3,037 matches
-
el aproape toate irizările tematice decadentiste, neglijându-se în contrapartidă, cu egal aplomb, calitatea de căpătâi, de factură stilistică, a scrisului lui Komartin. E limpede că sentimentul apocalipsei trăite pe viu relevă afinități cu formulele unora dintre cei mai recenți înaintași, Virgil Mazilescu, Ion Mureșan sau Mariana Marin. Dar e la fel de evident, că, sub aspectul controlului retoric, o atare filiație devine, în cel mai bun caz, necreditabilă. Foarte puțini sunt, la noi, poeții dispuși să acorde o atât de mare importanță
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
eseuri sunt consacrate conceptului de "modă poetică", care nu este doar radiografiat din perspectivă teoretică, ci și ilustrat cu exemple semnificative: "Moda poetică este un fenomen parazitar de mimetism artistic, cantonat în stricta actualitate și, deci, trecător, care - refuzând modelele înaintașilor și vânând cu ostentație noul - propune mereu alte fetișuri, urmărește succesul în locul valorii, confundând originalitatea cu noutatea, cultivă maniera și clișeul în dauna conținutului de substanță, constituind astfel o școală a facilității și a imposturii". Fără îndoială că "moda poetică
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
român, în mod special, este credința creștină, fapt evident din perspectivă istorică, sociologică, religioasă, culturală și statistică. Credința creștină a reprezentat un filon intrinsec al românității de-a lungul istoriei, astfel că evidențierea, afirmarea și asumarea acestei identități onorează memoria înaintașilor poporului român, pe de o parte, iar pe de alta, păstrează și transmite generațiilor viitoare aceeași identitate, care s-a dovedit a fi determinantă pentru supraviețuirea națiunii române. Astfel, având în vedere că: (1) creștinismul este moștenirea spirituală, valorică și
PROIECT DE LEGE nr. 416 din 25 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270587]
-
diverse surse Participarea al dezbateri pe diferite teme legate de hrană, stil de viață Enunţarea unor criterii de alegere a hranei, asumate personal Vizionarea unor documentare/lectura unor articole și discutarea, în grup, a gastronomiei în contexte de diversitate culturală (moștenirea înaintașilor, tradiţii regionale și globalizare, obiceiuri laice/religioase etc.) Conţinuturi Domenii de conţinut Conţinuturi Alimentație și modele de viață Hrană şi supravieţuire de-a lungul istoriei – viața omului vânător- culegător, agricultor etc.; influența alimentației asupra dezvoltării/sănătății corpului uman; farmacia familiei Accesibilitatea hranei
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
ne mai dorim această libertate, cât de mult tânjim după ea atunci când n-o avem, cum ne mai răzvrătim și ne dăm peste cap s-o primim, iar atunci când e în cele din urmă a noastră, încercăm să evităm greșelile înaintașilor și în felul acesta începem să comitem propriile noastre greșeli. O, și cum ne mai schimbă timpul, cum ne reașază gândirea și prioritățile și clasamentul lucrurilor cu adevărat importante ca să corespundă cu celulele creierului nostru din ce în ce mai îmbătrânit! Iar la sfârșit
Libertate à la Franzen by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/4922_a_6247]
-
celor mai nobile idei, încuscrite cu cele mai meschine interese. Ce-i face așa? Greu de spus precis. Pesemne că vremea în schimbare și sentimentul că trebuie să muște primii din turta revoluției. Ceva mai neîndestulătoare, orișicât, decât o crezuseră înaintașii lor. E de întrebat, poate, de ce fel de fabulă ar avea parte timpurile de după Caragiale, vremea noastră y compris. Aș înclina spre o altoire a celor două rele, a viciului de propășire intelectuală (așa-zisă) pe cel de înlesnire materială
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
cântecului. Scriitorul englez străbătuse mari întinderi din Australia urmând drumurile cântecului, marcate vizibil doar de gropile de apă indispensabile supraviețuirii în deșert. Harta imaterială poate fi reconstituită numai prin cântecele transmise din generație în generație: în același timp cult al înaintașilor, sistem de cadastru, rețea de căi ale trocului, hartă a ginților, sistem de tratate de colaborare, baza bazelor vieții, labirintul de linii fictive avea să fie și una dintre principalele cauze ale refuzului indigenilor - fatal pentru foarte mulți dintre ei
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
În cazul lecturii oculte a Crailor de Curtea-Veche, Radu Cernătescu avea de remontat un handicap consistent, pricinuit de delirantul studiu mai vechi al lui Vasile Lovinescu, de natură să compromită orice demers similar. Ferindu-se însă de judecățile globale ale înaintașului său, autorul Literaturii luciferice evită sagace capcana. El încearcă în schimb (și, cu anumite rezerve, chiar reușește) să stabilească o serie de filiații între câteva notabilități ale epocii și personajele romanului acestuia cu cifru. Cel mai interesant e sistemul rotativei
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
înfățișează peste precare diviziuni de cronologie, căci îl simțim mereu alături, știm că există ca o majoră zestre morală, și dincolo de pragul pe care ni l-a smuls, la 12 decembrie 2008. Vrednic să confirme definiția dată sculpturii de către un înaintaș norocos - o artă „teribilă și totodată inefabilă" -, Vasile Gorduz ne lasă o memorie saturată de izbînzi care obligă. Îi incumbă acestei prime Retrospective, să le asume, în revelația lor coerentă. Suscitat de Expoziția GORDUZ din 2003, de la Muzeul de Artă
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
al manifestării. După decenii în care Picasso se distanțează, cel puțin aparent, de moștenirea lui Degas, el produce, cu câțiva ani înainte de moarte, o serie de gravuri ce constituie un răspuns direct la o parte mai puțin cunoscută a operei înaintașului său. Monotipurile cu subiecte erotice ale lui Degas, pe care Picasso însuși le-a colecționat cu asiduitate, reprezintă scene din viața de zi cu zi a unui bordel parizian, cu femei planturoase într-o lascivă așteptare. Schițele lui Picasso sunt
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
deget mînios, incriminîndu-l „de megalomanie, amor propriu și egocentrism «creator», de realizare cu orice preț a unei «opere»", căci ar fi acționat la autorul lui Șun „doar o psihologie megalomană globală". Sunt scoase în relief numai și numai compromisurile marelui înaintaș, ca și cum acestea i-ar anula toate meritele. Termenii aspri abundă, învăluindu-i creația într-o nebulozitate toxică: „un agitat tenebros și plin de complexe vindicative", „momente și scene dezgustătoare", „rar, uluitor și incredibil pentru mine oportunism", conținut „respingător, ton cinic
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
n-am știut. Nu i-am simțit. Contactele cu ei n-au fost comode, dar nu cât să mă lamentez. Au încercat; nu m-au bruscat, nu m-au amenințat. Nu vreau să spun că au fost mai buni decât înaintașii lor. Așa li s-a cerut. Când, cu Gheorghe Ursu, ori în decembrie, li s-a cerut să redevină brutali și ucigași, s-au conformat. Cât despre observația referitoare la atitudinea mea, vorba lui Raicu: cine n-a făcut nimic
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
și utilă", dar și obligatorie. "Așa că bărbații politici de București ai USL să nu se bucure atât de tare, crezând că au scăpat de procesul de debaronizare pe care au reușit să-l impună la nivelul sectoarelor, după modelul iluștrilor înaintași din țară. Debirocratizarea, eficientizarea administrației, bugetul unic al Bucureștiului și strategia de dezvoltare unitară a Capitalei se păstrează pe lista noastră de priorități. Repet ceea ce spunea și președintele la referendumul din 22 noiembrie 2009: băieți, de ce vă e frică nu
Elena Udrea, pentru bărbaţii politici ai USL: PDL nu renunţă la Legea Capitalei, de ce vă e frică nu scăpaţi! () [Corola-journal/Journalistic/48336_a_49661]
-
una dintre familiile aristocratice de frunte, care dă lumii românești de pe ambele maluri ale Milcovului voievozi și mari dregători, iar mai târziu oameni politici, cărturari și militari. Este de semnalat modestia rară a autorului acestor memorii, care, în loc să exalte meritele înaintașilor - așa cum fac, de regulă, memorialiștii -, le estompează, „topindu-le” în magma schimbărilor năucitoare care, în decurs de mai puțin de un secol, vor preface pentru totdeauna înfățișarea patriarhalului Principat al Moldovei, ca și pe cea a lumii românești în general
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
aici, cu rigorile, niciodată compromise, ale căutărilor controlate, va lua sub protecția sa temperamentul ieșit din comun al artistului profesor și - deși în permanență se simte subminat de o poetică laborioasă - își va regăsi tempoul într-o gramatică prestabilită de înaintașul său Leonardo. Dacă maestrul său a fost preocupat de inventica mașinilor, Ștefan Bertalan, dintr-un instinct propriu, se regăsește cel mai bine în natură, ale cărei mecanisme se străduiește din răsputeri să le descifreze, căutându-le sens. Am fi înclinați
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa, autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul”, suflă, decorativ, „o cometă din cuvinte / în norii de cenușă verde” (ibidem). O adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
faptului că „marile personalități ale trecutului” nu respectau religia nu e deloc surprinzător, deoarece „dragostea sexuală liberă e acceptată într-un fel asemănător în care era acceptat de către strămoșii germani.” Mai mult, propovăduitorul amorului liber la mijlocul anilor ’30 - un adevărat înaintaș al hippioților din anii ’60! -, e numit agent special pentru educație fizică. Nu știm în ce măsură descrierile „mădularului ars de soare” și odele în care încerca să aducă la același numitor vechile rune germanice și elogiul testiculelor făceau parte din subtilitățile
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
nu mai suntem stăpâni pe situații și, prin urmare, mai puțin egoiști, începe cursul harului care poate schimba și tămădui în Cristos viața noastră. Nu e ușor a păstra speranța — spune Papa Francisc. Dar oare ne poate fi ea furată? Înaintașii noștri erau pe deplin convinși că nimeni nu le putea confisca credința și că viața lor era legătura cu Dumnezeu de la care nimeni nu putea să-i oblige să abdice. Putem însă să ne lepădăm de Isus prin păcat, necinste
Cardinalul Lucian: Trăim vremuri în care viclenia răului se arată adevăr by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53521_a_54846]
-
nu separa istoria de critică, idee pe care i-o și reproșează în Introducere, sub cuvânt că ar avea drept urmare neglijarea literaturii religioase, dominantă în epoca veche. Al doilea lucru care atrage atenția este respectul arătat de Ștefan Ciobanu contribuției înaintașilor. Nici Cartojan, nici Pușcariu, nici Iorga, spre a rămâne la specialiștii în veche, cum se spunea în jargonul universitar pe vremea studenției mele, nu citau contribuțiile anterioare. Nici G. Călinescu, nici alții n-o fac. În ce-l privește pe
Un nume uitat: Ștefan Ciobanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5236_a_6561]
-
din București. Mi se năzărea simțămîntul că e comunicarea de la suflet la suflet a unor literatori, aflați la început de cale, cu un confrate mai în vîrstă, tot astfel cum îmi căutasem și eu, cu o emoție nu doar livresca, înaintașii. Impresionantă asiduitate a iașiotului mai cu seamă, care mi-a trimis multe zeci de epistole lungi, mi se părea de bun augur. Imediat dupa '89, junii entuziaști n-au pregetat însă a ma uită cu grație. Nici un rînd n-a
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
a fenomenului cu pricina, iar pe de altă parte confirmarea simțămîntului meu de către o seamă de confrați de vîrste diferite, contrariați identic, mă îndeamnă a spune deschis despre ceea ce e vorba: dezinteresul noilor valuri de literatori, așa-zișii douămiiști, față de înaintași, ba chiar față de colegii de scris ce nu intră în dispozitivul lor generaționist. N-aș vrea să cad pe locul comun al "conflictului" dintre generații, căruia îi putem concede un anume coeficient de incomprehensiune și dintr-o direcție și din
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
avea explicații, însă mă tem că nu și justificări suficient de convingătoare. Fac parte din rîndul acelor tineri de odinioară care nutreau - nu evit termenul ce-ar putea fi taxat drept sentimentalizant, de-o ingenuitate dezarmată - o veritabilă evlavie față de înaintași, așa încît nu mi-ar fi ușor să înțeleg comportarea unor tineri actuali. Mărturisesc că nu aveam bucurie mai mare decît a-i vedea în carne și oase, dacă se putea și a-i auzi vorbind, pe scriitorii mai vîrstnici
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivial-populară, a lui Creangă" 21), aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido-avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș-coroziv al preotului răspopit
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
alimentare pline de E-uri. 3. În fapt, toate produsele tradiționale de Crăciun sunt extrem de greu de digerat, sunt bogate în grăsime și au densități calorice foarte mari. Sarmalele, un fel de mâncare foarte îndrăgit la români, erau consumate de înaintași doar la marile sărbători și în cantități moderate, acestea fiind greu de digerat datorită asocierii cărnii tocate grase cu orezul amidonos. Sarmalele din carne nu sunt recomandate, mai ales în asociație cu alcoolul și fumatul. Comparativ, sarmalele de post, îndeosebi
10 sfaturi pentru a mânca sănătos la masa de Crăciun by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65278_a_66603]
-
o adunătură de parveniți de tip comunist, nu le fac cinste. I-am ruga să nu uite că proprietatea cu pricina le-ar putea reveni, nu pentru vreo contribuție personală la patrimoniul național, ci prin moștenirea rezultată din munca unor înaintași merituoși. Suntem încă și mai surprinși de preluarea unora dintre acuzații de către membri ai USR și de „tămbălăul" (expresia aparține unuia dintre ei) pe care au crezut de cuviință să-l facă pe această temă. Nici noi, nici cei care
Situația Casei Monteoru by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6399_a_7724]