2,835 matches
-
aruncă în direcția stăpînei, apoi începe să-i plesnească pe copii cu vîrful palmei unde apucă: Paștele mamei voastre de draci! Mi-ați scos sufletul... Ce-o să mai mîncați de-acu'? Soțul încearcă o vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu spor, face un pas, îi prinde brațul obligind-o să se îndrepte spre el și, pînă ce femeia să mai zică ceva, sau să reacționeze în vreun fel, îi arde o palmă în plin, peste obraz, c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un gest de reabilitare, să... Doamne! Bătrîna vrea să mă abată din drum, asemeni zgripțuroaicei din poveste..." O durere ascuțită îi încinge capul, se amplifică la tîmple, mutîndu-se lent, ca o scurgere, spre ceafă, adunîndu-se toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel de scuză, căreia bătrîna nu-i răspunde și se ridică. Durerea din ceafă se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un tîmpit, zău! se aude în receptor ca o dojana. Da, răspunde Mihai, tot mai prins în joc -, dar un tîmpit care are șansa de-a fi protejatul sufletesc al dumneavoastră, doamnă... Drept răspuns, cînd crede că discuția s-a încins mai tare, Mihai aude sunetul sec al telefonului închis, în urma căruia apare tonul. Rămîne clipe în șir cu privirea în gol, apoi, înfuriindu-se, dă telefon secretarei de la Dezvoltare și o roagă să-i întocmească notă de transfer intern, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îngustă a lui Dan? Asta demonstrează mutabilitatea spiritului omenesc. Evident că sarea din mâncare o ajutase pe Carol să sporească setea care îl ardea deja pe Dan după meciul cu Barry, iar afrodisiacul, care contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doi, ca Știm și Ștam, ci pentru că prea seamănă cu marca unui suc din zilele noastre) și urmărit din umbră de îngerul meu păzitor (al cărui nume nu vi-l spun pentru că eu însumi nu l-am aflat niciodată), am încins un foc în camera mare, pe-un preș de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Drumul Taberii nu era la voia întâmplării. Poate și în trecut, în negura istoriei, nu de pomană pandurii lui Tudor își opriseră marșul și-și întinseseră corturile într-un asemenea loc. Cu mintea înfierbântată de flăcăruia libertății și cu picioarele încinse în cizmele cu carâmb, Vladimirescu trebuie să fi adulmecat un fel de ordine celestă care sălășluia pe câmpurile alea pline de ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur am simțit ceva în genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
primărie să anunț că s-a spart conducta de apă caldă și m-am răzbunat pe nedreptatea din lume fiind și eu nedrept cu ea, la rândul meu. 15-16 martie 2005 TANZMUSIK Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparține unui uriaș căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de invitați. Am petrecut cu cei din gașca lui Yves, pe care îi știam destul de bine, străduindu-mă totodată să mă aflu cât mai departe de mireasă. Și totuși nu mă simțeam în largul meu. Pe seară, când s-au încins diverse dansuri, am stat deoparte, chibițând cu un ochelarist răpciugos, coleg cu Yves la facultate. Am încercat din răsputeri să fiu vesel, să mă bucur de fericirea altora, dar nu prea îmi stă în fire, așa că atunci când cineva a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu ea pe rogojină și, cu tresăriri iuți ale întregii ei ființe, și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
problemele pe care le avea cu una dintre motopompe. Pompa se supraîncălzea după mai puțin de o jumătate de oră de folosire și erau îngrijorați că o să cedeze cu totul. — Uleiul, diagnostică domnul J.L.B. Matekoni. O pompă fără ulei se încinge. Trebuie să fie o scurgere pe undeva. O garnitură ruptă sau ceva de genul ăsta. — Și mai sunt și frânele microbuzului, zise domnul Potokwane. Scot un zgomot ciudat. — Plăcuțele de frână, conchise domnul J.L.B. Matekoni. A cam sosit timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-a mai putut să înoate și-a ieșit afară, să nu moară, i-au crescut gheare și blană și s-a făcut lup? Sau a început să zboare? Haida-de, că-i prea de tot... Disputa darwiniană începea să se încingă, așa încât mi s-a părut normal să ne întoarcem la muflonul nostru, presupus mâncat cu o noapte înainte: - Și căpățâna aceea era a muflonului, nu-i așa? mă surprind întrebând ca un gazetar de provincie la prima sa deplasare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în loc tampoanele de vată, suturi de metal în X ținându-mă ca să nu mă deșir. Au întins cu degetul un strat gros de gel antibiotic, claustrofobic și toxic sub tampoanele de vată. Mi-au tras părul în spate, uitat și încins sub tifon, unde să nu pot ajunge la el. Femeia invizibilă. Când sora Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o deschide ca să se uite în oglinjoara dinăuntru. — Terapeuta aia, zic buzele ei Plumbago, logopeda aia poate fi așa de proastă în situații ca astea. Mușchii mari de la brațele pline de bijuterii ale lui Brandy mă așază în scaunul încă încins de curul ei și țin pudriera așa încât să mă pot uita în ea. În locul fondului de ten, e plină de capsule albe. Acolo unde-ar trebui să fie o oglindă, e-o fotografie în prim-plan cu Brandy Alexander zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de plastic încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să arate că ei sînt singurii care pot ține capacul închis. Ca pompierii care dau singuri foc la oraș pentru a nu fi tăiați de pe statele de plată ale primăriei. Ori ca povestea cu banditul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că e o mînă de fier, că este puternică, stabilă și nu se pierde cu firea în fața unor demonstranți care voiau să întindă revoluția bolșevică și în România. Jur-împrejur roșii erau la putere, din Germania pînă în Rusia continentul se încingea, marele război amenința să se transforme într-o uriașă convulsiune, lumea să fie întoarsă pe dos și să nu mai existe învinși și învingători, ci o ordine cu totul nouă și neașteptată. Unii susțineau că a fost absolut necesar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întemeia pe morală, putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvânt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbându‑se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într‑o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brâu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu‑i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de‑o parte de ei. Ajungând În pădure, se așezau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tuturor, în cel mai bogat om de pe planetă. Nimeni nu se îndoia că era vorba, într-adevăr, de o bucată de soare, căci atunci cand razele acestuia îl loveau, clopotul le reflectă cu atâta forță, că le lua ochii, si se încingea până devenea imposibil să-l atingă cineva fără să se ardă. Oamenii din Bora Bora nu stăpâniseră niciodată, până atunci, vreun obiect cu o asemenea capacitate de a reflecta lumină și de a absorbi căldură și, din acest motiv, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub piept ca să-i susțină sânii, cu o mână răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La Villa Diodati aveau cinci pisici. Cu o lingură de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]