550 matches
-
un simplu instrument justificativ, pus în slujba puterii... Bineînțeles că Marele Șef, conducătorul suprem, trebuia să se alinieze la o suită de regi, voievozi, figuri eroice. Istoria era deci în slujba Marelui Șef, iar nu invers. Exact! Pentru că Marele Șef încarna, hegelian vorbind, istoria, piscul ei cel mai înalt. Or, derulat pe mai bine de jumătate de veac, acest aspect a dus, în adevăr, la o saturație în raport cu abuzul de istorie, mit, figuri proeminente, oraculare, susceptibile de a fi, la un
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
care există în mod real, aducând mare ajutor celor copleșiți de nevoi. Marile sărbători religioase, ocazie pentru fețele politice de a intra în contact mediatic cu fețele bisericești, folclorul bisericesc sau derapajele nefericite, gen "Tanacu", interesează mai mult decât esențialul încarnat de Biserică. În al doilea rând, mediatizarea forțată a unei biserici care pierduse obiceiul de a fi prezentă în spațiul public a avut ca rezultat o "deteritorializare" a imaginii acesteia, precum și o "dereglare" îngrijorătoare a prezenței în spațiul mediatic"76
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
francmasonului, sau, mai mult, a evreului francmason) omniprezent, spoliator și cuceritor. Mecanismul psihologic și social se aseamănă cu cel al exorcismului. Răul pe care-1 suportăm, într-o măsură mai mare Răul de care ne temem s-a concretizat, s-a încarnat. A căpătat formă, chip, nume. Scos din ceea ce e misterios, expus sub o lumină puternică și tuturor privirilor, poate fi, în sfîrșit, denunțat, înfruntat și sfidat. Paradoxal, mitul Complotului tinde astfel să îndeplinească o funcție socială deloc neglijabilă, ce ține
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în care se formează și se răspîndește imaginea unui Salvator dorit, imagine ce cristalizează în jurul ei expresia colectivă a unui ansamblu, cel mai adesea confuz, de speranțe, de nostalgii sau de visuri (și e posibil ca imaginea să nu se încarneze niciodată într-un personaj existent, ca așteptarea să fie zadarnică, ca acea chemare să nu fie auzită niciodată...). Există apoi un timp al prezenței, al Salvatorului care a venit, timp în care, fără îndoială, cursul istoriei e pe cale de a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al imaginarului în care se întretaie și se îmbină aspirații și exigențe dintre cele mai diverse, cîteodată dintre cele mai contradictorii. Din nou legenda napoleoniană este referința cea mai semnificativă 22. In funcție de timp și de spațiu, Napoleon Bonaparte a încarnat în același timp ordinea și aventura, mesianismul revoluționar în desfășurare și principiul autorității restaurate. El a fost exaltat de unii ca simbol al epopeii războinice și salutat de alții ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vorbește și acționează nu numai pentru popor și în locul poporului, ci fiind poporul însuși. În el poporul își vede propriul său chip"26. Vizionarul, conducătorul profetic nu mai apare deci ca simplu reprezentant, ca simplu executant al voinței generale. El încarnează această voință și o face în sensul religios al termenului: o încarnează întru totul ca dimensiune socială, o încarnează întru totul ca destin istoric, în ceea ce este trecutul, prezentul și viitorul ei. A te confunda cu el înseamnă, neîndoielnic, a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poporul însuși. În el poporul își vede propriul său chip"26. Vizionarul, conducătorul profetic nu mai apare deci ca simplu reprezentant, ca simplu executant al voinței generale. El încarnează această voință și o face în sensul religios al termenului: o încarnează întru totul ca dimensiune socială, o încarnează întru totul ca destin istoric, în ceea ce este trecutul, prezentul și viitorul ei. A te confunda cu el înseamnă, neîndoielnic, a renunța la identitatea individuală; dar înseamnă și a regăsi identitatea colectivă, a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
propriul său chip"26. Vizionarul, conducătorul profetic nu mai apare deci ca simplu reprezentant, ca simplu executant al voinței generale. El încarnează această voință și o face în sensul religios al termenului: o încarnează întru totul ca dimensiune socială, o încarnează întru totul ca destin istoric, în ceea ce este trecutul, prezentul și viitorul ei. A te confunda cu el înseamnă, neîndoielnic, a renunța la identitatea individuală; dar înseamnă și a regăsi identitatea colectivă, a realiza fuziunea intimă și indisolubilă cu comunitatea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tineretului german" (în vreme ce, în preajma unor alegeri, generalul von Seeckt, resemnat, scrie surorii sale: "Te sfătuiesc să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea primatului acțiunii, intoleranța ideologică, orgoliul exclusivist de grup, nevoia de comunicare fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația secretă de a fi scurtcircuitat de moartea sinucigașă, de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
obținut acordul; trebuie modificate, la nevoie, cerințele pentru a le apropia de perspectiva copilului. • Structurant legitimarea autorității părinților prin perceperea lor ca reprezentanți ai exigențelor sociale: părintele e inevitabilul intermediarul prin care e stabilită coexistența dintre grup și individ; adultul încarnează principiul realității, al obiectivității socialului pe care toți trebuie să-l accepte; părintele marchează limitele libertății, ale liberului arbitru; adultul indică și spațiile de cooperare și solidaritate. Supoziția formulată este aceea că deși e probabil că autoritatea parentală e exercitată
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Isus, ultima Sa reî nca rnare, El ar fi învins complet răul, păcatul și moartea și ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. Cayce face o distincție între Entitatea Christ, încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh, Zend ... Iosua, Iosif etc., și personalitatea istorică a lui Isus. Asta nu vă amintește de apostolul Pavel vorbind despre Isus Christos ca despre Noul Adam ? De secole, vedem în asta o fig ură de stil
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
asemenea activiștilor (în costum sobru de oraș, cu canadiană și șapcă pe teren) și mai ales știau să vorbească asemenea activiștilor. Limba de lemn fisese idiomul puterii vreme de aproape 50 de ani, și doar cine o vorbea putea să încarneze Autoritatea, Partidul. Această entitate, care înlocuise, de fapt, vreme de jumătate de secol, Statul, nu avea de-a face cu partidele" mai mult decât aveau foștii tovarăși de la județ cu un fost ministru liberal. Totul poate părea așadar, dacă nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu vechii colegi de partid, astfel încât, în 1987, intuind mai devreme decât mulți alții răsturnările viitoare, înscrie PNȚ în Internaționala Creștin-Democrată, iar din 22 decembrie 1989 se dedică fără rezerve refacerii partidului. De o calmă, dar adamantină intransigență, Coposu a încarnat în asemenea măsură ideea de rezistență anticomunistă, încât avea să devină foarte repede un simbol pentru unii și inamicul public nr. 1 pentru ceilalți. Un vast folclor ostil venerabilului președinte al PNȚCD, ale cărui teme sunt încă vii în memoria
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
efectiv numele lui Lulù). Cu alte cuvinte, Andrei putea să nu o cunoască pe Lulù Calomfir, drăguța doamnă din obscurul orășel de provincie, dar n-avea dreptul, ca bărbat, să treacă indiferent pe lângă "icoana" feminității, chiar dacă ea se va fi încarnat într-o făptură oarecare, fără blazon sau pretenții nobiliare. Or, cum cel de-al doilea roman se constituie ca o lectură "în oglindă" a primului, s-ar spune că admirația față de străini i-a ghidat tânărului intelectual român școlit la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gînditori, revoluția nu trebuie să reprezinte substituirea unui sistem politic cu un altul, a unei echipe conducătoare cu o alta, ci o reînnoire totală a societății, în care răul va fi pe veci surghiunit de către popor răul, o dată în plus încarnat de către cel bogat Dives al profeților milenariști. În Rusia, nihiliștii definesc termenii acestei reîntoarceri la puritatea primordială: abolirea claselor, egalitatea sexelor, punerea în comun a pămînturilor și a tuturor bogățiilor, suprimarea granițelor. Actul terorist nu este, în această perspectivă ca
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
dezlegătorului par a fi dezinteresate, dar nu trebuie să uităm că toți acești indivizi trăiesc într-un cadru rural de comunitate. A nu profita și "a face asta de dragul binelui" corespunde unor valori care îl onorează pe cel care le încarnează și îi conferă un statut care ar putea fi mai căutat decît domeniile și bogățiile de care sînt, se pare, avizi vrăjitorii. Aceștia din urmă joacă rolul bine cunoscut de țap ispășitor, în care toată violența unei societăți pline de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
clar ce vroiam să spun. Poate să-i arăt că mișcarea legionară vroia să-l pună pe om și mai mult în lanțuri cu ajutorul poliției legionare și să-l cobor puțin din eternitate, spre realitățile regimului al cărui spirit îl încarna. - Văd că n-ai de pus numai o întrebare, ci mai multe, zise el, și masca începu să i se strice. Nu cunoști drumul pe care trebuie să-l străbată un legionar, de care vorbește Căpitanul, cum trebuie să urci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
structurale trebuie să țină cont de interacțiunea dintre forțe sociale, state și ordini mondiale. În cadrul abordării lui Cox, statul joacă un "rol intermediar, dar autonom" între forțele sociale modelate de producție, pe de o parte, și o ordine mondială ce încarnează o configurație specifică de putere, determinată de sistemul de state și de economia mondială, pe de altă parte (1981: 141). Există două presupuneri fundamentale interconectate pe baza cărora Cox își fundamentează teoria privind statul. Prima reflectă axioma marxist-gramsciană că "ordinile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
indica mai degrabă contrariul. E condamnat așadar la pedeapsa maximă 118. Roland Barthes evoca puterea ucigătoare a obiectivului. Puterea lui de readucere la viață nu este mai mică. Suprimarea absenței, repetabilitatea unicatului sunt cezuri decisive. Chimică sau magnetică, imaginea mașinală încarnează de acum autoritatea supremă, Realul. Să fie așadar adevărată teza? Dar "efectul de realitate", optimal pe ecranul video, este o capcană. Fiindcă e lipsit de cauză. În fața acestor imagini în direct și în timp real, trec spontan de partea cealaltă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cheie teologică ori filozofică, având ca punct de plecare diferite interpretări și viziuni cu privire la divin și/sau divinitate: „henoteism“ (Versnel, Assmann), „monolatrie“ (Schleiermacher, Müller), „menoteism“ (Cobb), „megateism“ (Chaniotis), „panenteism“ (Van den Bosch), „teomonism“ (Corbin). Prin urmare, întrucât conceptul de monoteism încarnează diferite „conținuturi“ și trăsături, în acord cu diferitele sale utilizări în diverse contexte, ipoteza conform căreia ar fi legitimă teoretizarea mai multor tipuri de monoteism devine nu doar credibilă, ci realistă. Aș aminti în acest sens, contribuția Mariei V. Cerutti
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pur spirituală, imaterială, dincolo de cuvânt, limbă care nu poate fi pătrunsă decât mistic de aleșii lui Dumnezeu. Iată două citate în acest sens: „Încurcarea mistică a limbilor prin coborârea lui D-zeu din cer denotă limbile spirituale după înălțarea cuvântului încarnat și semnifică predicarea Evangheliei în comunitatea bisericii” (p. 188); „După cum îmi apărea mie, confuziunea limbilor însemna mistic reunirea limbilor în Biserică și a fiilor risipiți ai lui Adam, prin cuvântul Sfintei Evanghelii, în unanimitatea carității, în mărturisirea adevăratei credințe a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de sârmă pe care o purtau tragedienele cu o costumație mai adaptată cu personajul pe care trebuia să-l încarneze. "De mult timp, în privința manierei de a declama versurile tragice, eram într-o dispută regulată cu D-ra Clairon. Îi găseam jocul prea zgomotos, prea agitat, insuficient de suplu și variat, și mai ales o forță care, dacă nu era moderată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze teatrul și să recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă, apără, în 1750, în Arta de a face teatru (L'Art du théâtre) o teză radical opusă, atribuind "meseriei" de comediant mult mai multă importanță decât geniului său. Actorul talentat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Goldoni, care pornește războiul împotriva unei asemenea tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma decât în etape, acest lucru se explică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rolurile, actorii, preferând să improvizeze, refuză să-și învețe textul, sub pretextul că este prea greu, și că joacă roluri care nu li se potrivesc. Fiecare pretinde un rol conform caracterului său, după exemplul comedianților dell'arte care toată viața încarnează un singur tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii de comedianți, Goldoni arată că este obligat să dea înapoi și să le îngăduie actorilor masca de care unii reușesc să se despartă cu greu. De aceea Goldoni nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]