1,243 matches
-
ceafă și mă trăgea într-o parte, gata să mă lipească de pieptul lui devenit din ce în ce mai uriaș, de la un an la altul. - Ho, mânzule, râdea de mine, cu literatura și pictura o să mori de foame! - Nu îmi place matematica! Eram încăpățânată? Foarte bine, dar el cum era? Îmi schimba profesorii ca pe șosete, da de se găsea vreunul destul de priceput încât să-mi bage în cap materia-cheie pe care n-o pricepeam, în ruptul capului. Nici nu-mi dădeam silința, ce
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
lacrimi în ochi. Nu vreau! Nu vreau! O durea suferința fetei. Nu putea face mare lucru acolo, în văzul lumii. - Beth! Nu a spus nimeni, că Mary va fi mama ta. De unde ți-a venit ideea? Fata afișa o tăcere încăpățânată. - Beth? Fata izbucni în plâns: - Am auzit eu! Alma o strânse de braț: - Beth, te rog, hai să ne așezăm aici lângă copac și să mă lămurești. Ce vrei să spui? Ce ai auzit și de la cine? Știi, că servitorii
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit cu adevărat, izbutește un lucru greu cu adevărat, bate un record. Neiertarea de sine are un caracter mai grav decât s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățânatei și contabilei noastre răutăți. Este și cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Iisus Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Iisus Hristos (că vrea să-l ierte). (18) La diavolul - contabil nu
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
deschide Mihaela. - Mai bine era postașul! - Așteptai o scrisoare de dragoste? Mă privește tăios, ca o leoaica tânără, gata să-mi sară-n față de... drag: - N-așteptam pe nimeni și nimic! - Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpățânata. Și mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm gumă de mestecat
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
de cartofi. Era încă devreme; de pe deal vedeam țăranii, vecini cu locul nostru, cum se apropiau. Copiii veneau somnoroși în urma lor, iar vacile mergeau singure ca și cum cunoșteau drumul, fără să fie purtate de lanț. Numai a noastră părea nărăvașă și încăpățânată. La început copiii nu s-au apropiat de mine; mă priveau de la distanță cu coada ochiului și se șușoteau între ei. Nici eu nu le-am dat prea multă importanță. Cu mîinile la spate, mă plimbam pe lângă vacă și o
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
că-i mai bună decât toate, poftă bună și destrăbălare laringo-faringiană și stomacală, invitație fățișă la dezmăț național pentru toate instinctele care se există.Zvâcul festiv se distribuie cu generozitate spre toate elementele gonflabile ce duc la obezitate, aciditate și încăpățânate indigestii. Dacă sunteți cuminți, bunătățile vă vor îndulci mustățile.Frumoase, blânde, seducătoare și flexibile ca niște trestii, în inconștiența lor, aceste urări de bine sunt, în fapt, urări de rău.După excesul de senzații rustice sau exotice, vine excesul autohton
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
direct decât aluziv,sănătate, că-i mai bună decât toate, poftă bunăși destrăbălare laringo-faringiană și stomacală,invitație fățișă la dezmăț național pentru toateinstinctele care se există.Zvâcul festiv se distribuiecu generozitate spre toate elementele gonflabilece duc la obezitate, aciditate și încăpățânate indigestii. Dacă sunteți cuminți, bunătățile vă vor îndulci mustățile.Frumoase, blânde, seducătoareși flexibile ca niște trestii,în inconștiența lor, aceste urări de bine sunt, în fapt,urări de rău.După excesul de senzații rustice sau exotice,vine excesul autohton de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
să străbați lumea-n lung și lat, ca să afli ce este Iubirea. Pasămite, prințesa avea puterea să-nsuflețească pământul și pietrele, să umple câmpiile cu verdeață și flori, iar văzduhul cu nori. Acum era mânioasă și furioasă pe acest flăcău încăpățânat și lipsit de înțelepciune, care insista s-o ducă-n țara lui. O mai și jignise. De aceea întinse mâna spre el: -Prefă-te într-un nor călător! Dar vraja nu se împlini și Primăvara se îngrozi. -Nu te speria, frumoasă
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Vlădescu era adâncită atât de profund în gânduri, încât nici nu a auzit-o intrând. Rezemată cu cotul de fața lucioasă a biroului, își fricționa ușor fruntea cu degetele lungi și frumoase ale aceleiași mâini. Avea ochii închiși și căuta încăpățânată răspunsuri la întrebările ce și le pusese într-o anumită ordine. „Nu, în mod sigur fata nu mi-a spus numele lui. Nu, niciodată nu l-a pomenit... Hei! A zis de vreo două-trei ori Mișu! Asta e! Mișu a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
mai dramatiza,Karon,te cunosc prea bine și el la fel.Nu e nimic în neregulă cu tine și ce defecte ai putea avea care să îl sperie și să nu te mai vrea? -Știu și eu,câteodată sunt prea încăpățânata și mândria e un defect,nu? -Da,știu că ești încăpățânata,dar mai știu ai un suflet mare și el te vrea așa cum esti.Asa ar trebui să fie iubirea ,să nu țină seama de defecte și nici să încerce
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
Nu e nimic în neregulă cu tine și ce defecte ai putea avea care să îl sperie și să nu te mai vrea? -Știu și eu,câteodată sunt prea încăpățânata și mândria e un defect,nu? -Da,știu că ești încăpățânata,dar mai știu ai un suflet mare și el te vrea așa cum esti.Asa ar trebui să fie iubirea ,să nu țină seama de defecte și nici să încerce să schimbe.Un om se poate schimba doar din propria inițiativa
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
tu, prea curata mea, o biserică! E prea târziu ca să ne mai putem împăca, Eu sufăr, acum, de-o ciudată stângăcie, în fața ta, Și nu am voie să fac nimic, pentru ca să nu te deranjez, De când te-ai dezacordat cu voia, încăpățânat, Și nici nu am răbdare să mai tai o pădure, Pentru a construi și acorda o vioară nouă, Și nici curajul de a te mai căuta. Oricum, Nu te-aș auzi dacă m-ai striga, deși nu mă strigi, Nu
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
cu tine, în acest vârtej imprevizibil. De unde știi că rezist și că reziști tensiunii, de unde Știi că nu vom regreta cândva, la tragerea Liniei finale a vieții, la bilanț, toate aceste Zile, toate aceste nopți, cheltuite de noi, cu atâta Încăpățânată zădărnicie? De unde știi? De unde știi? De unde știi? De unde știi? Știi? Până la capăt! Rămâne valabilă făgăduința mea anterioară, În legătură cu noi: Până la capăt! Până la capăt! O repet. O subliniez și dau sânge, deliberat, Din nou, pentru ea: Până la capăt! Totul până La
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
propunem cititorilor singurul său roman, aflat în manuscris, sugestiv intitulat ,,Romanticul întârziat”. ,, Un romantic întârziat” este împlinirea în cuvânt a celui care, la 20 de ani, într-o pagina de jurnal, mărturisea tranșant până la vehemență:<< ,,VREAU SĂ SCRIU”. Sunt un încăpățânat. Visez să scriu și nu vreau să renunț la visul meu. Visul adolescenței mele. Vreau să scriu. N-am o prea mare capacitate de invenție, nu ma cred în stare să mă impun prin ficțiuni. Dar voi prezenta viața mea
MIRCEA SCARLAT ,,UN ROMANTIC INTARZIAT de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360109_a_361438]
-
nici părăsit, nici uitat, nici abuzat. Eu am murit. Înfășurat în pielea aia afurisit de gustoasă și aromată. Strâns în pântecele ăla prea îngust al ei, între sânii ăia prea mari și prea rotunzi și prea curioși și mult prea încăpățânați.. Între genunchii care iarna se strângeau înghețați în coastele mele și vara deveneau cafenii și catifelați pe grumazul meu. Eu am murit strâns în carnea ei. Și ea a plecat. Și a uitat să mă mai nască.,, Referință Bibliografică: Delirium
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
mai ștergea capul cu prosopul, fără să înceteze a cerceta atent strada cu privirea. Vântul iscat din nimic aducea ploaia în rafale. Era ca un început de furtună. Nu se vedea la mai mult de 20-30 de pași, poate nici atât. Încăpățânat și nervos, Mișu se făcuse una cu scoarța copacului ce-i oferea un minim de protecție. Mai mult îl ferea de vânt. Apa curgea de pe frunze și crengi. A început să tremure, apoi a tresărit puternic, observând o siluetă ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
islamismului prin înfățișarea caricaturală a profetului Mohamed. Dacă ierarhii bisericii catolice n-au protestat dintr-o îngăduință care teamă mi-e că merge până la totala nepăsare în fața blasfemiei repetate, nu același lucru s-a întâmplat cu mahomedanii fanatici. Drept urmare, nechibzuința încăpățânată a revistei și redactorilor ei a fost înecată în baia de sânge a celor 12 persoane asasinate cu sânge rece. Două concluzii trebuie îndată desprinse din această tragedie: a)Cum nu te joci cu focul, tot așa nu-i pentru
FILOVRĂJEALA, FILOSOFARE ÎMPINSĂ DE MEDIOCRITATE PE CENTURA CUGETĂRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359100_a_360429]
-
îl apucă de cureaua lată cât palma ce-i împrejmuia gâtul trăgându-l spre el. Poiata se transformă într-un ring de luptă. De o parte, trupul obosit al bătrânului cu osul călit de atâtea încercări, de cealaltă Ninel - proaspăt, încăpățânat ca un catâr și imprevizibil. Secunde bune cei doi se confruntară fară ca vreunul să se impună. Pe neașteptate un hluj uscat, noduros, venit din senin, îl altoi peste fund, pișcându-i codița. Surprins, Ninel își pierdu curajul. Se strecură
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
fi folosite pentru a o caracteriza. Ea este, în același timp, ființă și neant, o entitate mimetică ce se confundă cu umanul. Dar, până la urmă, Zeus nu i-a dat viață, ci doar o cutie în care, la final, rămâne încăpățânata Speranță. Întotdeauna am fost fascinată de miturile Greciei antice, de profunzimea lor și de corespondența lor în contemporan. Mitul Pandorei nu face excepție. Pandora există printre noi, se mișcă în spațiul vieților noastre și imită atât de bine umanitatea, încât
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
demult, se destăinui Eduard. Părea puțin încurcat. - Minunat! Vom repeta. Leon o luă de mâna. - Tu știi să cânți foarte bine la pian, îi strânse încet degetele. Puștiul aprobă din cap. - Și tu, Beth? îi zâmbi Fata păstra o tăcere încăpățânată. - Beth a făcut balet de când era mică, i-a răspuns Eduard în locul ei, ceea ce o nedumeri pe Alma. Băiatul afișase o indiferență politicoasă și rece față de problemele celorlalți. Prin urmare, multe lucruri nu erau, ce păreau a fi. - Băieți, vă
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
dintre ei, Titi Filip, știa și greaca și cu o grecoaică s-a căsătorit”), expresii repetitive („orașul luminilor”, „țara frunzei de arțar”, „ortaci de pribegie”, „limba lui Voltaire”). Personajul și personalitatea lui nea Mitică prinde contur cu fiecare povestire: autodidact, încăpățânat, insistent în a-și urmări visele, loial, devotat, iubitor de carte și cultură, plin de umor, hotărât etc, întreaga lucrare debordează de spiritul lui atât de frumos. Cartea „Exilul românesc...”de Octavian Curpaș este o lucrare în care realitatea, memoria
SAU REALITATEA, MEMORIA ŞI DOCUMENTUL ISTORIC INTEGRATE ÎN ARMONIA CUVÂNTULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341417_a_342746]
-
și în cel al trăirilor lirice. De un rafinament rar întânit, mai ales în peisajul apocaliptic al Poezei actuale (dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci un adevărat și încăpățânat luptător, pentru NĂDEJDEA MÂNTUIRII ARMONIEI LUMII TERESTRE! Luptător, cu incredibile resurse, pentru recuperarea și restaurarea, în lumea aceasta căzută, a Frumosului, întru Duhul Umano-Divin Resurect! El, THEODOR RĂPAN, nu e surd la realitate, ci are curajul (apropiat de demența senină
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
năucită de veste, repetând cuvintele de parcă nu le putea da ea însăși crezare și de aceea le tot întorcea pe o parte și pe alta, într-o inutilă încercare de a le proba veridicitatea. De când îl știu a fost un încăpățânat, a făcut mereu parcă în ciuda celor ce încercau să-l sfătuiască, mereu altfel decât i se spunea. Ca și tatăl lui, ca și Damian, fratele meu... Oftă. După o clipă de tăcere, vocea Angelei se auzi din nou, parcă înnăbușindu-se
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
până și acum, mă uit la el cum zace pierdut în imensitatea patului ce pare să-l înghită, că a rămas doar o așchie de om cu priviri de șoricel speriat și totuși chiar și din așchia asta, aceeași voce încăpățânată încearcă să-și mai impună vrerea, spre deruta celorlalți, chiar dacă vrerea lui este nerealistă. Și acum, vocea aceasta venind dinspre trupul împuținat și aflat în stare de dependență, îi face pe fiii săi pe care până acum i-a dominat
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
-i un experiment unic, o chestiune strict individuală pe care trebuie s-o parcurgi până la capăt. (fragment din roman) COLECȚIA SATHYR 1. MIHAI MOTTAN (Brăila) - EPIGRAME POLITICE ȘI NU NUMAI ... (catrene, 32 pagini, A5) GHEORGHE A. STROIA: Clar, concis, sintetic, încăpățânat să dovedească actualitatea și necesitatea actului său creator, Mihai Mottan are toate atributele unui epigramist veritabil. Subtil, rafinat, cu o oarecare aristocrație în vers, un etern boem parodiac, autorul brăilean face din catrenele sale efuziuni empatice, pe care le dedică
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE ÎN LUNA MAI 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342392_a_343721]