496 matches
-
unui nou război, prin crearea unei Societăți a Națiunilor, primul embrion al unei iluzorii forme de guvernare mondială. Dar în America, la fel ca și în Europa, costurile producției cresc, salariile de asemenea, în timp ce indicii rentabilității scad; imaginea viitorului se încețoșează, cererea scade catastrofal, invențiile încetează să mai apară, șomajul explodează, măsurile protecționiste se înăspresc, iar libertățile cunosc îngrădiri tot mai drastice. Constituirea în 1928 a unui cartel al marilor companii petroliere, cele „șapte surori”, crește prețul benzinei, antrenează prăbușirea producției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mele i-a răpit energia necesară ca să-și continue povestea, energia care o st\pânise atâta vreme. A deschis ușor gura și m-a privit fix. Arăta ca un aparat care fusese scos din priză în timp ce funcționa. Ochii s-au încețoșat, lăsând impresia că sunt acoperiți cu o membrană subțire, translucidă. — Scuză-mă că te-am întrerupt, am spus eu. S-a făcut târziu și... O lacrimă mare i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cuvinte ce s-a întâmplat. Vreau doar să-ți mărturisesc că era cu totul altă senzație decât cea provocată de degetele stângace ale unui bărbat. A fost ceva de nedescris, zău. Simțeam că o să-mi explodeze creierii. Și totuși, așa încețoșați cum erau, îmi d\deam seama că trebuie să pun o dată capăt acelui joc nebun. Știam că dacă am să continuu, nu mă voi mai putea opri și pe urmă aveam să port în sufletul meu acel secret teribil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puteam imagina ce. — Ueno. Midori. — Gara Ueno? A dat din cap în semn că da. Am încercat să leg vorbele lui: „bilet, Midori, vă rog, gara Ueno“. Habar nu aveam ce vroia să spună. Presupuneam că mintea i s-a încețoșat, dar dacă-i comparam privirea cu cea dinainte, acum era mult mai limpede. A ridicat mâna liberă, în care nu avea acele pentru perfuzie și a întins-o spre mine. După cum îi tremura mâna în aer, mi-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi scrie ca să fim chit și îmi propunea să ne împăcăm, recunoscând că îi era dor de mine. Am citit scrisoarea de patru ori și tot nu înțelegeam ce vrea de la mine. Ce naiba voia să zică? Aveam creierul atât de încețoșat, încât mă simțeam incapabil să fac legătura între propoziții. Ce legătură avea „să fim chit“ cu ziua înscrierii la cursuri? De ce să luăm masa împreună? Mintea nu-mi funcționa pur și simplu, iar voința de a face eforturi să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tot ce avea pe suflet, asigurând-o că eram numai ochi și urechi. „Când a intrat, nu-mi venea să cred că pot exista asemenea dureri. Era pentru prima oară. Eram excitată și a intrat ușor, dar mi s-a încețoșat și mintea de durere. Am crezut că a intrat de tot, dar mi-a ridicat puțin picioarele și a pătruns și mai adânc. M-au trecut niște fiori reci de nedescris. Parcă mă pusese cineva în apă cu gheață. ~mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
păgubașă. Și râse discret. De obicei, sunt cam aceiași bărbați care Își inventează un nume fals. Și atunci ce-a făcut? — Îi lăsam În pace, normal. De ce i-aș fi forțat? N-aș putea să fac așa ceva. “ Privirea i se Încețoșă. De fapt, nu-i adevărat. Odată chiar am forțat pe cineva. Un caracter demn de dispreț, cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă pe deget, un accent franțuzesc, diplomatul tipic. Incredibil de condescendent. Se purta de parcă l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la pălăvrageala inutilă care nu ducea nicăieri. Când nu simțeau nevoia să facă conversație, Își alegeau o fotografie, În funcție de unghiul mesei la care stăteau și de locul În care vroiau să se piardă În ziua aceea. Apoi aținteau o privire Încețoșată asupra fotografiei alese, luându-și Încetul cu Încetul zborul spre acel tărâm Îndepărtat, dorindu-și cu ardoare să se afle altundeva, oriunde, dar nu acolo. În ziua următoare puteau călători În alt loc. Oricât de departe te-ar fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui, așa cum făcuse de nenumărate ori Înainte, s-a oprit, ca și când ar fi fost distras de un gând. — De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a transformat Într-un nenorocit. A rostit cu voce tare ultimul cuvânt: — Nenorocitule! Prefăcându-se că nu auzise asta, Mustafa a cercetat Încăperea. — Ăla de colo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prelingea deja peste marginea peretelui despărțitor În momentul când Norman trântea ușa masivă și Învârtea roata de blocare a acesteia. În D nu se mai vedea nimic: era și mai mult fum ca Înainte. Văzu pete Întunecate de flăcări roșii, Încețoșate din pricina fumului. Auzi șuieratul stingătoarelor. Unde era extinctorul lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și, nu știu cum, diferită. — Fiindcă ți-e foame, spuse Harry rânjind. Se poate, admise Norman. În fond, s-ar fi putut ca Harry să aibă dreptate. În anii șaizeci, o serie de studii de percepție vizuală demonstraseră că subiecții interpretează fotografiile Încețoșate În funcție de predispoziția pe care o au. Oamenii flămânzi vedeau În toate imaginile mâncare. Dar camera asta arăta cu adevărat altfel. De exemplu, nu Își amintea ca ușa dinspre sala de mese să fi fost deplasată spre stânga, ca acum. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
faci? — Îți spun mai târziu, Norman. Vocea ei părea normală. Oare se scrântise? „Nu“, Își zise Norman. „Nu s-a scrântit. Sunt sigur că e În regulă“. Dar, de fapt, nu era sigur. Submarinul se mișcă din nou, cu luminile Încețoșate de norul de sedimente stârnit de elice. Norul se ridică până În dreptul hubloului, Întunecându-i vederea. — Beth! Totul e-n ordine, Norman. Mă Întorc imediat. Sedimentele se lăsau din nou la fund, așa că putu vedea submarinul Îndreptându-se spre DH-7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spus că ar fi cel mai bun lucru să vină la el la post să poată vorbi în liniște. K.F. l-a privit ciudat, cel puțin așa i s-a părut, ochii ei verzi-albaștri au lucit scurt, apoi s-au încețoșat și l-a întrebat: "La post, adică la dumneata acasă, domnule adjutant?" Era exact, era același lucru, numai că altfel spus. A dat din cap și atunci K.F. i-a șoptit din vîrful buzelor, disprețuitoare: Nu sînt obișnuită să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se auzea prin mica fereastră a camerei lui Nilă. Ta-ta-ta-tal Apoi tăcere și pe urmă iar: ta-ta-ta-ta... Am lăsat cartea și am deschis geamul. Marele oraș respira calm, sub un soare si o lumină rece, vedeam cerul senin, spălăcit, puțin încețoșat de frigul iernii. Alături ruinele unui bloc care se prăbușise din temelii de cutremurul din noiembrie, în dreapta o firmă pe vârful altui bloc înalt care se aprindea și se stingea neîncetat: Ja wohl (alături era "Cheia Roseti", punct de reper
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să știm lucrul acesta?” Multe aș mai avea de așternut pe hârtie, căci multe îmi stau pe suflet și mi-l otrăvesc. Nu știu de ce, așa din senin, a început să mă doară capul. Tâmplele-mi zvâcnesc, privirea mi se încețoșează, din când în când... Însă adevărul tebuie spus categoric și până la capăt. În special, dacă e vorba de mai multe adevăruri. Foarte multe! Cer glasului minții să rememoreze cuvintele de mai sus. Cam retoric totul. Chestia asta cu adevărul și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu văd unde e mașina care ne-a lovit. Apoi urmez dâra de metale întinsă pe șosea și o zăresc ieșită de pe carosabil, către linia ferată. Două persoane se îndreaptă către noi. Fac un pas spre șofer, mintea mi-e încețoșată de nervi și încă tremur, dar mă opresc și mă întorc către mama. Mă tem să nu aibă vreo contuzie. Tata strigă ceva la tipul care probabil e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
albă vorbesc în neștire...” Nebunia ei e legată, ca și în cazul întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu ce-ar putea fi asemuită despărțirea?”. Refuzul mamei de a accepta această despărțire are puterea nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure, încețoșată de brumă și de păienjenișul lacrimilor. Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
beție, aude bătăile repetate în poarta castelului, chiar în momentul asasinării regelui Duncan. Ecoul neliniștitoarelor lovituri - atât de tulburătoare pentru Macbeth și despre a căror putere de a semăna groaza și panica vorbea Mallarmé - răzbește cu greu în mintea încă încețoșată de băutură a portarului, făcându-l să se creadă dintr-odată portar al iadului. Shakespeare creează aici efecte de corespondență (ironică, desigur) între angoasa reală a asasinului, gata să vadă răsărindu-i dinainte fantoma victimei sale, și monologul portarului chefliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
anunțând că pleacă. După ce umezi puțin barul, Jones aruncă buretele înapoi în găleată, se așeză la o masă și încercă să răsfoiască ultimul număr din Life, pe care i-l dăduse Darlene. Își aprinse o țigară, dar norul de fum încețoșa și mai mult textul revistei. La Bucuria Nopții, lumina cea mai bună pentru citit o dădea becul de lângă casa de bani, așa că Jones se așeză alături pe un scaun și îl aprinse. Tocmai începuse să studieze în profunzime o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece pe pielea veștedă a obrazului În barbă. Insch Își Încrucișă brațele și se rezemă pe scaunul său. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jos de fiecare dată când picoarele Îi atingeau zloata. Descoperi cu greu calea spre clădirea În care dispăruse Doug, sărind peste cele câteva trepte și izbindu-se de ușa de la intrare. În hol era liniște și frig, iar răsuflarea lui Încețoșa aerul. Pete Întunecate În jurul intrarilor de beton, trimițând umbre ca de copaci de la Înălțimea șoldului și până la pământ, marcau locul unde cineva urinase repetat pe ușa vecinului. Mirosul dăinuia acid și rânced În holul Înghețat. Logan scârțâi oprindu-se, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a trecut prin multe azi. E aproape miezul nopții. Lăsați-l să doarmă. Își ridică ochii triști către Logan. Credeți-mă pe cuvânt: nu pleacă nicăieri. Afară, ninsoarea Încetase și cerul se Însenina: o Întindere de negru ca cerneala, stelele Încețoșate de luminile orașului. Logan ieși de la Urgențe În noaptea geroasă. O ambulanță opri cu atenție la intrare, cu luminile pornite. Întorcându-și spatele către imagine, Logan se urcă În mașina de serviciu, iar respirația-i aburi instantaneu parbrizul, scoase mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi era rece, Înghețat bocnă. Un tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig? — Ești trează? Era vocea unui bărbat, emoționată, aproape timidă. Tremurătoare. Totul reveni la locul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ ALCOOLIZAT S-a deșteptat râzând și ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i se Învârtea, iar În fața ochilor se formau, se Încețoșau și se destrămau imagine după imagine, dar, dincolo de dorința irepresibilă de a râde, nu avea nici o reacție pe deplin conștientă. A Întins mâna după telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker? Bine, trimiteți-mi În cameră două highballs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]