29,704 matches
-
Bușulenga. Să presupunem oare că pînă și cele mai înguste minți pot fi uneori sensibile la farmec personal și la sclipire intelectuală? Greu de admis, dar nu imposibil. E adevărat, Doamna Zoe n-a făcut mulți purici în acel club închis, dar, ca reflex al trecerii ei prin "camera pestiferă", a ocupat și mai tîrziu funcții importante în domeniul culturii. În aceea ce mă privește, am avut față de noile și neașteptatele identități ale profesoarei de literatură universală o singură perspectivă, necontrazisă
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
te cheamă șefu, poate-ți trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu Ester și abia aștept să te roiești ca s-o înghesui puțin acolo, după ușa aia care văd că a mai rămas cu tot cu vizeta ei închisă". Inginerul mi-a surprins privirea. "De-acolo începea sectorul viețașilor", a precizat el. "Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă", a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind într-una pierită
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
cu poporu'. Ne dă și de muncă". Nu aveam chef să-l ascult. în fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea și ea, privind închisă în ea, minunea aceea pângărită. "Cum de se poate așa ceva", a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
să apară în scurt timp) îl prezintă tocmai pe acest Grigore Micu, terifiant-amuzant erou al timpului nostru. Alex. Ștef|nescu Grigore Micu își imaginase de multe ori scena. O știa atât de bine, încât o putea descrie și cu ochii închiși, deși nu se întâmplase. încă. Stătea în picioare în fața biroului doamnei Ropot. Doamna Ropot ședea liniștită și îl cerceta prin ochelari. Grigore Micu scruta încruntat bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă și-o atinse pe Walburga pe umăr. Nu te simți
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
în spate o istorie lungă a folosirii instrumentelor isterico-esoterice încă nerecunoscute din punct de vedere științific uterele alungite și tari ale tîrfelor de cartier cîntecul de lebădă al mamelor de cartier tehnica antimetafizică a taților de cartier plînsetul de jur împrejurul ferestrelor închise ale blocurilor de cartier soarele ascuns în anusul social fata rasată și nebună lipită cu spermă de singurătate și boală gîndul morții ce se plimbă ca un șobolan gras prin întunericul minții al crîșmelor de cartier strînse cu cleștele de
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
aur nu-i voi pava răscrucile pe turnuri nu-i voi pune steaguri nu-i voi cinsti memoria cu numele lui. am și făcut din ea o peșteră de tâlhari o carieră de piatră pentru sclavii mileniului celor șapte izvoare închise când setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Tale luăm și mari și mici, Un sunet, o scânteie, și scribi și licurici. Dar Tu citești în tihnă și steaua ne vestește Că veghea Ta ne iartă și ce-ai pierdut sporește. Așa se face, Doamne, că nepăzit și-nchis, Cuvântul Tău e-ntreg în ce-ai făcut și zis. Văzută niciodată de la-nceput de sorți Coperta-ți iscălită ne-a-mbrățișat pe toți. O, Doamne, ține-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
vieții din timpuri înapoi, Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele Copilele, frumoase, deodată s-au născut. Una, mai băiețoasă, bătea cu pumnii-n lut. Cealaltă, lină-n pas, cutreiera grădina Și aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în zale
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
să le recunoaștem și nevestele, după încrederea în sine cu care mergeau pe stradă. Magazinele erau mari ca niște hale la parterul blocurilor, și cu timpul au ajuns atât de pustii că-ți era tot una dacă erau deschise sau închise. Vânzătoarele rezolvau cuvinte încrucișate, sau chiar citeau o carte. Toți aveam aceleași cărți. Când intrai ridicau uimite privirile, și dacă te apropiai deveneau ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și singur că nu este ceea ce cauți? De unde puteau să știe
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută nu înlocuiesc leagă mâneca de polen cu
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
mai degrabă afară. Astrologul cu pălăria lui albă de paie și cu mutră de consul englez mă sfătuia să nu mă pripesc, moartea, spunea el, are atâtea cotloane și nișe și valvârtej de sertare, acestea oricând pot fi deschise și-nchise, așa că se cuvine să ai o niciodată sfârșită răbdare. Pistruiat și ochelarist, Astrologul ar fi putut semăna cu un dentist, dacă vorbele lui nu ar fi fost de zodier și dacă nu s-ar fi vădit a fi un cititor
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
ieși în stradă, luă drumul cel mai scurt printre trotuarele inegale, coborî scări și urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în fața casei Buendía, trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
miliard la sută viață un miliard la sută moarte nu uită niciodată ochii deschiși nicolae tzone nu coboară nu se înalță nicolae tzone asemeni poemului un miliard la sută moarte un miliard la sută viață nu uită însă niciodată ochii închiși
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
volumului de studii și conferințe Tradiție și literatură distinge între tradiție și ,tipěc", între atitudinea ,vie, dinamică, creatoare și comprehensivă, corespunzătoare vieții" și cea ,statică, sterilă și neînțelegătoare". ,Una e originală întotdeauna, fiindcă pornește chiar din fundul sufletului nostru; alta, închisă inovațiilor celor mai firești, nu face decât să prelungească, osificând-o, o imitație luată cândva de la străini." De asemeni, el distinge între inovația adevărată și modă, între spirit modern și modernism (acesta luat în sensul de împrumut neasimilat): ,Unul ne
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
scriitori: Pentru a-l compromite pe Petru Dumitriu, Securitatea a încercat să întregească scenariul paternității multiple a Cronicii, extinzîndu-l și asupra Colecției de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane. Intenția aceasta e divulgată, testamentar, de Henriette Yvonne Stahl: "Cît am stat închisă (n.n.: peste un an de zile), mi s-a propus să corectez eu acest manuscris șal Colecțieiț și să-l iscălesc". De altfel, în jurul creațiilor lui Vinea și Stahl, exista deja o adevărată psihoză a "negrilor". Pare că nici unul nu
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Marta Petreu Scara lui Iacob Singură. Singură. Singură Eu stau ca un orb închisă în mine Mă doare - deci știu că sînt vie Ce frumusețe ce frumusețe feroce crește din singurătatea mea de femeie Ce libertate îmi dă astăzi timpul acesta roșu ca cerul la ceas rău de amurg Sînt singură. Stau în picioare
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
carte incendiară despre cum islamismul radical își crează propriile rețele de influență în chiar inima administrativă a Europei, în Bruxelles, în special în cartierul Molenbeek, denumit și „Micul Maroc”. Cartea se numește “Sub acoperire în micul meu Maroc: în spatele ușilor închise ale islamismului radical din Belgia”, conform publicației Cotidianul.ro. Hind Fraihi, marocancă de origine musulmană, a trăit mai mult de două luni în cartierul Molenbeek, deghizată în burka, pretinzând că este o studentă la sociologie care vrea să își dea
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de clipeîn orașul de taină și dor: Ruga.Mergeam încordat pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]