6,950 matches
-
de loc. Oare ce s-a întâmplat? Știa că nu e bine să deranjeze un cuib de veverițe, să vadă care-i taina cu ele. Dar curiozitatea era mare. Luă din nou scara, urcă în pom până la scorbură, se uită înăuntru. Nimic, doar întuneric. Duse mâna în scorbură, încet, să nu strice ordinea. Când acolo, ce credeți? Degetele fine ale fetiței au dat de ceva moale. Erau niște ființe mici acolo, calde, pufoase. Știa că mai mult nu e voie de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
la bunici, găsi pomul cu vizuina veverițelor tăiat. Era prea bătrân, găunos, nu mai producea mere. Trunchiul copacului zăcea culcat lângă un gard. S-a dus să-l vadă. Iată și scorbura. Oare ce-o mai fi în ea? Caută înăuntru, scoase o mulțime de coji de alune, surcele. Dar, printre ele, încâlcite rău de tot, găsi cele două pampoane. Încă aveau urme de culoare albastră în ele. Dar, veverițele, bietele de ele, oare ce s-a întâmplat cu ele? Unde
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
se oprește în fața unei uși... Verifică biletul pe care-l are în mână și pe care scrie „3022. Nu bate la ușă” și observă că numărul este același cu acela al ușii în fața căreia se află. Intră în cameră, dar înăuntru totul se dovedește că devine mai greu decât se aștepta ... Actorul Vasile Muraru poate fi aplaudat la Sala Savoy a Teatrului de Revistă Constantin Tănase” unde joacă rolul principal în comedia „Sosesc deseară” de Tudor Mușatescu (6, 14, 20, 27
VASILE MURARU. VOIOŞIA, O DETERMINARE SPIRITUALĂ UNIVERSALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383785_a_385114]
-
risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, Mă iei de după umeri, afară curg rafale, Iar lacrimile mele pe-obraz îmi curg șiroaie. Furtuna-și pleacă fruntea
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
mai știu, spun gânditor. Poliția ce zice? - Poliția? Când o să vină poliția, o să auzim ce spune poliția... Deocamdată au spus la telefon să nu se atingă nimeni de nimic. Ca și cum, dacă au aruncat o cârpă aprinsă de afară, o să găsească înăuntru amprente. Amprente prăjite o să găsească. Ce vrei să facă poliția? Un proces verbal o să facă! - Da, zic oftând. Ia să mă duc eu acasă.. Dar de ce spuneați că vorbeați de mine când am venit? - În legătură cu focul! Mă liniștesc doamnele. Spuneam
SCHIŢE UMORISTICE (81) – FOC LA DELICATESE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380120_a_381449]
-
să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
un timp și apoi, văzând că Florin, al cărui glas nu se mai auzea, întârzie, se ridică în picioare și începu să se plimbe prin garajul spațios. Apropiindu-se de trapa din podea, o ridică și aruncă o privire curioasă înăuntru. Un bec slab lumina spațiul și pe podea, zări ceea ce produsese sunetul acela de sticlă ce se rostogolea. Era o cutie de carton ce alunecase pe o parte și din ea, se rostogoliseră câteva sticle de bere. Ochiul exersat al
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
foaie cam mototolită, un șervețel? Dar ce sunt figurile tocmai desenate? Desenez hiperbole și cum apar triunghiurile pe un hiperboloid. Vezi șaua de pe calul meu? Da are un desen curios pe ea. Pare un triunghi dar cu laturi curbate spre înăuntru. Șaua însăși este o pânză, o suprafață curbată care deformează dreptele în curbe. Figura aia curbată este un triunghi numai fiindcă are trei unghiuri? Da, adică nu! Dar un triunghi desenat pe o suprafață hiperbolică arată tocmai așa deoarece dreptele
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
îi transmite o forță deosebită, de care va avea cu siguranță nevoie. Da! Va avea nevoie pentru că, pe de altă parte, simțea că ceva nu este în ordine. Ușa cabinetului se deschide și funcționarul de la registratură o invită pe Emanuela înăuntru, însă el nu plecă, rămase și se așeză familiar pe un scaun situat lângă biroul doamnei doctor Străinu. - Bună ziua, doamna doctor! - Bună ziua, doamna Romașcanu! Luați loc! Înțeleg de la colegul meu că doriți, mă rog..., că sunteți interesată de situația fetiței
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
cu bucăți de carne crudă, cu gingii sfârtecate, cu munți de speranțe plecând. Tu trebuie să-nțelegi tulburarea, căutarea, viața năucă, stigmatul de întâmplare ce sunt, în care doare și acum, zdrențuită, doar batista mea, cu o coajă de ou înăuntru... Referință Bibliografică: DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
că nu este nimeni pe hol, afișă un zâmbet lat pe gura rânjită și-i șopti cu o voce mieroasă : -Vai ce fetiță drăguță, ce năsuc frumușel! Hai, intră-n casă! -Am venit cu colindul. -Foarte bine! Hai, să colinzi înăuntru! Floricica ezită. I se păru ceva neclar și dubios. Din apartament nu se auzea nicio voce, nu simți nicio mișcare. Spuse sfios : -Am să colind aici. -De ce, de ce? insistă bărbatul, punând mâna pe umerii ei. Hai înăuntru, că am
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
să colinzi înăuntru! Floricica ezită. I se păru ceva neclar și dubios. Din apartament nu se auzea nicio voce, nu simți nicio mișcare. Spuse sfios : -Am să colind aici. -De ce, de ce? insistă bărbatul, punând mâna pe umerii ei. Hai înăuntru, că am să-ți dau bomboane, mere, nuci, ciocolată! Am și păpuși. Hai să colinzi înăuntru! Vocea bărbatului devenise tot mai slabă, ca un șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
auzea nicio voce, nu simți nicio mișcare. Spuse sfios : -Am să colind aici. -De ce, de ce? insistă bărbatul, punând mâna pe umerii ei. Hai înăuntru, că am să-ți dau bomboane, mere, nuci, ciocolată! Am și păpuși. Hai să colinzi înăuntru! Vocea bărbatului devenise tot mai slabă, ca un șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
inima codrului se trezi deodată în fața unei căsuțe de lemn. O rază de soare firavă aluneca de-a lungul unei crengi drept pe acoperișul ascuțit și de acolo pe fereastra rotundă, deschisă larg. Rățoiul de apropie de fereastră și privi înăuntru. Mare îi fu bucuria când îl văzu pe împăratul păsărilor, dormind în patul de sub fereastră. Se grăbi să intre și încercă să-l trezească. Oricât se strădui bătrânul rățoi, nu reuși nici măcar să îl facă pe Petruș-Împărat să se miște
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Viața își urma cursul ...dar aici, printre paturi, seringi, aparate, se plimba moartea .... De la o vreme, începuse să ningă cu fulgi mari și grei...atât de grei, încât îi simțeam cum se spărgeau de caldarâm. Totul se schimbase afara, dar înăuntru totul era la fel. Începusem să obosesc, să-mi pierd speranța...nopțile se transformaseră în zile de veghe, de lacrimi. Somnul nu mai venea. Frica luase locul somnului. Nu! Nu puteam adormi nicio secundă.! În lupta mea cu Moartea aveam
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
puf de pinguin. Trebuie să fie odihnit pentru a putea călători întreaga noapte. În somn, Moșul pufăie ca o locomotivă cu aburi, făcând clopoțeii agățați pretutindeni în casă să scoată clinchete vesele. - Moșuleee! Un spiriduș deschide ușa și se năpustește înăuntru, aducând cu el câțiva fulgi de zăpadă curioși. Of, Doamne! Of, Doamne! Moșule, trezește-te! Pufăitul se întețește, în timp ce Moșul se întoarce de pe-o parte pe alta. - Ce să mă fac acum? Spiridușul se învârte o vreme prin cameră
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
privind-o, pe când ea, - o cunoșteam de la București, - fusese repartizată recent la Reșița, unde oamenii se duceau des la teatru... Așadar, se machia încet înaintea oglinzii, aruncându-mi câte o privire în timp ce vorbea - eu o vedeam în oglinda înaltă, dreptunghiulară, - înăuntru nu mai era nimeni, numai noi, pentru moment... Pe fața ei, straturile de vaselină se îngroșau, apăreau, se săpau rânduri adânci, - tenul devenea tot mai blafard sub metamorfoza aceasta... Până la plecare mai rămăsese aproape un sfert de ceas, socotind după
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
de o specie de vânători fericiți, azi dispăruți. Cadmos, vagabondul numit așa și fotografiat cu un Canon digital, îl complexează pe poetul chipurile marginal care miroase, orice ar face, a confort urban: "dădeam ocol marginii dar marginea nu mă primea înăuntru/ nu-mi spunea stai cu noi ia loc pune-ți și tu ceva în blid/ pentru că eram fără îndoială fals și exhalam duhorile Confortului/ cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de rău, i-am mai fi putut găsi aici: Se îngrămădesc puțin, dar e loc destul, înăuntru mașina nu pare deloc mică, e o întreagă lume chiar! După care demarăm către gară. Către Londra. La adevărații londonezi!" (pag. 188) De ce alege Lucian Bâgiu să-și corupă scriitura - altminteri curată - prin asemenea exerciții de stil fără finalitate și
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau sa pictez ochii triști ai copiilor de turci din Dobrogea." Portretele, pictate sau desenate aici, nu sunt niciodată anonime. Modelele lui se numesc Ali
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
cercetări amănunțite la etajele blocului de două etaje, se sună la uși, hoțul s-ar fi putut ascunde în vreunul, fusese gata-gata să fie prins asupra faptului... La ușa unui apartament, se sună ca la celelalte, dar nu răspunde nimeni. înăuntru se auzea totuși muzică... deci înăuntru se afla cineva. Proprietarul, neavând încotro, nu putuse până la urmă să nu deschidă, - cu Miliția nu-i de glumit -, și aici soția respectivului înalt funcționar este prinsă, ea nu are buletin, nimic, și spune
Frau Sorge by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8425_a_9750]
-
două etaje, se sună la uși, hoțul s-ar fi putut ascunde în vreunul, fusese gata-gata să fie prins asupra faptului... La ușa unui apartament, se sună ca la celelalte, dar nu răspunde nimeni. înăuntru se auzea totuși muzică... deci înăuntru se afla cineva. Proprietarul, neavând încotro, nu putuse până la urmă să nu deschidă, - cu Miliția nu-i de glumit -, și aici soția respectivului înalt funcționar este prinsă, ea nu are buletin, nimic, și spune că este soția demnitarului și că
Frau Sorge by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8425_a_9750]
-
la jumătatea acestei distanțe. Fiindcă aici mediatorul primește o importanță mai mare decât părțile. Rugăciunea devine, neașteptat, dependentă de literă: Când sunt cu Tine,/ dar când sunt cu Tine ? îngerii cărților/ sunt și ei împreună-perechi fără nimic/ împrejur, priveliștea e înăuntru, și/ textul, și starea de grație în întuneric./ Când sunt cu Tine, cu mine sunt/ îngerii textelor.// Ce mă mâhnește este/ amestecul limbilor, nesiguranța/ că ni s-a dat și nepriceperea de-a îndura/ unul celuilalt străinătatea ca înveliș/ protector
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
știa nici cine era acum președintele scriitorilor... Vine un gardian să-l ia, care nu-i spune nimic. Păstorel crede că e dus la interogatoriu. Deținutul și gardianul ajung la ușa comandantului. Li se deschide. Și... Păstorel,... stupoare!... îl vede înăuntru pe... Demostene! Se repede la el strigând: Și tu,... Demostene... - Ce a strigat Cezar acoperindu-și capul cu toga, înainte de a fi străpuns de cuțitele conjuraților... Cu Demostene... fusese altceva; dacă se poate spune... Trece într-o zi Păstorel în
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
coleg cu Stalin la seminarul teologic!". Seara ne întâlnim într-un restaurant de pe una dintre terasele la poalele căreia fluviul își urmează cursul domol; în depărtare, privirea deslușește în întuneric contururile vechii cetăți; afară e o noapte liniștită, calmă, în timp ce, înăuntru, adolescenți ce par lipsiți de orice grijă dansează cu grație, iar câțiva actori obosiți ridică des paharul, toastând chiar și pentru De Gaulle, care, spune unul dintre cei mai vestiți comedieni georgieni, "a știut să plece atunci când trebuia". Ciudată remarcă
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]