560 matches
-
coșuri. Cel mai spectaculos Însă e cum fetele devin femei. Nu mental și nici emoțional, ci fizic. Natura Își face pregătirile. Termenele limită cuprinse În codul speciei sunt atinse. Numai Calliope, În rândul al doilea, stă nemișcată, cu banca oareceum Înțepenită, așa că ea este singura care percepe adevărata dimensiune a metamorfozei din jur. În timp ce lucrează la demonstrația problemelor, e conștientă de poșeta Triciei Lamb, care stă pe jos, lângă ea, și de tamponul pe care l-a zărit Înăuntru În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și permite un apartament decent. Pot spune oare că sunt pe drumul cel bun? Dar perseverez. Trebuie să găsești și tu aici ceea ce-ți dorești, orice ar Însemna asta. — Tocmai asta e, Sam. Nu pot. M-am blocat. Sunt Înțepenită aici! izbucni. — Asta e tot? i-o tăie. Toți suntem, Într-un fel sau altul. Kitty se așeză lângă el pe canapea, Își puse mâinile pe genunchi și șopti abia perceptibil: — Astăzi mi-am dat demisia. — Ți-ai părăsit postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o coastă de deal, înaintând printr-o iarbă înaltă până la brâu și, printr-o mulțime de arbori pitici... Si, a continuat s-o urmărească cu privirea, până când a ajuns pe culme sus, și a dispărut dincolo de muchea dealului. Iorgu, ca înțepenit, sta tot acolo pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau încă pe pereții craniului. Am intrat în părculeț, am trecut pe lângă statuia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
poate recunoaște și numi. Ieri am scris practic toată ziua, fără-ntrerupere, fără să merg la masă, să beau apă sau măcar să arunc o privire pe fereastră. Când, azi-noapte, am stins lumina și m-am ghemuit în pat, cu spatele înțepenit, vedeam sub pleoape, luminoase, sute și mii de pagini ca de cristal, acoperite de buclele unui scris indescifrabil... Sânt atât, atât de aproape! Doar placajul subțire al unei uși mă desparte de mine însumi, sau de ceva, poate, mai... monstruos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Doamne Dumnezeule! exclamă Gaskell. Uite, Penis ieșind din spuma mării... Bărbatul reveni la motor și se uită nesigur la el. Poate că era un blocaj în blocul de alimentare. Nu părea foarte probabil, dar trebuia să încerce ceva. Puteau sta înțepeniți o veșnicie pe bancul ăsta de noroi. Pe puntea din față, Sally o curăța pe Eva cu un burete. Acum jumătatea de jos, draga mea, zise ea, desfăcând nodul funiei. — O, Sally! Sally, nu! — Drăguță lăbiuță! — O, Sally, ești îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Luă periuța de la Mik (ocolindu-l pe Zander care se târa pe podele, șopti, trăgând aer în piept, doamne ferește!) și se apropie de mine. Vezi dragul meu, înțelegi, începu ea să vorbească mișcând periuța și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi spunem noi cocsul, înțelegi, pur și simplu cocșul, deci cocșulă - Sau, cum îl numim noi, cocaina, - interveni Mik, dar Nelly îl amenință cu periuța. - Deci, cocșul, continuă ea, este neobișnuit, miraculos de ușor. Înțelegi? Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
anticipă evenimente. Visul lui Sandu este unul complex, iubita sa apare mai întâi ca mireasă a altuia, apoi ca fiind moartă. Autorul visului mărturisește că „la un moment dat” le-a văzut pe amândouă simultan: ”Una roșie dizgrațioasă, cealaltă neagră, înțepenită.” Visurile reflectă gândurile și sentimentele din subconștientul personajului. Astfel, nu apare fără legătură cu discursul oniric faptul că mariajul, cu toate obligațiile care rezultă din acesta, pare să-i fie străin lui Sandu. G. Călinescu dădea un titlu generic romanului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
întreg știe să-și poarte de grijă singur, și ea știe, d-aia nu-i pasă ei nici de frig, nici de ploaie. O bătrână cu mănuși de lână fără degete trece pe lângă ea, târând un cărucior în care stă înțepenită o butelie de aragaz. Iote și la baba asta, își zice, câți ani o avea ? O s-ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește... Da n-a găsit și ea pe cineva să-i fi dat cinci lei să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest și orice gând, ah !, ce pornire vampirică ! M-am mirat că a avut putere să deschidă ușa înțepenită. Ca și când nu l-aș fi văzut, m-am aplecat asupra furtunului, până aici ajunsese deci, să deschidă acea ușă spre terasă care în veci nu se deschide și să stea ascuns ca să mă spioneze ! Credința că îi fac rău, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era mai strânsă la pungă și mai cărpănoasă ! Mai îmi vâra ea-n țoașcă un pateu, o prăjitură uscată, da bani ? Să scoață ea bani ? Ferit-a sfântu ! îmi dădea ea doojcinci, da steteam pentru ei de dimineața și plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Își ferea privirea și repeta gestul acela ciudat, pînă cînd deodată Julius simți că ceva parcă Îl trăgea pe dinăuntru și-l făcea să se schimonosească și hotărî să nu se mai uite la el, de frică să nu rămînă Înțepenit făcînd gestul acela atît de urît și de trist la vîrsta lui. Pe scurt, sîmbătă era poimîine și el nu știa ce să facă. Dacă stăteau mai departe cufundați În tăcere o să ajungă acasă la Cano și n-o să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici. —Dreapta sau stânga? întrebă Ashling. —Stânga. Ashling îi arătă Lisei ce avea în mâna stângă. Un pachet de șervețele. Apoi ce conținea mâna dreaptă. O sticlă cu leac salvator. Scoate limba. Ashling lăsă să cadă două picături pe limba înțepenită a Lisei. —E pentru șocuri și traume. Țigară? Lisa dădu furios din cap, apoi flutură din mână și o lăsă pe Ashling să îi bage o țigară în gură și să i-o aprindă ea. Dacă vrei să îți refaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce. Am Încercat s-o forțez, fără succes. Mecanismul era, probabil, Înțepenit sau, pur și simplu, ros de rugină. Singurul mod de a trece de ușa aceea era să o forțez cu o rangă sau să o dobor cu securea, alternative pe care le-am scos repede din calcul. Am examinat poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fără băutură. Orbită de pasiune, împărăteasa nu vede capcana. — Nu are nici un fel de puteri supranaturale, e o escroacă, atâta tot! răbufnește cu năduf. Se hrănește cu corpuri în putrefacție, scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte pe limbă o cocleală neplăcută, un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată pe Livia în stare de o asemenea imaginație macabră. La rândul ei, soția îl privește cu sufletul la gură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trio Fulcinius a văzut în casa acestui individ o statuetă de lut ce semăna la chip cu tine, străpunsă pretutindeni de ace. Îi apasă ficatul. — Aici. Atinge rana de la genunchi: — Și aici. Probabil că și aici, își freacă principele șalele înțepenite. Cu o forță nebănuită, Livia îl răstoarnă într-o parte pe pat și-l împunge dureros cu degetul în vânătaia lăsată de clismă: — Și aici. Bătrânul nu are timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii. Și așa nu-i folosesc la nimic. Reflectează. Exista totuși până acum o incompatibilitate: să nu poți face dovada că te-ai născut dintr-un tată liber. Uite că s-a renunțat și la ea! Își masează ușor degetele înțepenite ca să le încălzească. S-a băbit cumva? Poate că mentalitatea în care a crescut e de vină și o face să se împotrivească unor transformări sociale inevitabile. Dar câți își mai dau seama astăzi că ingenuitatea a reprezentat de fapt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră să fluiere sau să ovaționeze. Oamenii care stătuseră Înțepeniți ca el, sau ghemuiți, Își ridicau acum capetele, Își Întindeau membrele pentru a testa liniștea nopții, și se prăbușeau epuizați. Numai ofițerii se agitau: ieșiseră ca niște gîndacii de sub o piatră. Duncan le auzea pașii pe suprafața de zgură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de nisip de pe limbă. Bănuiesc că nu-mi puteți da o țigară, spuse ea. — Mi-e teamă că nu se poate, de vreme ce-ar putea fi benzină aici. Bineînțeles că nu. O! Oamenii ăia dau iar cu ciocanul. Rămase Înțepenită. Kay urmări și ea scena, Înțepenind la rîndul ei prin empatie. Cred că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum, ajunse din nou la bordel. Totul părea să se repete la infinit, ca într-un cerc vicios, iar lovitura finală veni când își rupse piciorul la un meci de polo. Oasele se sudară prost și rămase cu un picior înțepenit permanent. Acum nu se mai punea problema reîntoarcerii la cavalerie. Privett-Clampe își dădu seama, pe deplin îngrozit, că avea treizeci și nouă de ani și nu-i mai rămânea decât să-și petreacă restul vieții în spatele unui birou. Charlotte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcut. Noi suntem oficial În concediu medical, căci avem gâtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, în stânga, începe sectorul căpitanului Cervenko... "Ce-o fi făcând oare Cervenko?... Bietul Cervenko..." În față câmpului zăcea neted, pierdut în noapte și biciuit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă o închid? cu intenția de a observa mai atent cine se ascunde îndărătul foilor acelea de ziar. - Desigur, mi-a răspuns vocea din spate...... M-am ridicat pe vârfuri, am închis fereastră și am fost „răsplătita” cu o grimasa înțepenita, menită să exprime ingratitudinea acelui domn care m-a privit dezaprobator, aruncându-mi pe furiș priviri insistențe. Nu-i altă casta în lume atât de conviinsă că în public, mânia bunei cuviințe este tăcerea...Purtăm blugi strânși pe corp, un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]