423 matches
-
și Paznicul Viselor din Paradisul papagalilor. Fără îndoială, căci văzuse cu ochii lui semnul de pe pieptul Calului, pe care el însuși îl purta din naștere, o pată albă viorie închipuind un fluture, luându-și zborul de sub mamelonul stâng.“ ți se încâlcesc circumvoluțiunile în creier citind asemenea istorii, începi să visezi că Pâșul vine pâș-pâș și o seduce pe o papagaliță, care rămâne gravidă și naște în cele din urmă un cal cu un fluture desenat sub mamelonul stâng. Și că mamelonul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
A jucat la Georgia Tech. Dar e profesional foarte capabil; și Îi execut ordinele și nu discut deloc cazul. — Deci ești satisfăcut de el complet? — Ieri șurubul era strâns prea tare. — Și asta ce-a făcut? — Păi mi s-a Încâlcit vorbirea. Am pierdut din coordonare. Știi că creierului Îi trebuie aprovizionare cu sânge. Așa că au trebuit să Îmi mai dea drumul. — Dar azi te simți mai bine, nu? — A, da. Sosi poșta și doctorul Gruner Îl rugă pe unchiul Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el singur că o petrece. 63 Erau oprite la colțul bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui Nory și gata să fugă. Era semnalul despărțirei. își strânseră mina. Aprinsa feministă porni curajos printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care se proiecta armonios. Privirea nu se adresa clădirei, decât întrucît blocul ei dura un punct de călăuzire în insula vie a Cetăței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rămas-bun. Când m-am îndreptat către cei doi îmbrățișați, am văzut nemulțumirea pe fața celor doi martori, care mai mai că-mi blocau drumul. Cei doi nu se clinteau. I-am pus mâna pe umăr. Un cap plin de păr încîlcit de vânt s-a ridicat către mine. Printre șuvițele albicioase i-am deslușit ochii. Nu a scos nici un cuvânt, doar l-a înclinat puțin a părere de rău, i-a închis pentru o secundă, a mimat dezamăgirea, a redeschis un
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sine? De fapt, un banal încărcător. De Nokia. Connecting people. Îl găsește, în cele din urmă, în sac, în vecinătatea plăcută a unor bomboane mentolate devorate aproape imediat. Greață instantanee și inexplicabilă. Așteaptă. Gândurile i se conectează și i se încâlcesc aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-afară. Stradă-cartier-oraș. Poate lume. Poate... Formează numărul și așteaptă. Și, în scurt timp, vocea ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care te obligau să crezi În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială. Pe unde treceau, rămânea În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și Neculai, urmașii lui „Ieni pevețul” pe de o parte și egumenul mănăstirii Cetățuia pe de altă parte. Și toate pentru o casă. Cum să nu? Însă divanul, prin hotărârea de judecată din 6 martie 1743 (7251), întărită de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii în noaptea de Buna Vestire, sărutul lui Iuda în podul palmelor, răstignire! Suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amical, a compasiune gestul, un fel de a spune "te înțeleg, mai nebun este terapeutul ca tine" -, apoi când bătrânul a ieșit să fumeze o țigară, i-a trecut mâna prin păr, a insistat de parcă degetele i s-ar fi încâlcit într-un lan cu cânepă deasă, altădată l-a întrebat din senin: "Ai febră?" I-a mângâiat obrazul, apoi i-a băgat două degete în gură; când doctorul a întârziat la baie, Ana l-a strâns puternic de boașe, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în oglindă. Știind că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să rămână să facă un duș, își trase pe ea o pereche de chiloți curați, jeanșii și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou și un șort pe el și părea trist. Leigh nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a nu se Încîlci În labirintul nici unui succes. Tezeu iese din peripețiile sale grăbit să nu facă nimic durabil, care să-l Împiedice de a pleca mai departe. Iar regretul, iată o noțiune necunoscută lui Tezeu. Memoria sa? Cum curge apa pe marmura fîntînilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nevoie calicimea. Știți ce vânzoleală e în oraș cu listele astea? Ăl mai tare, bine spuneți! Nu zicea că el vă dă actele?! Și Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei stați acu la carantină? Chiosea gemu ușor, încercând să-și schimbe poziția. Începuse să-l chinuie un junghi în noadă. Se gândea ce să-i mai spună lui Vergilică, să priceapă că Tomnea plecase, atunci când plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care rètècea pe autostrèzile lumii, preocupându-se de Pamela, fècându-i de mâncare și îmbèind-o, Dar, când nu se știa observat, Matei se apropia de perimetrul casei ei, ca un hoț și, obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui. Pe cineva care nu-și dorește nimic mai mult pe lume decât să stea întins lângă noi pe covor și să ne sărute toată fața, și, cu toate că am ochii închiși, simt cum zâmbește Jake în timp ce mă sărută și-mi încâlcește părul cu degetele. Întind mâna și îi mângâi buzele cu un deget. Acum nu mai zâmbim, iar Jake ține ochii închiși, ocupat să-mi muște încetișor degetul. Îl privesc, cu genele lui bogate desenate pe obraz, cu părul răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o facultate. Liceul, ca o licență perpetuă, iar facultatea pepinieră de Academicieni debusolați și înclinați spre scepticism, dependenți de drogul întrebărilor, autodidacți, întorși la alfabet și abac, politicienii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]