4,515 matches
-
Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a aranjat aripile ca și cum le-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zilele acelea... Da’ nu te teme, dragu’ tatii, că aduceri aminti di acolo din Iad sânt destuli. Am mari nirăbdare să-l Întâlnesc pe fratele meu Petrică. ― În clipa asta plecăm, fiindcă sunt gata și Tudorel cu Maria... Becurile din Înaltul stâlpilor de pe marginea Sărăriei slobozeau o lumină firavă. Cei patru, și cu Tudorel cinci, mergeau fără grabă. ― Să știți că noi călcăm acum pe Sărăria Nouă - a ținut să precizeze Gruia, mai mult pentru tata Toader, care era un curios
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la intrarea În crăpătura dealului, rămânând cu ochii pe cer, În direcția de unde se auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea Însemne românești! „Unde ați fost ieri, domnilor, când <prieteniiă noștri defilau cu surle și trâmbițe pe șosea?... Dar chiar dacă erați prezenți - cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atunci s-ar fi petrecut Întâmplările. ― Băgasem de seamă că În ultima vreme Toader Îmi spunea „Petrache”, semn că ceva se Întâmplase În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândise ca la întoarcere să treacă pe la ei, să le facă o bucurie. Maica Agripina era plecată pe la București, dar aflase el de la alte maici că s-ar fi certat rău de tot cu stareța și că se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu zi. I se pare că abia acum a descoperit această plăcere care o ajută să simtă că reintră cu adevărat în viață. Întrezărește cu coada ochiului brațul drept care continuă să fie alimentat cu picături ce se scurg dintr-un înalt pe care nu îl poate scruta. Aude un zvon de glasuri, de pași, de uși deschise pe culoarul care în amintirea ei este neobișnuit de lung. Dar iată că, deși zgomotele îi par îndepărtate, ușa s-a și deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bat și ne blochează accesul la Palat! Ne spun minciuni și ne despoaie de bunuri, de pensii dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați la sfat. E Știuca, preamărite Împărate! Ea e pricina necazurilor toate. Ea fură-n văzul lumii, Maiestate! Chiar că așa ceva nu se mai poate! Să i se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un întuneric de nepătruns. Câteva limbi de foc au luminat înălțimile și hăurile, lăsându-l la vedere pe bădia Băbălean, dezbrăcat până la piele și cu brațele ridicate rugător către ceruri, undeva pe creasta de la Brodnicii de Sus. Vijelia vuia dinspre înalturi, ploaia lovea nemilos din mai multe părți deodată, furtuna bătea cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul se manifesta numai pe văile Sucevei și Brodinei, în timp ce pădurile, fânețele, zmeurișurile, zona afinelor, așezările omenești și adăposturile animalelor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
argumente convingătoare, de netăgăduit. Trebuie să-i anunțăm, părinte, chiar de la începutul slujbei, despre înfățișarea ce se va săvârși în casa Domnului de la noi la Sfânta Liturghie pentru Agheasma Mare. Să privească cu ochii lor cum Marele și Bunul din înalturi ne trimite câte o rază de speranță, ca celor din vechime, dovadă că nu ne-a părăsit la vremuri de restriște. Da, dascăle, așa vom face! Numai să fii cu băgare de seamă la momentul când vei slobozi zburătoarea, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spusele de mai sus. Există și alte dovezi la fel de plauzibile precum că răul se află în noi înșine și nicidecum în altă parte, că înclinația spre delict, ura împotriva semenilor, invidia, lăcomia, răzbunarea, minciuna, delațiunea mincinoasă în țară și la înaltul Bruxelles, păruiala în văzul Europei și multe altele. Așa că nu-i de mirare, domnule Știrbu, că toți puchinoșii Uniunii vin să ne dea lecții de bună purtare și management că poate-poate mai ciupesc și ei câte ceva. Dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
altceva. Cred că și Nineta îmi este recunoscătoare pentru materia primă pe care o prelucrează acum, foarte febril. Mă așez mai confortabil, pentru a savura lungul monolog. Deodată Nineta deschide gura și dă drumul la vorbe, ca și cum ar slobozi, din înaltul cerului, o ghilotină: "E totul clar, Z. Ca lumina zilei. Nu există nicio îndoială: trebuie să te muți la școala din Ferentari..." Atunci am auzit încă o dată leul deșertului urlând și, în marea mea înțelepciune, am priceput că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un colțișor cu astfel de construcții foarte aproape de centrul civic și de centru în general) și am privit cerul. Erau zorii zilei dis-de-dimineață, pe care eu îi vedeam de pe deal, cu fața la laterala sa dreaptă și înspre vârful lui. Luna în înaltul cerului era arcuită splendid în sfertul său vizibil și era de un alb smălțuit, strălucitor. Iar cerul era de un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se ca o masă unită și compactă înspre partea cerului rămasă pierdută și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor. Înaltul cerului părea mândru și fastuos, însă încărcat de o tristețe în care numai un suflet rătăcit vedea romantismul și fatalitatea. În zare, la orizont, părea că din albii nori se întrevede un univers mistic al poveștilor. Cerul, castelele, casele, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu spunea nimic, de ce ? Să mă fi iubit atât de mult pentru a-mi răpit, prețioasa clipă de extaz? Știa și el că numai coloristica îmi rămase pe lume, în afară de el. Iar apoi întreg cerul se întunecă și, ieșite din înalturi, raze de soare coborau în văzduh albul parcă numai pentru noi. Însă eram atât de neimportanți și trecători. Naturii nu-i păsa de noi. Și acest sentiment al zădărniciei îți arată cât ești de norocos să fii prezent și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
citesc literatură germană, engleză, cehă, franceză și spaniolă. Și din toate aceste fragmente fac o aureolă frumoasă a ceea ce e românesc pentru a sta în mijlocul lor, ca Centru Mundis. Acest Pământ e perfecțiunea mea. Pe care îl privesc rece, din înalturi. Eu nu mă port frumos cu persoanele vulgare, agresive. Coborându-mă la nivelul lor, le jignesc. Însă cu persoanele stilate, le pun la punct fără să le fac rău, mă port frumos. Însă deși nu le port pică nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acum în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și înot al peștilor din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să-mi coloreze sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o noapte de august
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ătman) de originea sa, principiu universal ce pătrunde întregul (brahman). Pentru hinduism, mistica este în centrul religiei cel puțin din vremea perioadei vedice târzii a Upanișadelor celor mai vechi. Și eu cred că Dumnezeu nu se poate găsi doar în înaltul cerurilor, ci și în inimi, în sufletul nostru purificat. Aici el îmi este mai intim decât îmi sunt eu mie însumi. Totuși, nu se poate să nu se țină cont de diferența fundamentală între religia mistică și profetică. Auzim deseori
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar fi absurd să compromiți efortul de război cu o Întreprindere inutilă contra Angliei... Contele termină plăcinta, uitându-se distrat la covorul flamand atârnat pe perete În spatele interlocutorului său: cavaleri asediind un castel și indivizi cu turbane Împroșcându-i din Înaltul crenelurilor cu săgeți și pietre, extrem de furioși. Covorul se afla acolo de peste treizeci de ani, de când bătrânul general don Fernando de la Marca Îl luase ca pradă de război cu ocazia ultimei jefuiri a Anvers-ului pe vremurile glorioase ale marelui rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sub bărbie, ca și cum s-ar fi silit să-și rețină emoția. Poate că Iisus își adusese bunicul cu el. Și toți cei cărora Doré le permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus, tocmai în ziua aceea erau neobișnuit de destrămați și neuniformi -, o voce care se auzea ca dintr-un megafon aflat undeva departe. Vocea spunea așa (și a repetat de două sau trei ori): Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de pe coperte porneau raze de lumină, exact ca acelea pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am început să tremur din toate mădularele, ca și cum o mână puternică din înalturi m-ar fi prins, ridicându-mă în aer, zgâlțâindu-mă și scuturându-mă. Dar pe urmă mi-am făcut curaj - mi-am luat inima în dinți, cum ar fi spus tata. Așa cum mă învățase și imprimase învățătura adânc în ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de ouă părăsite. Nu îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]