13,283 matches
-
poezie a deznădejdii și a morții", autorul participând la un genocid (?!), întrucât Arghezi "vede seceta prin prisma mentalității și aspirațiilor claselor dușmane poporului". în consecință, continuă criticul: Nu putem caracteriza poezia lui Arghezi despre secetă decât drept un steag mortuar înălțat deasupra satelor noastre, iar pe purtătorul lui, drept un poet care milita pentru înfrângerea poporului nostru prin frică." Mai rămânea ca Sorin Toma să sesizeze tribunalul și organele de anchetă! Poetul Florilor de mucigai se dovedește nu numai un odios
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon) și manifestă - bănuim - o profundă afecțiune pentru v. înnopteanu (în a cărui mână puternică își simte strânsă "laba lui baltică"). Ceea ce poate surprinde în poeme de tipul acesta este faptul că autorul nu pare să-și
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
geamuri apar deja primele capete curioase. Aha, e rost de nuntă. Bun, măcar știm cum stăm. Cum însă buletinul meteo nu exclude "înnorările accentuate și precipitațiile sub formă de averse", organizatorii devin precauți. Nu după multă vreme, în mijlocul parcării se înalță un cort de toată frumusețea. Construcția seamănă frapant cu un adăpost pentru sinistrați, dar nesimțitul a aflat - nu de azi, de ieri - că scopul scuză mijloacele. Culoarea mai degrabă mohorâtă a pânzei de cort contrastează cu manifestările euforice pe care
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
un giulgiu din care se vor desprinde chipurile noastre, carcase de aer tranșate de îngeri în congelatoarele lor pline de noi, ca insulele în care sunt duși deportații care au încercat să afle inima și trupul din care ne-am înălțat pînă la căderea în lume, îl vor pune la uscat ca pe o piele de lup hăituit, vor face din el buzunare în care se vor strecura mîinile unor străini care se vor tăia în cuta lăsată de tine, în
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
în funcție de gravitatea lor, devin "rămășițe" burgheze sau mic-burgheze. Ceea ce occidentalii numesc astăzi "corectitudine politică" se chema în Est, sub comuniști, "principialitate". Dotat cu virtuți de passe-partout, termenul putea sluji drept calificare, elogiu, admonestare sau verdict, fiind apt deopotrivă să te înalțe în empireu sau, adăugîndu-și prefixul "ne", să te scufunde în bolgiile infernului. Era suficient să survină o vagă schimbare a liniei oficiale sau doar bănuiala unei astfel de schimbări pentru ca o atitudine "principială" să devină brusc neprincipială, iar un om
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
înghite moleculă cu moleculă mormîntul pînă cînd acesta devine pe deplin invizibil poemul nu cade poemul nu moare poemul un miliard la sută viață un miliard la sută moarte nu uită niciodată ochii deschiși nicolae tzone nu coboară nu se înalță nicolae tzone asemeni poemului un miliard la sută moarte un miliard la sută viață nu uită însă niciodată ochii închiși
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
când a fost cel mai frumos, cel mai liniștit, am intrat în camera mamei fără ca ea să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini arcuitoare urcând spre tavan și liniștea aceea și-apoi doar liniștea aceea de parcă
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
de poetul român într-o zonă extrareală, în cîmpul misterului absolut. Marelui Anonim blagian îi corespunde - deși cu alte semnificații - în poezia lui Béezina ceea ce el numește Eternul, Necunoscutul, Cel prea înalt (forța care mișcă universul), în onoarea căruia poetul înalță psalmi. Din imensa jubilație care se instalează în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Marina Vlady, un film care mi-a răscolit atunci tot simțul de dreptate și precocele puseuri senzuale. La terminarea peliculei, nu era rar să vezi spectatori cu ochii în lacrimi, dacă asistaseră la o tragedie, sau umflându-și toracele și înălțându-se pe vârfuri ca să pară mai înalți, dacă luaseră parte la o acțiune aventuroasă. Întorcându-ne însă la familia noastră cea compusă din tată, mamă și doi-trei fii/fiice, toți la ,țol festiv", trebuie adăugat că după film ea poposea
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
însușiri detectivistice pe care nu i le-aș fi bănuit, m-a însoțit prin perimetrul central al cimitirului, cu cartea lui Ivașcu în mână, și a izbutit să identifice, după o dimineață de cercetări febrile, "îngerul de marmură" ce se înălța pe soclul monumentului. Surpriza a fost că numele lui Filimon și ale membrilor familiei (ce se vedeau cu claritarte în cartea lui Ivașcu) fuseseră răzuite cu sârguință și cinism și înlocuite cu numele familiei Sterea-Ghenovici, ce cumpărase pe la sfârșitul anilor
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
atât de armonios de simplu - în sufletul lor. El, în fine, în Sonetul Veneției ne-a dat adevăratul exotic romantic, care nu e decor, ci priveliște însuflețită, și tot el în Doina lui și mai ales în Satira III, a înălțat poezia noastră patriotică în domeniul etern al frumosului pur. Dar Eminescu, ca orice geniu, sparge hotarele unei școli și tot atât de bine am putea să-l numim ultimul și cel mai mare romantic ca și întâiul și cel mai mare clasic
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Cine putea să se aștepte Ca Fiul Domnului să afle în mintea mea părăginită Sălașu-n care să se nască? Bârnele gândurilor rupte Se-adună albe în coloane, prin geamul tulbure lumina Se despletește ca-n vitralii. Acoperișul de colibă Se-nalță-n turle, se subție, Podeaua mică, netezită Se-ntinde-n lung și-n latul lumii. Poteca ta către minune Oriunde -ai fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul tresări, înălță iute gîrbaciul și-l plezni pe flăcău peste obraz"; Vinea, p. 249, r. 34-35: "}ine-ți gura, rumâne! strigă amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!"; Vinea, p.
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
2016. Din iubirea de moșie și din Suflet de Carpați S-au născut vitejii țării: din trei mame păduri de frați. Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară, Și își apărară mama, și credința-și apărară. 1394 Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari. Uragan de voci și suliți se înalță pân`la Cer, La Vaslui și Războieni, hordele dușmane pier. 1595 Ca un vultur se avântă Viteazul-Vodă în păgâni, Biruindu-i, el unește cel dintâi pe-ai săi români. Și înscrisu-s-a cu slove în VECHILE CĂRȚI DE AUR
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Citește mai mult Din iubirea de moșie și din Suflet de CarpațiS-au născut vitejii țării: din trei mame păduri de frați.Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară,Și își apărară mama, și credința-și apărară.1394Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zidLângă care să prăvale mult temutul Baiazid.Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni,Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni.1475-1476Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari,Crește muntele în urmă de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
temutul Baiazid.Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni,Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni.1475-1476Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari,Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari.Uragan de voci și suliți se înalță pân`la Cer,La Vaslui și Războieni, hordele dușmane pier.1595Ca un vultur se avântă Viteazul-Vodă în păgâni,Biruindu-i, el unește cel dintâi pe-ai săi români.Și înscrisu-s-a cu slove în VECHILE CĂRȚI DE AUR:... XXI
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Imagini > ADRIAN BOTEZ - SCHIȚE DIN MUNȚII BUCOVINEI (VERSURI) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MII POPOARELE DE CETINI mii popoarele de cetini se smeresc sub vânt de soare rugăciune murmurată se înalță din izvoare strecurată printre sfinți și-n miresme de altar viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă șapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă ierburi din poieni văratici unduiesc liniștea
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
oarbă - pentru a ne și identifica - în cele din urmă și întru totul - cu religia sa - măgulitor flatulantă DIN VALE ursuză vale de plânsori și răcnet scrisă-n funebri fulgeri - Jude-aștepți: ai fost cândva icoană-n munți - sfânt zvâcnet te înălțai spre aștri - luminați nămeți de ce nu dai iertare - slobozire de ce nu uiți păcate slăbănoage căci Tu ești Dumnezeu și ești Iubire: schimbă-n văpăi pârâșe terfeloage dureri și deznădejdi - une prin alte ne-au prăbușit din piscul dumiririi secați orbirii
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și papa...pardon: patriarhul! și le-a zis la gură-cască: „ia mai strângeți țarcul!” au 'țeles blugiștii noștri că de-acum românii în Carpații cei Ștefanici nu mai sunt stăpânii pravoslavnici or să fie rrromi și-americanii iohănnească rugăciune-or înălța curcanii... „munții noștri aur poartă” - zice-un cerșetor: „cristicii Carpați de-acuma vor fi abator”... frunzuliță cu trei flori vulturi se prefac în ciori sihaștrii - în moșieri omănașii - în vieri unde ai plecat - Hristoase de ne lași tot sub baroase
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Tatăl meu să ajungă! Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins, Mica mea inimă în piept s-a rupt, Respirația s-a stins, cuvântul s-a oprit, Lacrima s-a scurs din ochi pe fața fierbinte. O, suflet îngeresc, înălțat în cer, Alintă-mă, alungă lacrimile mele, Adu-mi înapoi surâsul, Vino și-mbrățișează-mă cu dor! SUB MILA IGNORANȚILOR Lume frumoasă erai cândva.... Aveai valoare, aveai demnitate, Aveai lumină și aveai har, Aveai bunătate și voință aveai. Învelită în
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
pur și simplu sau putem să nu iubim. Când iubim, e ca și când ne aruncăm în cer și experimentăm pe propria noastră ființă efemeră infinitul, imensitatea, sublimul terifiant al unei stări de imponderabilitate care oricând ne poate răsturna sau ne poate înălța. Langue/parole Cuvintele ni se iubeau pe masă lângă ceștile de cafea. Sub ochii noștri amețeau și le tremurau corpurile fremătătoare. Toate sunetele li se umpleau de soare și se topeau și deveneau materii curgătoare când înțelesurile li se amestecau
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
căderea lor mai tristă decât frunzele pe drum. Și aștept mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași în urmă doar sugestie de foc. Mă aștept să mă străbată Toți cocorii ce-o să plece. Se înalță altă toamnă care-n somn o să-mi dezlege clipele-ncurcate-n gheme. Ca pe-un fir al Ariadnei ochii mei o să te cheme. O să vii atunci în toamnă cu un tren accelerat și din casa de chibrituri o să-aprinzi cu
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
risipire. Dacă-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns în sânge frenetic, nebunește, Cum moartea-adânc pășește-n soldatul împușcat. Ne-am răstignit pe ruguri în foc nepământesc, Ne-am înălțat cu zeii-n lumina lor divină. Și m-ai privit în suflet cu dorul tău ceresc: Supremă condamnare pentru suprema-mi vină. Și cum esența morții e fără-mpotrivire, Așa mă legi de tine, cu lanțuri de iubire. Referință Bibliografică
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]