531 matches
-
pe suprafața interioară, până când viteza lui depășea rezistența materiei. Atunci, fiind o forță pură, desfidea limitele închisorii sale. Străbătea prin plastic de parcă acesta nici n-ar fi existat, de parcă el însuși n-ar fi fost decât o rază de lumină încătușată de o lege fizică nefirească într-o cușcă aproape invizibilă. Și, totuși, în momentul în care era liber, globul părea cuprins de frică. Își schimba culoarea, subtil, rapid, apoi își încetinea mișcarea. Viteza de evaziune trebuie să fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
târziu ca un mic punct negru pe curbura vastă a hărții. Părea să se afle la aproximativ un milion de milioane de ani în trecut. Hedrock închise ochii și se strădui să vizualizeze arcul peste timp, dar nu izbuti: energia încătușată în McAllister era acum prea mare pentru comparații planetare. Problema declanșării ei prin explozie devenise un coșmar logic. Când, în cele din urmă, închise teleecranul, simți o oboseală copleșitoare și se miră, neîncrezător, că, după tot acest interval, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
semne verbale (cuvântul spus sau scris, un ecuson). Alături de cunoașterea științifică, transmisă prin școală apare, există și una secretă, bazată pe aparentă ghicire, de fapt o corelație cu semnele mai puțin vizibile, detalii; oricare ar fi, însă, motivația aparentă, secretul încătușează, taie punțile cu exteriorul, iar în interior „minează” celelalte preocupări și ajunge să devină el însuși esența persoanei, a grupului sau a actului exercitat, a lucrului, a fenomenului etc. Pictura, sculptura, grafica sau fotografia surprind uneori imagini corporale de tip
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
-i privească limpede, deschis cu ochii și obrajii uzi. " Ai pierdut, draga mea. Iar lacrimile tale sânt cele mai adevărate din câte ai vărsat în toată viața. Femeia cu evantai nu-ți va mai aparține niciodată! Ni-cio-da-tă!" Cârnul, cu mâinile încătușate pe genunchi, cânta încetișor. ― În țara fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrînește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sclavilor, se auzea cineva țipând și cerând ajutor. Deși ușa era întredeschisă, Ignatius se aruncă totuși în ea, spărgând câteva panouri de sticlă. — O, Doamne! strigă el privind scena din fața lui. Au atacat! Se uită spre micul marinar care era încătușat și legat de perete. Era Timmy. — Ai văzut ce mi-ai făcut cu ușa? întrebă mustrător Dorian, din spatele lui Ignatius. — Dușmanul e printre noi! exclamă Ignatius agitat. Cineva ne-a deconspirat! Spune-mi cine! Au pornit împotriva noastră! — Scoate-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
economic bazat pe libera inițiativă este cel mai inteligent mod pentru o națiune de a încuraja încrederea în propriile forțe ale individului, prosperitatea și inovația. Prin urmare, este posibil să se prognozeze că până la sfârșitul secolului XXI, regimurile represive care încătușează inovațiile și resursele pentru exploatarea inovațiilor, cum sunt educația, internetul, statul de drept, presa liberă sau drepturile omului vor dispărea sau vor fi înlocuite de noi conduceri democratice. Acesta este valul viitorului, adus din urmă de forța indivizilor hotărâți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
avertisment a cărui semnificație este că acea continuă căutare a cunoașterii din partea umanității este un drum anevoios, presărat cu multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și mărul din Grădina Edenului și relele încătușate în Cutia Pandorei simbolizează faptul că întotdeauna curiozitatea umană va fi însoțită de riscuri uriașe în căutarea fără de răgaz a izvorului cunoașterii, în special a celor mai valoroase și posibil periculoase „cunoștințe interzise.” Aceste povești mai vorbesc despre lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Laura Cinti a expus un cactus transgenic ce conține material genetic uman și căruia îi crește păr uman. — Cactusul, cu tot acel păr care iese în afară, reprezintă toate dorințele, toate semnele sexualității, a spus Cindi. Nu vrea să fie încătușat. Vrea să fie liber. Întrebată care a fost reacția publicului față de cactus, Cindi a comentat: — Chelioșii au fost deosebit de interesați. Artista Marta de Menezes a creat fluturi modificați, care aveau o aripă diferită de cealaltă. — Oamenii au fost foarte șocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prost Închise care constituie moștenirea celor trei tentative de psihanaliză pe care le făcusem. Desigur, nu sînt cu totul debarasat de simptome minore, iar cînd o mașină de poliție oprește În dreptul meu lîngă trotuar, mă aștept să fiu prins și Încătușat pe dată. Neliniște paranoică? Atitudine psihosexuală de supunere În fața unor polițiști dominatori? CÎnd te-ai lăsat psihanalizat, te aștepți la orice. Aflasem că mă istovisem În copilărie Într-o penibilă luptă cu mine Însumi - de parcă lupta s-ar fi sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrânește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor În ziare, le lipise În toate stațiile, În aeroporturi, În autobuze. Dar nu mai reușise să-i găsească. Apoi văzu mașina. Un Fiat Tipo, verde putred, parcată În zona interzisă din fața Bisericii San Salvatore in Lauro. Două gheare galbene Încătușau roțile din spate. Era mașina lui Antonio. Emma privi prin geamurile din spate ale mașinii. Încă mai era acolo canistra cu benzină așezată În spatele scaunului lui. Și revistele și carcasele casetelor de pe bord. Și pata de sânge de pe scaunul pasagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dormeau. Nu ar fi suferit. Nici măcar nu și-ar fi dat seama. Somnul nesfârșit. Nici o durere. Și totuși, nu mai putea să aștepte o oră sau două. Gândurile care i se Îngrămădeau În minte Îl amețeau și l-ar fi Încătușat Într-o plasă de Îndoieli, de ezitări și remușcări. În plus, nu reușea să suporte ideea de a-i veghea. De prea multe ori o făcuse alături de Emma. Când se Întorceau acasă, târziu, după vreo cină cu prietenii sau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se dăduse la o parte din calea lor, tata se uita în continuare în pământ, mai mulți i-au rostit numele, dar tata nu și-a ridicat capul și nu s-a uitat la nimeni, am văzut că avea mâinile încătușate în față, iar de cătușe era prins un lanț lung, unul dintre gardieni îl ținea de un capăt, picioarele tatei nu erau în cătușe, dar totuși făcea pași atât de mici, de parc-ar fi avut cătușe și la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
constata că Pierric Își pierduse cunoștința. - Are pulsul foarte slab! Lucas acționa deja tastele mobilului. - Morineau! Fersen la aparat... Cheamă elicopterul Protecției civile, avem un rănit În stare gravă În fața fabricii Le Bihan... Bulversată, Marie se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru de răceală avea o fisură și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mulțime se Îmbulzea afară, dincolo de bariera polițiștilor. Și noi eram Înghesuiți și reținuți Îndărătul unor corzi Împletite, aurite. Starul a Înaintat delicat, făcând semne cu mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi. Parisul de azi era Parisul așa cum ar fi trebuit să fie. Regii care au schițat planurile pentru Versailles i‑au direcționat pe arhitecți să clădească și magnificele spații publice ale capitalei. Acestea constituiau acum decorul natural al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cea a medicinei moderne, într-o Weltanschauung (privire asupra lumii) specifică, prin intermediul unui anumit limbaj tipic. Acești factori de influență nu au fost luați întotdeauna în considerare în mod suficient, motiv pentru care, în teologie, conceptul de natură a rămas încătușat într-o viziune imuabilă a lumii. Acest aspect nu poate fi lăsat în umbră atunci când este vorba de o viziune dinamică a lumii, în care același concept dobândește un conținut diferit, mai energic. În filosofie, de exemplu, lucrurile au decurs
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În imitarea lui Cristos, conștiința este iluminată și perfecționată. În sine însăși, conștiința este o voce fără cuvinte, ca o lumânare fără flacără: Cristos-Cuvântul vorbește prin ea în creație și în revelație, călăuzindu-ne cu harul său. Cristos-Lumina
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să nu o lectureze, de la cap la coadă, cu mare atenție, conducătorii țării: șeful guvernului și președintele Republicii. Și? Le-a plăcut. Da. Atât de mult le-a plăcut, Încât, au pus oamenii legii să ne găsească, urgent, să ne Încătușeze, să ne treacă prin justiție, și, după ce ne vor fi condamnat, să ne Împuște, cu multe surle și trâmbițe, În marea piață publică a municipiului. De ce, măi, omule, să facă, ei, una ca asta, cu noi? Din două motive: unul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea și de leșinul monseniorului, o zbughi-n bucătărie, o apucă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Au venit, mai iute decât ar fi dorit el, de dincolo de ușă, polițiștii, care, Înainte de a-și scoate, el, mâna din buzunarul pantalonilor, l-au imobilizat, cu tot cu pistolul, după care-și trântise, mâna, În buzunar. În clipele următoare, Îl și Încătușară. Trupa de haimanale Încremeni la intrarea În Încăpere. Încremenită a rămas, cine știe cât, după ieșirea, În dimineața care se vestea lumii, a unui feeric soare, care se avântase spre cerul senin, pe când, duba poliției Îl primea, Încăpătoare, pe nevolnic. Într-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
noi pe alții și mai puțin să ne cunoască alții pe noi... De-aia nu prea știu ce să vă spun. Poate că ați uitat... Când ați fost ultima oară în Valea Jiului ? Rada se crispă, simțind cum mâna dreaptă, cea încătușată de țeava caloriferului, îi amorțește din umăr : — De ce mă întrebați de Valea Jiului ? Polițistul ridică din umeri. Prea multe întrebări. Se plictisise. — Așa... E un loc ca oricare altul. — N-am fost niciodată în Valea Jiului. Nu păru surprins. — Multă lume n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l-a pierdut pe Dumnezeu se vor ciocni o mulțime de idoli (Weber 1988 [1919]). Nu există nici soluție rațională, nici soluție divină la pluralitatea valorilor. De aceea, modernitatea este ambivalentă. Ea eliberează indivizii de regulile arbitrare, dar îi poate încătușa în rețeaua crescîndă a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă comprehensiune de sine a individului, o nouă subiectivitate. Ea își are originile în ceea ce Aron (1969: 287) numea ambiție prometeică a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
vorbă goală” . 5. Lipsită de caracterul ei sacru, poezia devine un instrument derizoriu În mâna sofiștilor, un mijloc de seducție și de manipulare. Textul lui Plutarh atestă existența unor versificatori În preajma sanctuarelor, care culegeau răspunsurile transmise În proză și le „Încătușau” În metri și În ritmurile versurilor. Poezia devine, așadar, un soi de meserie. Asemenea lui Simonide, primul care a Început să-și vândă versurile, poetul pierde conștiința misiunii divine care Îi fusese Încredințată. După expresia lui Jean Pépin2, mantica practicată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori se aciuaseră pe lângă sanctuarele profetice. Ei aflau răspunsurile șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi avut În materie de literatură oraculară versificatori de-alde Onomacritos, Prodicos sau Kinaithon, Învinuiți că ar fi imprimat oracolelor un stil tragic și emfatic, de care n-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]