912 matches
-
pe malul nordic al râului Gniloi Tikici. Manevrele foarte active ale germanilor din zona controlată de germani i-a făcut pe sovietici să creadă că prinseseră în capcană cea mai mare parte a Armatei a 8-a. Germanii prinși în încercuire au declanșat atacul pentru cucerirea satelor Novo-Buda, Komarovka și Șanderovka, de unde urmau să facă un ultim efort pentru spargerea încercuirii. Regimentul al 105-lea de grenadieri trebuia să cucerească Novo-Buda și să atace mai departe spre Komarovka. Regimentul german, care
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
pe sovietici să creadă că prinseseră în capcană cea mai mare parte a Armatei a 8-a. Germanii prinși în încercuire au declanșat atacul pentru cucerirea satelor Novo-Buda, Komarovka și Șanderovka, de unde urmau să facă un ultim efort pentru spargerea încercuirii. Regimentul al 105-lea de grenadieri trebuia să cucerească Novo-Buda și să atace mai departe spre Komarovka. Regimentul german, care avea efectivele puternic diminuate de lupte, a trebuit să atace în câmp deschis pozițiile sovietice bine fortificate. Pentru a-și
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
punga se „deplasase” către sud, aflându-se mult mai aproape de salvatorii lor, principalele forțe germane încercuite fiind localizate în satul Șanderovka. Aici au așteptat ajutorul salvatorilor lor - III Panzerkorps - care trebuiau să-și deschidă drumul prin luptă și să spargă încercuirea. Satul Șanderovka, care fusese puternic fortificat de sovietici, fusese cucerit, pierdut și recucerit de germani, care luptau cu disperare să iasă din încercuire. Corpurile de blindate germane erau în imposibilitate să mai continue atacul. După mai multe încercări de cucerire
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
așteptat ajutorul salvatorilor lor - III Panzerkorps - care trebuiau să-și deschidă drumul prin luptă și să spargă încercuirea. Satul Șanderovka, care fusese puternic fortificat de sovietici, fusese cucerit, pierdut și recucerit de germani, care luptau cu disperare să iasă din încercuire. Corpurile de blindate germane erau în imposibilitate să mai continue atacul. După mai multe încercări de cucerire a Cotei 239, care le-ar fi asigurat înaintarea spre Șanderovka, tanchiștii s-au văzut nevoiți să tranmsmită prin radio un mesaj lui
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
soldați dezorganizați și numeroși răniți, air pe deasupra civili ucraineni disperați, prinși la mijloc între cele două tabere. Pe 16 februarie 1944, mareșalul von Manstein, fără să mai aștepte decizia lui Hitler, a transmis lui Stemmermann autorizația de atac pentru spargerea încercuirii printr-un mesaj radio simplu: „Parola ‹‹libertate››, obiectiv Lisianka, ora 23:00”. Stemmermann a hotărât să lase aproximativ 2.000 de răniți însoțiți de doctori și asistenți medicali în satul Șanderovka.. Germanii s-au organizat până la căderea serii în trei
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
său. Mai multe sute de prizonieri sovietici, o unitate auxiliară formă din rusoaice și un număr de civili ucraineni, care se temeau de represaliile Armatei Roșii, au traversat de asemenea apele reci. Numărul relativ mare al soldaților germani scăpați din încercuire și ajunși la Lisianka s-a datorat strădaniilor tanchiștilor din III Panzerkorps și a geniștilor și pontonierilor care au lucat contracronometru. Încercuirea de la Cerkassi-Korsun a provocat germanilor pierderi serioase celor șase divizii germane. Aceste unități au fost decimate și au
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
de represaliile Armatei Roșii, au traversat de asemenea apele reci. Numărul relativ mare al soldaților germani scăpați din încercuire și ajunși la Lisianka s-a datorat strădaniilor tanchiștilor din III Panzerkorps și a geniștilor și pontonierilor care au lucat contracronometru. Încercuirea de la Cerkassi-Korsun a provocat germanilor pierderi serioase celor șase divizii germane. Aceste unități au fost decimate și au trebuit să fie retrase, reechipate, iar efectivele completate cu recruți noi. Germanii scăpați din încercuire au fost transportați de lângă Uman la spitale
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
geniștilor și pontonierilor care au lucat contracronometru. Încercuirea de la Cerkassi-Korsun a provocat germanilor pierderi serioase celor șase divizii germane. Aceste unități au fost decimate și au trebuit să fie retrase, reechipate, iar efectivele completate cu recruți noi. Germanii scăpați din încercuire au fost transportați de lângă Uman la spitale din Polonia și spre zonele de refacere, sau au fost trimiși acasă în permisie. Numărul celor căzuți în luptă este o problemă asupra căreia se mai discută și în ziua de azi. Istoricul
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
de sovietci să fie datorat faptului că s-a crezut la început că întreaga Armată a 8-a a fost încercuită, ceea ce ar fi făcut din victoria Armatei Roșii un al doilea Stalingrad. Germanii afirmă că la inceputul luptelor, în încercuire erau aproximativ 60.000 de oameni. Pe 16 februarie mai erau în încercuire cam 50.000 de soldați, dintre care 45.000 au luat parte la luptele pentru spargerea încercuirii. 35.000 de germani au reușit să scape din încercuire
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
întreaga Armată a 8-a a fost încercuită, ceea ce ar fi făcut din victoria Armatei Roșii un al doilea Stalingrad. Germanii afirmă că la inceputul luptelor, în încercuire erau aproximativ 60.000 de oameni. Pe 16 februarie mai erau în încercuire cam 50.000 de soldați, dintre care 45.000 au luat parte la luptele pentru spargerea încercuirii. 35.000 de germani au reușit să scape din încercuire, iar 19.000 au fost declarați morți, dispăruți sau prizonieri. Douglas E. Nash
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
al doilea Stalingrad. Germanii afirmă că la inceputul luptelor, în încercuire erau aproximativ 60.000 de oameni. Pe 16 februarie mai erau în încercuire cam 50.000 de soldați, dintre care 45.000 au luat parte la luptele pentru spargerea încercuirii. 35.000 de germani au reușit să scape din încercuire, iar 19.000 au fost declarați morți, dispăruți sau prizonieri. Douglas E. Nash, în lucrarea sa „German Present for Battle Unit Strengths after the Breakout”, dă o cifră de 40
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
încercuire erau aproximativ 60.000 de oameni. Pe 16 februarie mai erau în încercuire cam 50.000 de soldați, dintre care 45.000 au luat parte la luptele pentru spargerea încercuirii. 35.000 de germani au reușit să scape din încercuire, iar 19.000 au fost declarați morți, dispăruți sau prizonieri. Douglas E. Nash, în lucrarea sa „German Present for Battle Unit Strengths after the Breakout”, dă o cifră de 40.423 de supaviețuitori ai luptelor din încercuirea de la Korsun, printre
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
să scape din încercuire, iar 19.000 au fost declarați morți, dispăruți sau prizonieri. Douglas E. Nash, în lucrarea sa „German Present for Battle Unit Strengths after the Breakout”, dă o cifră de 40.423 de supaviețuitori ai luptelor din încercuirea de la Korsun, printre ei numărându-se și răniții evacuați de pe aeroporul din Lisianka. Generalul Stemmermann a murit luptând în rândurile soldaților din ariergardă. Comandantul Frontului al II-lea Ucrainean Ivan Konev a fost avansat la gradul de mareșal pentru această
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
Smolensk. Armata Roșie a suferit pierderi mari, dar Timoșenko a reușit să salveze grosul armatei, pregătind-o pentru apărarea Moscovei. În septembrie, mareșalul a fost transferat în Ucraina, unde Armata Roșie suferise pierderi de 1,5 miilioane de oameni în încercuirile de la Uman și Kiev. Aici, Timoșenko a reușit să stabilizeze situația frontului. În mai 1942, Timoșenko, cu cei 640.000 de soldați aflați sub comanda sa, a lansat contraofensiva de la Harkov, prima încercare a sovieticilor de a prelua inițiativa strategică
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
unor schimbări ale ordinelor de luptă de ultim moment, au apărut anumite probleme în cazul formațiilor aliate avansate (Corpurile X și XIII), care au oscilat între dorința de a produce cât mai multe pierderi inamicului și nevoia de a evita încercuirea și a duce la bun sfârșit o retragere ordonată. Ca urmare, cele două corpuri s-au coordonat prost și rezultatele luptei nu au fost cele așteptate. După primul atac puternic al germanilor, în dimineața zilei de 28 iunie au atacat
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
divizii - șase germane, trei italiene și două croate, (sprijinite de formațiuni ale ustașilor și ale cetnicilor). Scopul atacului era distrugerea cartierului general al partizanilor iugoslavi și a principalului spital de campanie al acestora. Partizanii au reușit să se iasă din încercuire traversând sub conducerea lui Josip Broz Tito valea râului Neretva. Principalele forțe ale partizanilor au scapăr în Șerbia, unde au trecut rapid la ofensiva, eliminându-i definitiv pe cetnici de pe scena războiului. Pe 19 aprilie, trei membri ai rezistenței belgiene
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
127.000 de soldați germani, italieni, croați, bulgari și cazaci și 300 de avioane, împotriva celor aproximativ 18.000 de partizani, organizați în 16 brigăzi. În timpul luptelor finale, partizanii au luptat aproape exclusiv cu germanii. Iugoslavii au reușit să spargă încercuirea de-a lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest, spre Bosnia. Trei brigăzi și spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniți au
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest, spre Bosnia. Trei brigăzi și spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniți au rămas în încercuire. Comandantul german, generalul Alexander Löhr, urmând întocmai instrucțiunile lui Adolf Hitler, a ordonat exterminarea tuturor prizonierilor, inclusiv a răniților și personalului medical neînarmat. Partizanii au suferit de pe urma lipsei de alimente și medicamente, mai mulți dintre ei îmbolnăvinduse de febră tifoida
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
Stalin de a nu se angaja în luptă și a nu "răspunde provocărilor"), urmate de prima reacție a ordinelor venite de la Moscova pentru "rezistența cu orice preț urmată de contraatac", care a dus la o vulnerabilitate crescută la mișcările de încercuire efectuate de germani. Inerția birocrației sovietice a adăugat un plus la dezorganizarea apărării sovietice. Erorile tactice inițiale ale sovieticilor s-au dovedit catastrofale în primele săptămâni ale atacului german. La început, Armata Roșie a fost indusă în eroare de propriile
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
primele săptămâni ale atacului german. La început, Armata Roșie a fost indusă în eroare de propriile supraestimări ale puterilor sale. Corpurile Mecanizate nu au reușit nici pe departe să distrugă diviziile de Panzere germane, dar în schimb au căzut în încercuire și au fost anihilate, după ce mai întâi fuseseră decimate de atacurile bombardierelor în picaj ale Luftwaffe. Tancurile sovietice, prost întreținute și conduse de mecanici fără experiență, sufereau de o rată a defecțiunilor înfricoșător de mare. Lipsa de piese de rezervă
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
să nu se retragă și să nu se predea, ceea ce a dus la o dispunere statică a apărătorilor pe care tancurile germane le-au depășit fără probleme, pentru a le tăia mai apoi liniile de aprovizionare, ceea ce a dus la încercuirea unor întregi armate. Abia mai târziu Stalin a permis trupelor sovietice să se retragă în zonele în care se putea reorganiza apărarea în adâncime, sau unde se puteau regrupa în vederea contraatacurilor. Mai mult de 2,4 milioane de sovietici au
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
a rezistat în luptă și a fugit, este imposibil de gestionat, ea părăsește terenul în fugă, ne acordând atenție la lupta care continuă (după caz), dar, poate deasemenea să revină înapoi. Echipa care fuge de pe câmpul luptei și ajunge în încercuire, se comutează la "luptă până la moarte". Luptele au un cronometru care poate fi dezactivat în setările jocului. La sfârșitul bătăliei este determinată partea câștigătoare și amploarea victoriei sale (în funcție de balanța de putere de la începutul luptei, de "calitatea" lor și de
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
Eastbourne, din Calais spre Folkestone și dinspre Dunkerque și Ostend spre Ramsgate. Parașutiștii urmau să aterizeze lângă Brighton și Dover. După ce ar fi pus stăpânire ferm pe zona de coastă, ar fi înaintat spre nord, pentru cucerirea orașului Gloucester și încercuirea capitalei, Londra. Cercetătorii moderni consideră că germanii nu ar fi încercat să ia cu asalt capitala, ci mai degrabă l-ar fi asediat și bombardat. Germanii trebuiau să cucerească o regiune din Anglia până la paralela a 52-a (aproximativ până la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a fost salvată de la o distrugere totală de atacul cavaleriei grele sârbe conduse de despotul Ștefan, care a reușit să spargă încercuirea Armata otomană, însetată și vlăguită, a fost practic zdrobită. Musa a fost luat prizonier, Mustafa a dispărut pe câmpul de luptă, iar Baiazid a reușit să fugă în regiunea muntoasă din apropiere, protejat de câteva sute de călăreți. Timur a
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
în 1189 la coroana imperială, prin căsătoria lui Henric al VI-lea cu Constance, monstenitoarea ultimului rege normand, reconversiunea teritorială a imperiului și-a mutat centrul de greutate în regiunea mediteraneană, schimbare care a slăbit pozițiile papalității, confruntată cu primejdia încercuirii după ce pierduse un aliat prețios. Măsurile lui Henric VI în politică de reafirmare a universalității imperiului prin consolidarea bazei ereditare a monarhiei, aducerea sub vasalitate a lui Richard I Inima de Leu al Angliei și a regelui Poloniei, precum și tratativele
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]