ceea ce înseamnă că intenția regizorala a fost de a crea privitorului senzația de participare directă la concertul interzis. Prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților. O limbă care nu cere înțelegere, ci doar cufundarea în ritmul ei unduitor, în suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de dragoste. Fără tine, aș fi abandonat definitiv copilul adormit în mijlocul pădurii caucaziene, așa cum dăm adesea uitării fragmente irecuperabile din noi înșine, socotite
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o clipă în pragul jocurilor noastre de plăcere și de moarte și s-a lăsat iarăși cufundat în intimitatea fraternă a universului. Femeia care-l ținea în brațe continua să-i îngâne încetișor cântecul de leagăn chiar și când ecoul împușcăturilor s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă. Mi-am început povestirea în fața ferestrei, în fața acelui dreptunghi de plasă pe care-l cârpeai, am terminat-o în șoaptă, aplecat peste chipul tău
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acel soi de tinerețe care apare la oamenii în vârstă, în clipa unei provocări mortale. Venirea noastră le-a întrerupt discuția. Nu se mai auzeau decât bătaia ca de tamburină a muștelor prinse între geam și oțel, ecoul îndepărtat al împușcăturilor și respirația omului rănit, mișcări scurte, sacadate, de parcă se pregătea să cânte și nu se putea hotărî. El a fost cel care ne-a salutat și a început să vorbească, impunând cu dificultate o cadență regulată respirației sale. Consilierul mă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în cursul nopții, păreai că ești doar un trup îndrăgostit, senzația aceea de stranietate nu dispăruse. Mâna mea ți-a strâns antebrațul în îmbrățișare, iar degetele mele au regăsit cele patru crestături din carnea ta, urme ale unor mai vechi împușcături. Dungile acelea adânci mă făceau să mă gândesc la urma făcută de ghearele unei labe uriașe care scapă prada. A trebuit să străbatem țara aceea în mașină și s-o părăsim plecând pe mare. La vreo treizeci de kilometri de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
văzu următoarea inscripție, scrisă cu o sârguință școlărească: „Capitala țării noastre este Berlin.“ Învățământul se făcea după programele germane întocmite pentru „teritoriile din est“. Se presupunea că Moscova avea să dispară pe fundul unei mări artificiale... Ieși din clasă, auzind împușcături pe culoarul de la parter. Câțiva soldați germani se ascundeau încă în clădire și nu puteau fi dibuiți ușor în zecile de clase în care privirea era mereu distrasă de literele desenate cu creta pe tablă, de paginile unui manual uitat
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi de cizmele ofițerului... Atunci ne-am spus, povestea Zurin, că de-acum e gata, neamțul o să-l termine cu o împușcătură și se vor înverșuna apoi asupra noastră, ca să ne facă să plătim scuipatul ăla.... Ofițerul se îndreptă de spate și dădu un nou ordin. Șirul soldaților tresări și, pocnind puternic din călcâie, încremeni în poziție de drepți, cu ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plină de sânge, era legată de mânerul mitralierei cu o sârmă, care înlocuia ligamentele sfâșiate și permitea tirul. Înnegrit de funinginea incendiilor și de praf, chipul lui semăna mult cu metalul statuii. Trăsăturile lui nu exprimau nimic. Salvele astea de împușcături avuseseră loc în timp ce în jurul Reichstagului se sărbătorea victoria. Ajunseră prea târziu, iar Pavel nici nu mai avu timp să-și scrie numele pe zidurile mutilate. Ordinul de a urca în camioane era deja dat, iar el nu izbutea să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația că te afli într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nemilos. Urmăream apropierea celor doi soldați care încă nu se vedeau, știam ce avea să se întâmple, și atunci poziția noastră și acea preștiință supraomenească ne îndurerau ca o prerogativă uzurpată... În zare, la câțiva kilometri de orașul aflat sub împușcături, se puteau desluși pătratele cenușii ale cantonamentului americanilor. Așteptau sfârșitul luptelor, pentru a interveni. Gândurile, cuvintele noastre erau de o limpezime dură și definitivă în acele zile de recluziune în refugiul nostru de la etaj. Poate din pricină că vedeam bătălia foarte de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
altădată, că un elicopter greu, de luptă, va ateriza - impunându-și prezența - lângă casele cuprinse de flăcări, pentru a strânge rămășițele trupelor care se îndărătniceau să slujească imperiul. Ultimele vești, confuze și neverosimile, care ne parveniseră de la Moscova, vorbeau despre împușcături pe străzi, despre bombardarea intensă a clădirilor civile. O dezordine care anunța foarte limpede sfârșitul. Dar, mai cu seamă, războiul ăsta părea transparent. În ciuda fumului incendiilor, a cantității de sânge vărsat, a ghemului stufos de comentarii care-i erau dedicate
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și, aflându-ne deja lângă scara în spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți ai vechiului regim. Crezuseră că era vorba despre un atac ce venea de la etajele superioare. Am făcut cale-ntoarsă pe scara care răsuna încă de împușcături, m-am trezit cu o sprânceană retezată de un glonte care a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu o clipire din
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu o clipire din ochi. Gloanțele trase asupra noastră au trezit o nouă serie de împușcături. Agresorii au încercuit în cele din urmă clădirea. Pe toată durata zilei, în agitația bruștelor mișcări de supraviețuire, ochii ni se întâlneau într-o privire rapidă, fără cuvinte, înțelegând din zbor tot ce era viața noastră și tot ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-o lungă cascadă de cioburi de sticlă. Eram cu toate astea în fața lor, lângă fereastra sfărâmată, acolo unde se putea respira. În picioare, unul lângă celălalt. Totul se redusese pentru noi la acea îmbrățișare, la câteva cuvinte ghicite printre împușcături, din mișcarea buzelor... O secundă mai târziu, descoperiră prezența noastră. Țeava unui automat începu să mă împingă de la spate, patul unui alt automat ne lovi umerii, vrând parcă să ne despartă. Apoi se traseră înapoi, păstrând distanța necesară execuției, distanță
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]