1,381 matches
-
timp, Dante se gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului, era probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc pentru ea, înțepenise la un pas în fața scaunelor, își dusese mâna absolut țărănește la gură și nu clipea. Maestrul, uitându-se la reacția femeii - e mereu atent să vadă cum reacționează oamenii, el aude și vede altfel decât ceilalți, învață, e bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost bună,/ Dragostea mi-a fost nebună. Maică-mea mi-a făcut pe ursitoare-urzitoare, Octavianului, de ursitoare, și, în noaptea ai,a a visat o cameră plină cu juravle. — Ce-s alea?, n-am auzit cuvântul ăsta, Loredana a cam înțepenit și-a transpirat pe picioarele actorului, dar acesta nu-i dă drumul deloc, Doamne, e așa de tânără! — Juravle înseamnă la noi scul de in, de cânepă, m-a visat că înșiram sculurile printre oameni, era un fir alb, cântam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
important, așa că deschid ușa cabinei lui Beligan și intru. Nu era lumină, perdelele erau trase, Beligan era la masa de machiaj, cu capul în mâini. ― Vă e rău, meștere? întreb. Ridică greoi capul, se uită la mine prin oglindă și înțepenesc. Beligan plângea. Am rămas locului, siderat de imagine și jenat că am dat buzna ca un prost peste om fără să bat la ușă. Cred că a simțit că eram stânjenit și s-a explicat: ― Am ratat, Mihai. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
părea că mă ating intenționat, ca pe unul cu care voiau să se joace. Stăteam așa, ca într-o baie stranie. Portarul se oprea mai încolo și după o vreme îmi spunea: ― Le simți și mata, așa-i? Decorurile erau înțepenite, ca un fel de oraș părăsit, se plictiseau în întunericul acela de cavou. Pașii noștri sunau straniu, dar îmi plăcea această provocare, mă înfiora, mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
misiune aveam: — Mi s-a cerut de către SD să obțin o verificare de rutină pentru un membru din SS pentru ca el să poată fi luat în considerare pentru o promovare în stafful personal al generalului Heydrich. Caporalul SS de serviciu înțepeni la menționarea numelui lui Heydrich: — Cum vă pot ajuta? zise el foarte serviabil. — Vreau să văd dosarul acestui om. Îl cheamă Otto Rahn. Caporalul mă rugă să aștept și apoi intră în camera de alături, unde căută în fișierul corespunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ne aflam noi. Nu părea să fie vreun câine, așa că se părea că tot ce aveam de făcut era să-mi pregătesc intrarea. Am pus zăvorul la ușă în urma mea și m-am apucat să desfac ivărul de la fereastră. Era înțepenit și de-abia reușisem să-l fac să se deschidă, când s-a auzit un ciocănit la ușă. Era Rahn. — Herr Steininger? Sunteți înăuntru? Numai un pic! — Vom începe în câteva momente. — Vin imediat, am zis și, lăsând geamul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iertători, au luat-o, iarăși, de la cap! *** După acel ,,iertători'' și ,,iarăși de la cap'', Tabitha m-a privit cum nu mă privise niciodată. Un fel de lume pe dos îi conturasem sub privirile umezi ce priveau departe, în deșertul parcă înțepenit în sufletul său. - Hei, Tabi, aici sunt! - Da, văd, pui mic! - Te-am prins... Ai un iubit care te-a plesnit și l-ai părăsit. Sau ți-e dor de el? - ...Și e treaba ta? - Nuuu, dar sunt curioasă. Pleosc
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
ologi și o surzi, ai înțeles? Și vei fi un nenorocit că vei rămâne cu ea pe cap, pedeapsa Domnului pentru nemernicia ta. -Așa mi-io zis și-o dispărut; m-am trezit bălăcindu-mă-ntr-o băltoacă de ulei și era să-nțepenesc de uimire. Uleiul de la Sfântă se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet. Am înmormântat-o pe mama și ne-am luat viața în mâini: eu munceam la câmp(eram mai mare ca Sofinca, împreună cu tata și soră-mea
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
relevă inscripția de pe piatra de hotar dintre singurătate și singurătate hieroglifele dansează în ochi tocul zdrobește sticla gândul se aruncă de la etajul șapte al unei clădiri în formă de pi pescărușul e de piatră vopsit cu alb valul visului a înțepenit între două țărmuri uite ce sculptură frumoasă - spune copilul și ridică mingea albastră pe care cineva a pus un punct galben 7 decembrie 2013 Referință Bibliografică: sculptură / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
cearșaf, pe corpul meu... Contaminate de lumina blitz-ului, textele dispar. Cei trei mă răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit grele, ca de plumb. Mâna mă doare cumplit! Mirosul parfumului Gucci îmi taie respirația! Aud cum cei care bocănesc au reușit să pătrundă... în apartament! -Corina! Corina, uită-te la mine! Deschide ochii! Mă auzi? Sunt eu, Carmen! Sora ta
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
dormitor cu un platou plin de sanvișuri și o cană cu lapte.Domnul Gigi era în exercițiul funcțiunii, călărind programele cu telecomanda. Mârâia și scâșnea din măsele:așa,așa,bine le-a făcut,că nu se mai satură!Silvica a înțepenit cu tava-n mâini,stupefiată: -Ce este,dragă,cine te-a supărat? -Ăștia! Că nu se mai satură! Iar noi...cât să-i mai răbdăm? -Cred că ești tare flămând, dacă spui asta.Nu-i nimic.Ți-a adus mama
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care semănau cu niște căpițe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede și Mitru rămăsese înțepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui, când spre cel care îi spusese prima dată că îl duce acasă. La un moment dat nu se mai putu abține și îi întrebă iarăși pe moș: - Moșule, ce naiba se întâmplă? Unde
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat eu joc de el ... Da' cîte căruțe de fîn îți trebuiesc pentru cal, ca să-l scoți din iarnă? Cinci
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > FRAGMENT DIN NUVELA "RASCRUCEA DESTINULUI" Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Primul care a sosit acasă, a fost tatăl lui. Acesta îl găsi cu o mână înțepenită pe priză și nemișcat, pe jos; în picioarele goale, murdare de pământ. Așa făcea când uda grădina, se lăsa în picioarele goale, se simțea mai în largul lui. - George, George, ce s-a întâmplat? Nicolae se uită cu atenție și
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
la treburile care se aglomerau, însă, nu putea să se miște. Bărbatul ei nu putea face față la toate câte erau de făcut prin curte. Numaidecât, dădu telefon lui Costeluș să vină la țară că mamă-sa este la pat, înțepenită de mijloc. Fiul veni și o luă la București. Îi făcu un RMN și constată că are hernie de disc, drept care, trebuie operată. Se hotarî să o interneze la spitalul unde era el chirurg. Nora se ocupă să-i cumpere
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
încearcă să-i dea iubitei sale inelul de la Onda, este săgetat de o durere sfâșietoare și în timp ce cade are impresia că în oglinda din perete vede „niște ochi adânci, mânioși, care îl ținteau și un braț alb, ridicat, amenințător.” Leonhard înțepenește bucată cu bucată, Onda îi apare în vis mângâietoare la căpătâi. În cele din urmă, când o cheamă cu ajutorul inelului ea îi cere sufletul și îl ajută să treacă în lumea veșnică. Dar vorbind de literatura germană cine o poate
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
fină și pricepută a călăuzit pe drumul plăcerilor magnifice principalul pion al simțurilor ajunse la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
noi și noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura puternică, ce îl făcuse să îi amorțească brațul stâng. Valtrapurile nopții cuprinsese orașul iar el gemea din ce în ce mai rar. Nepăsarea este una dintre stările de fapt ale îndestulatului, a aceluia
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
fără nume este o carte tristă, care dezvăluie trăirile autoarei într-o lume nebună, numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul, asemenea celui de zăpadă, este rece, înțepenit de gerul lăuntric ce-i intră-n oase, trist și singuratic „Și ninge... ninge enervant... tulburător.../ Cu viscol șuierând, nămeți mă doboară.../ Zăpadă-n suflet, în gânduri și în dor.../ Un trist Om de Zăpadă, agoniind să mor!” Om de
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
numai politică. Deodată mi‑am dat seama că sunt într‑un moment de răscruce și că trăiesc istorie, o istorie la care sunt părtașă și în care sunt implicată direct împreună cu toți contemporanii mei. M‑am simțit ca o marionetă înțepenită în măna păpușarului mort. Trebuie să învăț să mă mișc singură. Oare voi reuși? Am fost până ieri o jucărie într‑un spectacol cu păpuși de cârpă. Acum păpușarul nu mai este. Sunt o păpușă (dar vie) aruncată într‑un
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
strângându-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu sângele fetei să-i înghețe în vine. Mastodontul se opri foarte aproape de ea, înțepenind. Sleită de puteri în urma șocului și a spaimei prin care trecuse, simțind că a scăpat de starea de pericol, dar realizându-i amploarea, urmările ce aveau să-și pună pecetea pe viața sa, fata eliberă ultimele resurse de adrenalină văzând
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
adjective albastre te-am iubit la nebunie ruginită de-atâta răsfăț - în croaziere pe corăbii albastre În visul meu la șaisprezece ani te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie imagini dintr-o plimbare lunară înțepenite grămadă într-un sărut Etern, împletit, înserat în foi de vise te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie în arcuri peste dune mărunte, fluent, prezent peste dune uriașe Tulburat mi-ai grăit din nisipuri
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]