1,414 matches
-
și bate gongul de trei ori, grav, să te pătrundă spiritul, și luminile scad, primele acorduri ale uverturii se aud În clar obscur, se ghicește jumătate de dirijor agitîndu-se În fosă, unde orchestra Își face de cap, pur și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul plin de patos și pune capul pe o piatră de carton și moare sfîșiată de durere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de mure, care Îi plăcea foarte mult lui Kiki. Închise ochii și-i strînse puternic. Auzea În urechi bubuiturile pulsului propriu, Însoțite de cuvintele „ale căror bobițe stimulează În mod plăcut labiile și clitorisul“, ultimele din acel paragraf. Limba Îi Înțepenise În gură, Încît nu reușea să spună nimic. Naggie o văzu Înroșindu-se toată, pe urmă roșeața obrajilor viră cumva spre violet, o culoare care semăna foarte mult cu a copertelor acelei cărți. Mai tîrziu, Christina Îi va mărturisi că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîi, Pablo Își Întinse mult picioarele, apoi le strînse brusc și se răsuci pe o parte În fotoliu, făcîndu-se covrig și ținîndu-se cu amîndouă mîinile de burtă, ca și cum ar fi avut o criză de apendicită sau ocluziune intestinală. Trupul Îi Înțepeni. Tremura din ce În ce mai tare, iar pe tîmple Începură să i se prelingă broboane de transpirație. Mi-e frig, zise, mi-e al naibii de frig. Dacă mi se Întîmplă ceva rău... să o cauți pe Christina... Și să-i dai neapărat sacoșa aia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mă descurcam de-obicei cu un ou fiert tare. Ruby se uita la ea nevenindu-i să creadă. — Normal că trebuia să-l lași În coajă, continuă Chanel, dacă Îl curățai, se dezintegra. Oricum, Într-o zi oul s-a Înțepenit acolo și eu am ajuns drept la urgențe, deci cam știu cum te-ai simțit tu azi. Au fost cele mai rușinoase două ore din viața mea. Hm, clar, spuse Ruby, dar pun pariu că n-ai avut drept bonus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ora prânzului, asta nu era nici o garanție a faptului că Jill nu era acolo. Ruby avea să bată la ușă mai Întâi. Avea și o scuză pregătită. Urma să-i spună că unul din geamurile din sala de conferințe era Înțepenit și nu se putea deschide deloc și s-o roage pe Jill să pună pe unul din oamenii responsabili cu treburile astea să Îl repare. A bătut În ușă Încet de două ori. —Intră. Era Jill. Avântul lui Ruby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu e mare brânză. Porcii ăia de pe avionul de stropit s-au Îmbătat și n-au Înțepenit cum trebuie dopul de la cisternă. S-a scurs toată benzina În pământ și mâine n-au cu ce zbura, dobitocii. Te cobori În Baltă cu cisterna, o lași acolo și-o aduci pe a lor. Ai grijă cum umbli, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă Îndelung cu privirea. Apoi Își reveni. „Dă, bă, și mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deoparte. Avea zece ani mai mult decât cei optsprezece și jumătate ai mei și de aia, am socotit eu, nu se prea amesteca În zbânțuielile și zgomotele puștimii, care urla de fiecare dată când dintr-un casetofon hodorogit, cu butoane Înțepenite cu bețe de chibrituri, izbucnea hârâit câte un cântec la modă. Nu pot să spun de ce stăteam pe capul ei: În afară de sânii mari care, după cum am avut cinstea să-ți spun, mă fascinau și-mi luau răsuflarea Încă de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră degetele Înțepenite de nemișcare și de frig, ea Îl pusese să Închidă ochii și-l sărutase ușor, aproape În fugă, ca să nu-l sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai plutise câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi aflat În fața a trei șiruri de bănci pline cu școlari care Îi sorbeau vorbele. Când Îngrijitorul auzea de pe culoar „ziceți bună ziua la toată lumea”, venea să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost niciodată la școală. A învățat acasă, cu forțe proprii și ajutat din când in când de oameni cu inimă de om. Singur și-a inventat un sistem de a-și masa degetele, atunci când ele se chircesc și se înțepenesc ca niște gheare. Pentru ca ele să-și recapete o relativă flexibilitate și să poată finisa cu migală, în nuanțe, culori luminoase, contururi și tușe sigure.” (Nicolae Sârbu) Porțan Valentina Alexandra 1985 Pictor „Am primit dragostea de pictura naivă jucându-mă
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
fără munți și cu mocirla la poalele muntelui Și cu mocirla mea mă înțeleg cel mai bine Cel din urmă sprijin fără de podea Unde aerul de respirat putrezește Mocirla este prietenul meu profund Mocirla nu are nici un stăpân Când se înțepenește în fața blestematului de soare Mocirla moale și întunecată În mocirlă zac toate de toată lumea urâte și drăgălașe păcate ale schilozilor Și care la final vor fi liberi de viermi Mocirla este supa mea prezidențială de donație Mocirla este regele meu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tine. Așa ceva e îngrozitor, știi tu.. oribil. Este o lume care se ține după tine și care îți povestește mereu o poveste...nici o tremurare depre ea, deci lumea, după ce ultimele ei... Nu știu: Finalul vioi, ca o suferință a foamei înțepenită în zahar, după o ruladă din vitrina unui cofetar rafinat. Spațiul dinre tine și acel Obiect este totuși un spațiu ridicul, pentru că acolo cineva ar putea să spună chiar ceva serios, ca să rămână totul cât mai exotic și plin de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înșală pe sine însuși și scuipă la picioarele oamenilor calzi, care nu vor decât binele general cu ochii deschiși. IMPRESARUL: Fratele meu Franz s-a frecat de voi în toate felurile pentru a primi o căldură omenească incandescentă. Dar oamenii înțepeniți în răceală au provocat o bariera după alta împotriva caldului meu frate. Atunci a căutat el natura, dar nu cea adevărată, pentru înțelegere. Și piscul Schwab i-a spus nu. Singurătatea trebuie să înjunghie toți oamenii sfinți. Singurătatea nu poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înseamnă a căuta, a meșteri, a ispiti, a îndrăzni, a înainta și a da înapoi, a-și mărturisi îndoielile, a descoperi niște certitudini admirabile sau a ajunge în impas. Această formă se potrivește bine cuvântului în mișcare, niciodată oprit în loc, înțepenit în mod artificial și eronat. Vocea curge, numai ea contează. Urma acestei voci înseamnă deja ceva mai puțin decât ea... încă o vorbă despre oralitatea lui Michel de Montaigne. Despre gustul lui pentru cuvântul liber, despre verbul scăpat din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
involuntare care nu au ca origine voința noastră”, de „impulsul firesc”, de „agitații situate în afara discursului nostru”, de „gânduri care nu vin din mintea noastră” - tot atâtea expresii aparținând autoanalizei consecutive faimosului accident de călărie... Aceste manifestări involuntare îLimba care înțepenește; vocea care devine ezitantă - la un personaj oral ca Montaigne...) devin sub pana savantului vienez niște lapsusuri, niște acte ratate, niște uitări sau alte căi de acces care duc la inconștient... Mai este și altceva? Denegarea freudiană - ceea ce Jules de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adevărat se distinge clar de ceea ce e fals. O dată, Montaigne se îndoiește că Epicur a putut crede în atomii săi, altă dată el recunoaște că aceste pretinse ficțiuni au o putere asupra lui. Heraclitean, dinamic, dialectic: dacă-l oprim, îl înțepenim și-l fixăm, obținem într-adevăr o imagine, numai că Eseurile se degustă cel mai bine la modul cinematografic. Astfel degeaba prelevează libertinii ici opinia cum că ești creștin așa cum ești perigourdin sau neamț, colo că ești creștin atunci când practici
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condamnarea individuală a securiștilor dovediți că au săvârșit crime) nu s-au realizat. Nu există deocamdată interes pentru rezolvarea acestei probleme. Prin conservarea acestui clivaj, ce va fi reactivat ca temă în fiecare campanie electorală, clasa politică din România se înțepenește într-un moment istoric pe care îl folosește periodic ca instrument politic. Cu timpul, diferența cripto-anticomunist nu va mai avea importanță, fiindcă apartenența la una dintre tabere nu va mai conta în accesul la putere, dar puterea simbolică a distincției
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
automobilul presupușilor agresori: Unul dintre băieți, cel înalt, se deplasă prin spate în jurul Fleetwoodului și întinse mâna spre ușa din dreapta. Dacă era să se întâmple, acum era momentul. Am apăsat pe accelerator până la refuz. O mașină ieftină s-ar fi înțepenit, dar nu Fleetwoodul. A țâșnit înainte și l-a dat pe vlăjganul înalt peste cap. M-am izbit cu toată forța în spatele Roadmasterului. S-ar putea să fi rămas una-două zgârieturi mici pe botul mașinii. Pe când mă ciocneam, am deschis
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai ales la pacienții foarte tineri și reflectă o distrucție β-celulară severă. Autoanticorpii anti-GAD reprezintă o caracteristică majoră a formelor de DZ mediate imun, dar pot fi identificați și în alte boli autoimune (sindromul „omului de oțel” sau al „omului înțepenit”, boala Graves, poliendocrinopatii autoimune), ca și la 6-10% din pacienții clasificați ca având T2DM și 1-2% din populația generală (31). Autoanticorpii ICA și anti-GAD au o reactivitate mai mare la diagnosticul bolii, prevalența lor scăzând ulterior, pe măsură ce scade numărul celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
frazele care umblă, de sine stătătoare". Practic, jocul presupune strategii, "socoteli" privind conotațiile, modulațiile, asocierile și respingerile, prilej pentru poet, după experiența Cuvintelor potrivite, să-și divulge metoda: Pe lângă cuvintele care sar, m-au interesat tot atât cuvintele care se înțepenesc, care stau de tot, îngropate mult în pământ și ridicate mult în văzduh; cuvintele stâncoase. Când nu le-am găsit, am luat cuvinte de celelalte și le-am bătut cu un cui înlăuntru și le-am lăsat așa, și acest
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ameliorarea a relațiilor mamă-fiică, ne temem totuși ca „travaliul intra-psihic de separare” să nu fie foarte dificil pentru această adolescentă. DEPRESIA SAU IMPOSIBILĂ RENUNȚARE LA UN „OBIECT SATISFĂCĂTOR” Opus cazului precedent, adolescentul deprimat recunoaște o pierdere dar rămâne fixat, înțepenit în resturile acestei pierderi. Persoana deprimată, adult sau adolescent, este asemănătoare unei persoane care, curioasă, se apleacă peste marginile unei fântâni pentru a încerca să-i vadă fundul. Ea se întreabă dacă sclipirea pe care a văzut-o este într-
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
refuză lumina, preferând probabil să ia lumea în coarne pe întuneric, în acord cu natura lui tenebroasă. − Nu-i rău deloc ce spui. Să ne-nțelegem: lumea trebuie luată în coarne de forțele obscure ale creației, căci altfel riscă să înțepenească în rutina ei funcțională și să sucombe uzurii morale rezultante. Eu văd coarnele ca pe două paranteze în care versiunea securitară, anchilozată, a existenței trebuie pusă. Coarnele sunt capabile s-o azvârle în aer antigravitațional, întru reașezare, să o răpească
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nici un alt mâner de prindere afară de o masivă brațară de aur la încheietura mâinii ei drepte. Se agață de ea cu disperarea înecatului furat de vârtej. Pe dedesubtul podoabei, pasiunea se dezlănțuise atât de torențial încât, comparativ, metalul prețios părea înțepenit într-un statism dătător de siguranță; febrila lui circulație prin lume conform așa-ziselor legi de fier ale economiei formează un liman statornic al previzibilului în raport cu anarhicele frământări pasionale ale cărnii. Ferecată în auru-i circulant, existența încearcă să se împotrivească
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]