2,507 matches
-
cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu vă puteți închipui că s-a întâmplat așa ceva la Dorohoi... Nu mi-a venit să cred, parcă era un film, știți, unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic de văzut acolo. De aceea renunță destul de repede și se întoarse bolborosind, umflîndu-și obrajii, "aha, deci și dumneata ești din ăia, jurnaliști!" Nu putea ști dacă e încântare sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre Cocoș. Lumea citește asta." "Lumea e nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și chifteluțe de morun, se schimbau pe văzute și pe nevăzute pahare și semne, mirosurile se amestecau din ce în ce mai mult și asta îl dădea cu adevărat gata. Prințul Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul lui Balbo erau încîntați, poate aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul lui Balbo erau încîntați, poate aici se găsea secretul succesului său european și chiar mondial, reușea să-i vrăjească pe cei din preajma sa, mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo erau încîntați, poate aici se găsea secretul succesului său european și chiar mondial, reușea să-i vrăjească pe cei din preajma sa, mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul pe lume, dincolo de încîntare se afla uimirea, poate chiar teama. Șerban Pangratty era și el pilot, și nu unul oarecare, iar ascultîndu-l se vedea pe obrazul său cum îl cuprindea spaima. De ce se poate teme un om care este obișnuit cu apropierea morții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alcătuia al doilea discurs, poate mai convingător, mai direct. Corvino se înroșise la față de încordare, nu era deloc simplu să traducă ceea ce spunea marele Balbo unui om atît de primejdios, de puternic cum era Coriolan Popa. "Signor Balbo își exprimă încîntarea de a vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru cineva care e înconjurat de atîta glorie și oficialitate să cunoască, cum să zic, lumea normală, viața noastră, oamenii de bine cînd nu sînt prinși în protocoale, în disciplina ierarhiei..." Cantacuzino se înroși în obraz, putea fi și de încîntare și de stînjeneală, fornăi ca un cal la adăpat, totul la el amintea de cîmp, de viața la țară, de pădure, dacă te uitai la el nicicum n-ai fi crezut că e un boier, nu unul oarecare, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deosebite de corupere a unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să vă salut, inspector principal Leonard Bîlbîie." Cînd a citit prima dată acest raport, dincolo de curiozitatea și îngrijorarea firească provocată, a avut și o clipă de încîntare. Poate nu chiar încîntare, dar bucurie și mai ales satisfacție a fost. Nu se înșelase deloc alegîndu-l pe Bîlbîie pentru deslușirea acestei afaceri ce nu părea, dar putea fi oricînd catastrofală. Domnul Leonard Bîlbîie, plin de discreție, reușise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să vă salut, inspector principal Leonard Bîlbîie." Cînd a citit prima dată acest raport, dincolo de curiozitatea și îngrijorarea firească provocată, a avut și o clipă de încîntare. Poate nu chiar încîntare, dar bucurie și mai ales satisfacție a fost. Nu se înșelase deloc alegîndu-l pe Bîlbîie pentru deslușirea acestei afaceri ce nu părea, dar putea fi oricînd catastrofală. Domnul Leonard Bîlbîie, plin de discreție, reușise să-i comunice cel puțin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuvîntul apăruse din obișnuință, niciodată nu rostea sentințe definitive, acesta era marele secret al Serviciului, marele secret al său niciodată nimic nu este definitiv. "Băiat deștept Bîlbîie, a scris adresa, dar n-a spus a cui este!" După clipa de încîntare, totuși Leonard Bîlbîie era invenția sa, creația sa cea mai bună în acel moment și era firesc să se bucure de succesul său personal, după o clipă grozavă, mintea continuă să lucreze rece, așa cum lucra ea întotdeauna. "Ar fi interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în întunericul lor două lumini intermitente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S‑ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încântare și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă trecerea timpului cu încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura delicată a spatelui și arcuirea îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se ferise să fie văzut că a ajuns acolo înainte de vreme. Tremura de emoție, își făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a plecat acasă. În vreme ce părinții nu mai știau cum să se descurce cu ale vieții trebuințe, tinerii se distrau după cum le era vârsta. Se înghesuiau la concertele Cenaclului și fredonau melodiile lansate pe scena acestuia oriunde se aflau. Era unica încântare, adevărata distracție, o desfășurare de forțe în toată regula. Dar nu ținu foarte mult. Dădu cel cu coarne și se dărâmă gardul pe undeva, la un spectacol și se duse naibii toată veselia. Tinerii au fost nevoiți să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o săptămână înainte își făcea planuri cum s-o petreacă și ce să-și cumpere, număra orele și minutele ce se scurgeau până la ceasul fericit al împlinirii unui nou an. Deși se așteptase să-i sară în brațe, plină de încântare, el o văzu ascunzându-și capul în pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La "ALEXINA" S.R.L. se impunea racolarea de manechine, activitate care trecu în sarcina Luanei. Fu o plăcere pentru ea să colinde școlile și să vadă încântarea fetelor, înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice pe care le aveau în înzestrare. Apăru, apoi, problema mersului pe scenă. Domnișoara Leon n-avea nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu putea realiza sfânta împlinire cu care-l milostivise Dumnezeu. Acel suflet era sufletul lui. Acel trup se născuse parte din trupul lui. Era incapabil să ridice tonul sau să-și bruscheze puiul în vreun fel. Amețea, purtat de o încântare fără margini, atunci când își strângea copilul la piept și-o iubea înzecit pe Luana pentru toată fericirea pe care i-o adusese în viața goală de până atunci. Familia Darie erau singurele persoane din vechiul anturaj al nevestei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mai luptau. Radu l-a tăiat pe nebun. L-au găsit într-o baltă de sânge și pe sărmanul Noia incapabil să vorbească. Rebeca Schtac a murit în drum spre spital. Nu se crezuse capabilă de o așa morbidă încântare. Se simțea liberă, fericită, în stare s-o ia de la capăt. Radu Noia, dacă nu voise să-i mai fie alături, atunci nu avea să fie al nimănui. Stricata își meritase soarta iar lui Laur Midea, nefericitul, se va îngriji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găsească timp și pentru ea. Lionel Richie aruncă acorduri calde cu "Ballerina girl", "Deep river woman" și mai apoi incendie încăperea cu "Tonight will be Allright", melodie care o făcea, de fiecare dată, să se rotească prin cameră înfiorată de încântare. Genesis și-al lor "In too deep" aveau să-i amintească zilele pline de iubire de altădată. Pregătită astfel, după o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
creată de eul nostru interior, la impulsul unei trăiri subiective. Unii se cred fericiți atunci când privesc marea ori cerul înstelat al nopții. Alții încearcă această simțire alături de cineva care, într-un moment anume, le induce o stare de bine, de încântare, de plăcere sau repaus. Pentru ca toate astea, la un loc, să poarte un nume, un om, ca și noi, i-a spus fericire. Luana își aruncă privirile spre el. Cine aștepți să-ți creeze acest simțământ? Sanda? Te iubește, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu știu dacă exprimarea mea, încă în formare, va fi suficient de clară pentru a mă face înțeleasă. Luana, relaxează-te! Nu ești la examen. Moldoveneasca ta dulce, rar întâlnită printre ieșenii care vor să pară de la București, e o încântare pentru urechile mele. Ea zâmbi. Cândva, Ștefan îi spusese cam același lucru. Bine. E vorba de un articol pe care l-am citit nu de mult. Am întrezărit, printre cuvintele înșirate pe hârtie, o idee cu aplicabilitate în munca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mut. — Grozav! Karl a lăsat pensula, s-a Întors spre Nyoman și i-a făcut un gest cu palmele ridicate. ședința era Încheiată pe ziua aceea. — Îmi place aici, sunt Încântat. Margaret nu găsea În glasul lui nici un fel de Încântare. Cei de-aici mă plac, și ei Îmi plac mie. Îmi plac chiar foarte mult. Nyoman s-a ridicat de pe platformă și a tușit iarăși. A venit să vadă tabloul și a pufnit Într-un râs pros tesc, cu mâna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]