1,239 matches
-
și jocul în sine reprezintă o variantă a călușarilor. Peste cămașă, jucătorii (în număr par) poartă două brâie de piele, împodobite cu nasturi și așezate cruciș pe umeri. Deși ceangăii poartă în mod obișnuit cizme, de data aceasta ei sunt încălțați cu opinci, la călcâi având „pintin”, iar la glezne clopoței. Mai demult, ei purtau toporiști, mai la urmă însă o lopățică de mărimea maiului. Jucătorii sunt conduși de un „vătaf” și au în ceată două personaje caraghioase, mute, numite „cuca
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
vom menționa mai jos. Caracterizările de mai jos se sprijină, în principal, pe discuțiile făcute cu sătenii. În perioada sus-menționată portul era destul de simplu: femeile purtau fuste din pînză de cînepă, cămăși de bumbac, vopsite cu suc de struguri. Se încălțau cu opinci din piele de porc sau de vacă. Seara opincele erau puse la uscat. Bărbații, de asemenea, purtau cămăși de cînepă, hainele bune (confecționate de meșteri) erau cumpărate odată în viață (pînă la căsătorie) și se purtau numai de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
doi uzurpatori ai tronului său, [[Leontius]] și [[Tiberius al III-lea]]. A dipus să fie târâți pe străzi și masacrați de populația sălbatică, iar el i-a așteptat pe "Hipodrom" unde în văzul tutor le-a pus pe ceafă câlcâiul încălțat în purpură, în delirul tribunelor. După demonstrația puterii, celor doi li s-a tăiat capul la Cynegion. Patriarhul Callinicos, care participase, în 695, la lovitura de stat, a fost orbit și exilat la Roma. Mulți alți opozanți au fost spânzurați
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
măști adecvate și hazlii. Față, ca să fie frumoasă și strălucitoare că mândrul soare, se trezește în zori și așteaptă până când astrul se ivește pe cer, rostind: “Mandre soare ce rasai cu douăzeci și patru de răzișoare/ Cu trei încinge-mă/ Cu trei încalță-mă/ Cu trei îmbracă-mă/ Cu trei pe obraz mângâie-mă/ Cu trei pe umeri împodobe-mă/ Tri în gene/ Tri sprâncene/ Tri în păr împlete-mi-le...”. În ajunul Bobotezei se practică și acum umblatul după cruce. Tinerii sunt trimiși înaintea preotului
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură rapidă a acestora. Uneori, rotarii, confecționau și dricuri, loitre, ruzi, rotile precum și unele părți lemnoase ale uneltelor agricole. Rotari vestiți au fost: Gheorghe Foarcoș, Nicolae Zdrenghea, Ioan Săbăduș, Iosif Sîrbu, Pamfir Haiduc, Ioan
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
La Cărămizi”, „La Ferestar”" sau „La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare fierarii satului erau la mare cinste, conducerea Companiei a VII-a având obligația
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
doua zi li s-a dat drumul celorlalți. Cocotele, adunate de prin toate casele de prostituție din București, au fost ținute în lagăr până toamnă târziu. Luate în pripă, niciuna din ele nu-și adusese bagaj. Unele veniseră în lagăr încălțate cu păpuci și în capoate de casă, așa cum le găsiseră agenții când au făcut descindere să le ridice. Le-au adus până la Târgu-Jiu în două vagoane de vite, cu lacăt la ușă. Patru zile au făcut vagoanele de la București până la
Zile de lagăr () [Corola-website/Science/295839_a_297168]
-
de lungimea trei-sferturi căptușit cu mătase pictată de mână. kimonourile căptușite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necăptușite în timpul verii. Un kimono poate necesită de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat și brodat. Gheișele se încalță cu sandale cu talpă foarte înaltă, zori, când merg afară, și poartă doar tabi (șosete albe) înăuntru. Cand vremea este ploiasă gheișele se încalță cu niste saboți de lemn, numiți geta. Gheișele ucenice au niște saboți speciali din lemn negru
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
poate necesită de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat și brodat. Gheișele se încalță cu sandale cu talpă foarte înaltă, zori, când merg afară, și poartă doar tabi (șosete albe) înăuntru. Cand vremea este ploiasă gheișele se încalță cu niste saboți de lemn, numiți geta. Gheișele ucenice au niște saboți speciali din lemn negru lăcuit, "okobo" (sau "pokkuri"). Coafurile gheișelor au variat de-a lungul istoriei. În trecut, femeile își purtau părul pe umeri în unele perioade, si
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
premiile Outer Critics Circle și Drama Desk, și a fost nominalizat pentru Tony Award pentru cel mai bun actor într-un musical. Interpretarea sa de pe Broadway este păstrată pe o înregistrare lansată de PS Classics. Interpretarea vocală a personajului Motanul Încălțat din "Shrek 2" și "Shrek al treilea" l-a făcut cunoscut în circuitul rolurilor pentru filme de familie. În 2006, a jucat în "Take the Lead", un film despre liceeni în care interpretează rolul unui instructor de dans. Tot în
Antonio Banderas () [Corola-website/Science/311337_a_312666]
-
jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse. În fiecare dimineață, începând cu ora 7, și indiferent de vreme, el alerga pe plajele din Blackpool. El își turna plumb în papuci, pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal, să-și simtă picioarele mai ușoare, dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid. Antrenându-se intens, la mijlocul anilor '50 și-a permis să se antreneze mai lejer deoarece nivelul de fitness i s-a
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
săpăturilor arheologice, urme de opinci datând din anul 2500 î.e.n și pe care le purtau geto-dacii. Pe Columna lui Traian, se vad ilustrați cu daci în costume ce se aseamănă cu cele purtate de țaranul român și sunt încălțați cu opinci. Vestigiile arheologice denotă că populația locală vâna animale sălbatice: vulpi, cerbi, bursuci, lupi, urși, ale căror piei erau prelucrate. Cei mai nobili purtau opinci din piei de vânat, cei săraci purtau pe cele din piele de vită sau
Opincă () [Corola-website/Science/325742_a_327071]
-
să fie mai mare decât talpa, are pe margine găuri prin care trece o curelușă (nojiță) de piele ce adună această bucată de piele în jurul piciorului, dându-i formă de încălțăminte. Încrețiturile de la opinci formau un vârf ascuțit. Opincile se încălțau peste ciorapi de lână sau obiele albe. În prezent ele sunt des folosite de unele ansambluri folclorice și de artiștii care cântă folclor și țin la costumul popular tradițional.Răspândirea atât de largă printre români a opincii a făcut ca
Opincă () [Corola-website/Science/325742_a_327071]
-
îngust împletite". Bineînțeles că din aceasta perioadă și pană acum portul s-a schimbat foarte mult. Femeile se îmbrăcau în poale si cămașa din pânză țesută de ele, peste care puneau o bluza si o fusta largă, numita "rochie", se încălțau cu ciorapi din lână, ghete sau cizme. Peste bluză îmbrăcau un cojoc din piele de miel, vopsit maro, cu flori de culori deschise pentru femeile tinere si de culori mai închise pentru cele mai învârstă. Femeile bătrâne purtau cojoc alb
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
întors”). Vizitatorii spun la intrare "'ojama shimasu'" (お邪魔します, „Vă deranjez”), la care gazda răspunde cu "o-hairi kudasai" (お入りください, „Intrați, vă rog.”). Această procedură contează în special dacă nu este sonerie la intrare. În antreu se scot pantofii și se încalță pantofi de casă. În toaletă sunt puși la dispoziție pantofi de casă speciali. Spre deosebire de cultura occidentală, cada de baie este doar pentru relaxare. Oamenii se spală înainte de aintra în cadă, șezând pe un scăunel lângă cadă. În Japonia toaletele sunt
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
obligați să iasă din rândurile companiei. În trecut, Junii Tineri, erau îmbrăcați în haine obișnuite românești: o cămașă albă, lungă până mai sus de genunchi, fără guler, cu mâneci lungi și largi. Aveau cioareci albi, strânși pe picior și erau încălțați unii cu opinci, alții cu cizme. Pe cap purtau pălării cu borul larg și calota rotundă. La brâu erau încinși cu șerpare late „ghintuite”, în care purtau pistoale. Purtau mustăți mari, răsucite în sus și pletele lungi până la umeri. Se
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
negustorilor din Șcheii Brașovului. Costumul lor diferă de cel al Junilor Tineri și Bătrâni prin cămășile de pânză albă, scoase în afară, lungi până la genunchi și largi, în 12 clini, împodobite cu fluturi aurii și broderii în motive românești. Sunt încălțați cu cizme, iar pe cap poartă o căciulă de blană albă. Inițial purtau căciula neagră, dar pentru a se distinge de celelalte grupuri și-au confecționat căciuli albe cu „țoc”, ca la Junii Curcani, susținută sub bărbie cu o curea
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
vino în grădină, vrei? îl chemă el. Nu arăta altfel decât de obicei. Tenzo se mai liniști. — Mi-au spus să vin degrabă, că era de rezolvat o treabă urgentă. — Întocmai. Ce fel de treabă? — Ei bine, vino-aici. Tenzo încălță o pereche de sandale împletite din paie și ieși în grădină. Hannojo și Takumi îl urmară. — Stai acolo, îi ordonă Koroku, așezându-se pe un bolovan mare și ridicând pușca. În acea clipă, Tenzo își dădu seama că unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atrăsese atenția soldatului era un om care dormea adânc sub o rogojină de papură putredă, sforăind sonor. Purta haine ciudate. Avea poala și mânecile scurte, iar pesub cămașa albă murdară purta jambiere și acoperitoare pentru dosurile mâinilor. În picioare era încălțat cu sandale de paie. Avea vârsta între copilărie și maturitate. Zăcea pe spate sub cerul liber, cu roua nopții pe gene și sprâncene. Părea complet împăcat cu lumea. — Mă n-auzi! încercă soldatul să-l deștepte dar, cum omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp, Takumi ieși din casă. Neașteptatea înapoiere a carafei furate îi bucurase atât de mult pe Sutejiro și soția lui, încât nici nu erau siguri că nu visau. Se grăbiră să-i aranjeze vizitatorului lor sandalele pentru a le putea încălța cu ușurință, apoi porniră grăbiți înaintea lui spre poartă, unde făcură mai multe plecăciuni. Ofuku, care veni și el, fu uimit să-l vadă pe Hiyoshi. — Vom încercam să ne găsim timp pentru a veni la Hachisuka să ne aducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de somn. — Am și dormit. După ce dorm un timp, nu știu de ce, nu mai pot sta locului. Sunt niște sandale pe-aici? Hiyoshi găsi repede o pereche de sandale noi din paie și le aranjă, pentru ca stăpânul să le poată încălța ușor. — Poftiți, stăpâne. — Abia azi ai ajuns aici, și spui că ai și dormit destul. Cum se face că deja cunoști locurile? — Vă rog să mă scuzați, stăpâne. — Pentru ce? Nu sunt deloc un om băgăreț. Dar într-un conac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cineva trăsese de vițele care creșteau din copacii grădinii, șerpuind pe zidurile de pământ. Desprinse de tulpinile smulse, rămurelele tremurau încet. — Cine e? strigă Ieyasu. Dacă era un om pus pe rele, probabil că fugise. Nu se auzeau pași, însă. Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta din spate a zidului de pământ. Un om se prosternase în țărână, așteptându-l. Lângă el zăceau un coș mare de răchită și un toiag. — Jinshichi? Nu ne-am văzut de mult, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
făcând o plecăciune respectuoasă în fața lui Sessai: — Vă mulțumesc că v-ați sacrificat timpul pentru a veni aici astă seară, Sfinția Voastră. — Mesajele acestea sosesc întotdeauna pe neașteptate. Fără îndoială, te-a deranjat. — Câtuși de puțin. Sessai era singur. Umbla încălțat cu niște sandale vechi de paie, a căror mărime se potrivea cu proporțiile uriașe ale trupului său. Ieyasu porni pe lângă el și, în semn de respect la adresa profesorului, cu un pas mai în urmă, dându-i lui Heishichi hățurile calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi atins scopul. Acum, își aminti dintr-o dată că profilul ei fusese mai alb decât florile de pe gard. Fumul focului de lemne plutea prin casă, venind din bucătărie. Tokichiro făcu o baie, îmbrăcă un kimono subțire de cânepă și, încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta grădinii. Tocmai atunci, un tânăr mesager îl salută și-i înmână o convocare oficială. Tokichiro reveni grăbit, se schimbă reped și porni spre reședința lui Hayashi Sado. Sado îi dădu ordinel prsonal: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
băiatul. — Nu trebuie să se scoale din pat, îi reproșă Hideyoshi, pornind grăbit spre vilișoară. Când auzise că venea Hideyoshi, Hanbei își strânsese patul de suferință i-i poruncise unui slujitor să măture în cameră, în timp ce el se schimba. Apoi, încălțând niște saboți de lemn, se aplecase peste pârâiașul care șeropuia printre crizantemele de la poarta de bambus și-și spălase gura și mâinile. Când cineva îl bătu pe umăr, se întoarse. — O, nu știam că sunteți aici, îngenunche repede Hanbei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]