917 matches
-
toate că pe mine nu mă doare, ce mi-e teamă, ce mă doare și ce grijă am acum e săracul codobelc ce-a pornit hai hui la drum. Că nu știe amărâtul câți căsuța i-o pândesc, sunt atâtea înaripate care trupu-i jinduiesc, să nu mai vorbesc de oameni care, chiar cu nepăsare, calcă, precum căpcăunii, ... ziua, în amiaza mare! I-au mai spus și alții odată ca să meargă mai ferit, însă, vezi, cum codobelcul a uitat ce-au suferit
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
urma, până și în moarte”. Tot Jean-Marie Guyau mai spunea: „A rămâne tânăr mult timp, a rămâne copil chiar, prin spontaneitatea și dragostea inimii; a păstra - nu în manifestările tale exterioare, ci în adâncul ființei tale chiar - ceva ușor, vesel, înaripat, acesta e cel mai bun mijloc de a stăpâni peste viața ta, căci ce forță mai mare este decât tinerețea?”. Autorul cărții biblice Eclesiastul, tristul rege al Israelului - Solomon (971 î. H -931 î. H.) a scris: „Deșertăciune! Deșertăciune!... Deșertăciune
DESPRE VIAȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378512_a_379841]
-
iad ale celor două creste, trăiau animale misterioase, fantastice cum nu mai existau în nici un alt loc de pe pământ. Își aveau sălașurile prin văgăuni și peșteri tainice, lei albi și de alte culori cu două cozi și două capete, grifoni înaripați, unicorni albi, lupi albi cenușii, negri extrem de fioroși, șacali și alte specii nemaivăzute în alte părți ale lumii. Pe culmile sudice, departe de gurile ce vărsau foc, viețuiau turme de capre, mufloni de dimensiuni mari și își aveau cuiburile printre
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
de deasupra stâncilor acoperite de un strat imaculat de zăpadă pe marginea căruia își făcuseră apariția răsărind parcă din inima Muntelui de Foc deasupra locului unde se afla el un grup ciudat. Alături de un impunător unicorn alb, apăruse un grifon înaripat ce purta pe grumaz o prea frumoasă călăreață cu ochii verzi de smarald, îmbrăcată într-o minunată hlamidă albă din piele de salamandră, drapată în jurul minunatului său trup și strânsă în talie cu un brâu verde bătut cu diamante și
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
transformat în jar înflorit, în turbion răscolind nemărginirea, Am ieșit din peșteri săpate în lutul amintirii, mi-am așezat sufletul în poziția mudrei, cu radicală orientare a inimii către centrul universului. Recunosc divinul din tine! Auzi cum îmi cântă degetele înaripate?(19 aprilie 2016) Referință Bibliografică: Centrul universului / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CENTRUL UNIVERSULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381902_a_383231]
-
o folosească împotriva ei însăși sau împotriva altora. Gândurile sunt bumeranguri care se întorc întotdeauna la cel care le-a lansat"-gândi el. Ea nu-i auzi gândul, dar înțelese zâmbetul lui. Deodată nava se transformă într-un magnific cal înaripat. "Doamne, e Pegas!"-gândi ea. Cu un nechezat răsunător și un zgomot de copite, ce scoteau scântei, calul se înălță la cer, devenind un punct negru ce se depărta... Atunci totul dispăru și se trezi în casa sorei ei, în
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
mă trezești. Mai lasă-mă, iubito, ca pâinea-i prea amară, Mai vreau să fiu copil, tu să copilărești! Ah, să nu fii tristă, nu tu esti vinovată Că timpul, uite, zboară, zboară prea ușor, Prin ține năzuința-mi stă înaripata Și-aș vrea, pentru tine, să-ntorc timpul din zbor! Te-oi regăsi duios în fiecare VARĂ Și IARNA fadul alb ne va îmbrățișa, Vom asfinți-n portocaliu seară de seară Ca-n dimineți de vis să fim uniți așa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... XIV. “DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART - NOTE MARGINALE, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr.
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Si... după anii aprinși ai tinereții, continuăm să trăim și să visăm și să realizăm. Forța cu puteri supranaturale, dată de ceea ce aduc anii cu tumultul de flăcări înaripate și cîntece de Ingeri, stă în întrega splendoare în amintire. Dar iubirea rămâne. Ceea ce se schimbă e doar strigătul. După anii aceia, locul lui e luat adesea de șoaptă și rațiune. O bună parte, e completată de ceea ce este supremația
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
orhidee... Mi- e sufletul ramul întins spre zare Îmbrățișând, în adieri de măr în floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevărat În lumea frusta, la origini, ideală În care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiara Ce-a osândit tot neamul Evei ca să piară
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
voi afla eu când, Mă va călca norocul, că primul semn îl am; Tichia de pe cap cu care m-am născut... Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt. Am prins tăria cutreierând tărâmuri neștiute Pe cai înaripați struniți ca Făt-Frumos; În colț de Rai am întâlnit apostoli, îngeri, Toți slujitorii ce-au suferit într-un Hristos Și Duhul Sfânt trimis să-mi dea puteri. I-am ascultat, de ani, slujirea în biserici, Poruncă de la Domnul în toate
NU MI-E FRICĂ DE MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380879_a_382208]
-
voi afla eu când, Mă va călca norocul, că primul semn îl am; Tichia de pe cap cu care m-am născut... Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt. Am prins tăria cutreierând tărâmuri neștiute Pe cai înaripați struniți ca Făt-Frumos; În colț de Rai am întâlnit apostoli, îngeri, Toți slujitorii ce-au suferit într-un Hristos Și Duhul Sfânt trimis să-mi dea puteri. I-am ascultat, de ani, slujirea în biserici, Poruncă de la Domnul în toate
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
nu voi afla eu când,Mă va călca norocul, că primul semn îl am;Tichia de pe cap cu care m-am născut...Că Domnul ce mi-a dat-o, e semn, prin necuvânt.Am prins tăria cutreierând tărâmuri neștiutePe cai înaripați struniți ca Făt-Frumos; În colț de Rai am întâlnit apostoli, îngeri,Toți slujitorii ce-au suferit într-un Hristosși Duhul Sfânt trimis să-mi dea puteri.I-am ascultat, de ani, slujirea în biserici,Poruncă de la Domnul în toate câte
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Sunt absolut convins de lucrul acesta și o să vă spun și de ce... Acum mai mult timp în urmă am avut o viziune într-un vis. Se făcea că stăteam pe malul unei ape liniștite și cerul era trandafiriu și făpturi înaripate zburau pe sus iar eu mă minunam și spuneam în sinea mea: ,, Oh! Zei! Magnific este acest peisaj!” Am ridicat în sus mâinile mele și m-am minunat. De sus se auzea un cor care cânta ceva foarte frumos. Dar
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
orhidee... Mi- e sufletul ramul întins spre zare Îmbrățișând, în adieri de măr în floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevărat În lumea frusta, la origini, ideală În care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiara Ce-a osândit tot neamul Evei ca să piară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
Preasfânt. Iar tu, Iisus mi-ai ridicat și crucea mea de la păcat, Și vreau sa fiu cu Tine-n cerul sfânt. Domnește pacea în cerul lin, acolo este mult mai divin. MĂ LEG Mă leg în zbor de soarele tău înaripat Mă leg de umbra ta, pe unde piciorul tău a călcat Mă leg de amintirea existenței tale când nu m-ai abandonat. Mă leg până dincolo de cuvânt, Mă leg cu legături frânte de vânt, Mă leg știind nu voi mai
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
prea fericită! Cuvântul fiindu-ți setea de a renaște din mișcătoarea ei plăcere, În straturile primăverii se răspândește tantra de-o blândă adiere. Lumina-ți prinde safirul în păru-ți straveziu, Durerile dispar prin farmec în labirintul argintiu. Nopțile noastre înaripate fiind vis de dor în culori, Atingeri de soare în zile luminate ale unei dulci primăveri, Purtându-ne pe aripi frânte de dor, pe căi neștiute, Privim la frumuseți negrăite prin fuga gândurilor neîmblânzite. Încălzeam cuvintele în palma ochiului trup
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
mi-ai dat. FÂLFÂIND ARIPILE Printre luminile stravezii ale neantului, Ai renăscut din moartea cea de demult, În boarea de vânt te-ai ridicat de la pământ. Fâlfâind aripile neumbrite a unei iubiri stăpânite, De dorul pâmântului, în freamătul gândului, Cuvânt înaripat din înalt prin cer înstelat Renasc la lumină unde-i iubirea divină. SĂ-ȚI FIE DOR Să-ți fie dor, ca vuietului de mare, Cu jale acum, tu să privești în zare, Să vezi cum fost-am o cruce ferecată
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. IUBIREA E UN ZBOR ÎNARIPAT Teluricul cântă prin dulcea atingere Prin glasul care e o trecere a vremii, Amurgul se lasă ca o vale a plângerii La înseratul popas fără de înfrângere. Te-am privit prin geamul închis Iar lumina diamantie s-a prelins, Dimineața când
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
a prelins, Dimineața când viața mi s-a rescris, Iubirea Ta nemărginită a-nvins. Am zâmbit senin și clar Când iubirea a venit ca un dar, Te-am privit prin ape tulburi, Preschimbând durerea din adâncuri. Iubirea e un zbor înaripat, În care și moartea s-a crispat. Alungă-mi trupul plin de sete, Și dă-mi aripile prezente. Să ajung spre înaltul Tău mister Vreau să nu mă topesc, Te doresc aici lângă mine, Ființă plină și divină. GLAS AMĂGIT
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
multe, Precum sudorile ce-ți curg pe frunte. Fără de lacrimi visele, acum îmi atârnau de moarte, Cerească, dulce și pierdută întru iubire m-am arătat. Dă-mi Doamne putere să mai iubesc, vedenia din noapte! Călătoria aceasta fiind un zbor înaripat, A unui glas amăgit de moarte și de șoapte. CĂLĂTORIM Călătorim aici, mereu... Și traversăm adâncul defileu, Nimic nu e în zadar, Pe unde treci, arunci mereu un zar. Tu vii, din lunga ta călătorie, Apoi dorești ca să trăim, secundele
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
-și părăsiseră vechile cuiburi, construindu-și în locuri mai ferite, mai tainice, altele. Le priveam oușoarele mici, verzi, maronii sau de alte culori, cu punctișoare fără să le atingem și ne continuam apoi drumul nostru către școală liniștiți, lăsând poporul înaripat să-și trăiască momentele vieții în tihnă. Unii din băieții mai mari de prin sat, se lăudau că descoperiseră cuiburi și spărseseră ouăle iar puii mureau, însă pe noi tata ne învățase, că nu trebuia să facem ca ei, că
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
a uitat calea să vină, Indiferentă, aș vrea să-i fac în necaz. Dar dor de iubire adolescentină, Nici pentru o clipă nu îmi mai dă răgaz. Când aprig dor vine, gândurile-mi poartă Spre ideal măreț ce-l vreau înaripat. Că năzuința găsește loc în soarță, Doar dacă puțin noroc omului i-e dat. Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Poezia, prietena mea - poezii de coautor / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1692, Anul V, 19 august 2015. Drepturi
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]