11,723 matches
-
a face nici cu ciocanul și nici cu secera, nici el, nici fiul lui și colegul nostru. De fapt nici nu avea nevoie să facă compromisuri, fiind un elev eminent, mereu premiul 1. Pentru a-l prezenta pe profesorul Crețu, Închipuiți-l cu o prăjină de alun În mână (avea câteva rezervă Întotdeauna. Nu știu cine i le procura, Nelu fiul lui În nici-un caz, că nu avea nici un interes, ba dimpotrivă) cu care arăta planșele agățate pe pereți și apoi dezvolta pe
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
copiem utilajele și instalațiile ce le-am găsit În documentele epigrafice lăsate În siguranță de strămoșii noștri umanoizi. Suntem mulți, vorbim aceeași limbă de la un capăt la celălalt al planetei, dar suntem atât de puțin atenți cu noi Înșine. Ne Închipuim mereu, că dacă noi am scăpat din cataclism suntem superiori tuturor. Cui să-i dovedești contrariul? Diversitatea de obiceiuri, de interese sociale, de naționalități de limbi vorbite sau scrise, sunt considerate de noi tot atâtea elemente de superioritate față de strămoșii
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
orizontală în el. Sau, dacă Doamne ferește, puteai să-l vezi de sus, suspendat, probabil, de candelabrul imens, cu 128 de brațe și, deci, 128 de beculețe ca niște lumânări, adică luminându-se numai pe ele. Nu s-ar fi putut închipui niciodată cocoțat pe acel candelabru imens, ancorat în niște lanțuri cu zale mai mari decât capul lui. Fusese turnat , probabil, în atelierul în care se făcuse și tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată pentru că nu putuse fi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cu o sticlă din care am luat, adică a luat dumnealui, doar trei duște pe drum, probabil numai ca să se încălzească? Aș lua sticla." Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului dureroasă, dramatică, închipuind dimensiuni tragice când Ivan Mihailovici avusese curajul să-și spună adevărul: Iar după ce aș lua-o, aș bea-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită în ticăloșia ei În zădărnicii și deșertăciuni Că moartea o va surprinde cu gura plină De vorbe calpe - Fără un gînd fără o lacrimă... Îmi închipui pe pămînt locuri Unde nu ajunge raza de soare Locuri unde nu adie vîntul Locuri oarbe și surde, fără căldură Fără memorie, fără timp - Dar nu am destulă putere să-mi închipui Locuri unde să nu ajungă și să nu
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
calpe - Fără un gînd fără o lacrimă... Îmi închipui pe pămînt locuri Unde nu ajunge raza de soare Locuri unde nu adie vîntul Locuri oarbe și surde, fără căldură Fără memorie, fără timp - Dar nu am destulă putere să-mi închipui Locuri unde să nu ajungă și să nu te ajungă Durerea. Cumnatul gazdei, venit în vizită de la Sibiu îmi spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-a dus - reprezentări ciudate și patetice, care nu ajung, oricît s-ar strădui, la atenția și înțelegerea noastră; or, acele cuvinte notate sub dictarea imperativă a clipei, fiind mai mult decît simple
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să forțăm limitele, să vrem, să încercăm reabilitarea inteligenței, vocației, talentului deturnate de o Istorie mașteră. Și atunci... Poate de aceea scriu și
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
nu numai intemperiile climei nordice dar și violența unor timpuri în care oamenii ajunseseră să vandalizeze chiar și statuile. în dreptul statuii de patru metri a lui Carolus Linnaeus, m-am simțit în siguranță și parcă înviorată. Copilul din mine își închipuia că se putea ascunde sub toga academică a savantului. Din statuile orașului simpatizam cu un Carolus cu o sabie ridicată în aer, și cu acest Carolus ținând o floare în mână. încă din vremurile ceva mai bune ale liceului, aflasem
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
femeilor. Sexul mamei, floarea din care și eu mă născusem. în Zohar stă scris: "Imediat după ce a apărut omul s-au arătat repede și florile". Floarea de bronz a lui Linné povestea și despre nașterea mea, făcându-mă să-mi închipui cum m-am străduit să ies din "floare" pricinuindu-i atâta durere mamei - intrând direct în timpul îngrozitor al istoriei, când Europa era devastată de război, târându-se printre resturi de lumină zdrențuită. Linné îi invita pe toți trecătorii interesați de
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Asta ar explica înclinația lor spre rău, spre viciu, spre autotortură, spre imaginația crimei etc. Numai că Baudelaire și-a transpus aventurile - în mare parte imaginare - din sfera răului în marea poezie a Florilor răului, pe cînd "dublul" său ratat, închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere. Ciudățenia e că Mircea, deși nu-și mai amintește de pasajul pe care i-l citesc la telefon, știe într-un fel romanul mai bine decît mine, care abia l-am terminat
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
numește pe Huxley în legătură cu formula despre asociația de idei și victimele ei, deși se referă de mai multe ori explicit la Huxley în cursul piesei. Mnemonist borgesian și el, îndrăgostit de o posibilă reîncarnare a lui Lucy Tantamount, mi-l închipui conștient de asemănarea dintre gura deschisă în rîs a femeii din roman (și a avatarului ei bucureștean) și gurile crocodililor din Jaipur în așteptarea cărnii crude. Eu am crezut multă vreme că acest "clișeu privat" era, în ciuda aerului său de
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Doar terenul ușor carbonizat, putea fi un semn de trecere a ceva ce nu putea fi Încă explicat. Domnul Georgescu se depărtă grăbit. Asemenea lucruri nu trebuiau cercetate prea mult. Ar fi râs lumea de el. Mai bine să-și Închipuie c-a visat.
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește”<footnote Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia..., vol. I, p. 277. footnote>. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, scriitorul filocalic Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Său, atunci chipul își regăsește asemănarea cu Arhetipul în umplerea cu tot ce este bun. „Prin firea Sa, Dumnezeu este pentru noi cel mai mare bine care se poate concepe cu mintea. El întrece orice alt bine care se poate închipui de mintea omului și dacă creează viața acestuia, n-o face din altă pricină decât pentru că este bun. Așa fiind și pentru că tocmai de aceea s-a hotărât să ne aducă la viață, Dumnezeu nu-Și arată bunătatea doar pe
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
o soartă crudă și nemiloasă. Personajele creionate de către narator sunt pline de patimă, ură, durere, suferință, iubire, naivitate oarbă, vendetă, nepăsare, sălbăticie, cruzime. Ele au marele nenoroc de a nu nimeri În acea lume de vis pe care și-o Închipuiseră și o veneraseră Încă dinainte de a o Întâlni, ci plonjează În cruda realitate a „normalității” americane. Acțiunea se petrece În Los Angeles, oraș cunoscut nu numai pentru importanța economico politică a statului, dar În special pentru statutul de capitală a
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
Humanitas, București, 1999, pp. 27-28. footnote>. La rândul său, Marcu Ascetul definește păcatul ca fiind „un întuneric și o ceață a sufletului ce se lasă din gânduri, din cuvinte și din fapte rele”<footnote Marcu Ascetul, „Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte”, cap. 224, traducere din grecește, introduceri și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în „Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși”, vol
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ni se vorbește și despre păcatul de moarte, acesta fiind de fapt păcatul nepocăit, iar pentru acest păcat de moarte al cuiva, chiar de s-ar ruga și un sfânt, nu e auzit<footnote Marcu Ascetul, „Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte”, cap. 41, în „Filocalia...”, vol. I, p. 258. footnote>. Sfinții Părinți, referindu-se la felurile păcatelor, ne oferă foarte multe detalii de ordin duhovnicesc și ne învață că noi vom da răspuns amănunțit în fața lui
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
nimic nu este atât de prostesc și de primejdios. Păcatul toate le răstoarnă pe dos, toate le tulbură și le nimicește oriunde s-ar strecura. Scârbavnic este a-l vedea, greoi și de nesuferit. Și dacă vreun zugrav și-ar închipui vreodată chipul păcatului, cred că nu ar greși dacă și l-ar închipui ca o pocitanie varvară, suflând foc pe nări, scârbavnică, neagră, întocmai așa după cum poeții își închipuie pe Scila din mitologie. Păcatul se agață de cugetul nostru cu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pe dos, toate le tulbură și le nimicește oriunde s-ar strecura. Scârbavnic este a-l vedea, greoi și de nesuferit. Și dacă vreun zugrav și-ar închipui vreodată chipul păcatului, cred că nu ar greși dacă și l-ar închipui ca o pocitanie varvară, suflând foc pe nări, scârbavnică, neagră, întocmai așa după cum poeții își închipuie pe Scila din mitologie. Păcatul se agață de cugetul nostru cu mii de mâini, și pe neașteptate străbate în sufletul omului, și toate le
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
vedea, greoi și de nesuferit. Și dacă vreun zugrav și-ar închipui vreodată chipul păcatului, cred că nu ar greși dacă și l-ar închipui ca o pocitanie varvară, suflând foc pe nări, scârbavnică, neagră, întocmai așa după cum poeții își închipuie pe Scila din mitologie. Păcatul se agață de cugetul nostru cu mii de mâini, și pe neașteptate străbate în sufletul omului, și toate le răstoarnă pe dos, ca și câinii care mușcă pe furiș”<footnote Ibidem, pp. 94-95. footnote>. Gravitatea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
visez; nu-ți pot descrie ce plăcere e să dirijezi o astfel de orchestră! Ei! Orchestra ajutată de acustica salei elegante, despre care se spune că este acum mai perfectă ca înainte, îți dă impresia unui Stradivarius. Nu-ți poți închipui ce splendoare de sunet se poate obține, mai ales la coarde! Eu singur rămân uneori uimit când repet cu ei, când aud sunete pe care nu puteam să mi le imaginez. Și apoi, când imediat mă sesizez, că se poate
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
puțin și rareori, față de cantitățile ce scriu eu pentru voi, sunteți de neiertat. Am meritat eu asta? Cred că nu! Dar nu ne vom supăra! Mă gândesc de mii de ori la voi, în special la tine, și întotdeauna îmi închipui că într’o bună zi vei putea veni aci cu soția ta, ca să asculți timp de două luni Scala și să mă vezi și pe mine la lucru și să te convingi cât de mult poate da un artist aci
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
întru aceasta, ca trăire nemuritoare. 4. Timp suspendat (intervalizat) = prin aceea că OS este raportată unui TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune că intervalitatea este o fereastră încrustată
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]