1,026 matches
-
de la Plaza. Iar patru sute de persoane îmi vor urmări fiecare mișcare. O, Doamne. O, Doamne. Ce-o fi fost în capul meu? În clipa în care văd ușile de la Terrace Room, mă apucă o panică nebună și degetele mi se încleștează automat pe buchet. N-o să meargă în veci. Sunt complet sărită de pe fix. Nu pot să fac așa ceva. Îmi vine să las toate astea și să fug. Dar unde să fugi? N-am ce face, trebuie să continuu. Erin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-i binecuvânteze pe Luke și pe Becky și să le dea fericire, în vecii vecilor. Michael se oprește și se uită în jurul lui, de parcă ar provoca pe cineva să-i spună dacă are ceva împotrivă, și degetele mele se încleștează mai strâns în jurul degetelor lui Luke. Fie ca ei să cunoască bucuria de a se înțelege unul cu celălalt, fericirea de a se iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața. Acum haideți să aplaudăm fericitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și care trebuia să devină cântecul nostru de luptă. Astăzi am plecat din nou la luptă Hotărâți să nu dăm înapoi. Jertfa noastră se înalță sfântă Camarazi viteji, venim la voi. Cu dușmani mișei, care v-au ucis, Ne-om încleșta și-i vom nimici. Biruință, biruință, biruință, E al nostru gând. Făurit-am dârz și cu răbdare Armă nouă să vă răzbunăm, Cu credință-n jertfa voastră mare Pe morminte vrem să ne-nchinăm. Vă vom răzbuna, duhul cel vrăjmaș
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a scos doar un "au" și s-a prăbușit într-un leșin aproape mortal. Cucoană, nu muri! țipă omul speriat de moarte. Nu muri că mă bagi în pușcărie. Musolin o stropește cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în față. Vorbește grav, gros. Avem, uită-te aici la aprobare. Mi se face negru înaintea ochilor. Citesc negru pe alb: se dă în primire osul domnului dog german, semnat, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu dau nimic, răcnesc cu botul încleștat pe os, n-are valoare! De ce, stimabile? mă contrează dogul. Trebuie decret, semnat de Băsescu... Domnule ministru, trebuie decret? întreabă dogul. În față iese ministrul. Este cafeniu, cu o piele impecabilă. Era un dog argentinian tînăr: Ar trebui, dar... Haita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției noastre, tot restul zilei... Vedenie Astăzi l-am simțit pe Dumnezeu. A venit ca o boare de lumină și mi-a învăluit sufletul... Iar gura mi s-a încleștat a plâns, în timp ce inima îmi cânta de bucurie... A stat o clipă, iar apoi - s-a dus... Pe Dumnezeu îl port totdeauna în mine. Pentru că Dumnezeu sunt eu. Fără să știu. Astăzi însă - l-am simțit aievea! și am avut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întunericul total până la ultima mea călătorie în Grecia, la sanctuarul din Delphi. Din viața mea amoroasă și din faimoasele mele isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma, fusese șters definitiv din memoria mea. Un simțământ de mare tristețe a pus stăpânire pe mine numai la gândul timpului irosit în tinerețe. Nu știu cum să-mi explic plinătatea aceasta de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dezamăgi. De câte ori avea prilejul, bărbatul îi arunca priviri sfidătoare, considerând-o mediocră, aducându-i injurii, transformând-o în victimă. De fiecare dată era tratată ca un preș de șters picioarele. Ah, cât de greu îi era! Suporta toate acestea. Își încleșta pumnii, sufla din greu, vocea îi devenea inegală, limba i se lipea de cerul gurii nemaifiind în stare să lege două vorbe față de cineva. Durerea din piept nu-i dădea pace. O simțea arzând ca un foc. Fața îi era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atunci să-i vedem cu ce "palazzo și catedrale" se mai grozăveau! Într-un fel avem și noi "catedralele noastre", pe care nimeni și nimic nu le întrece în măreție, spune Ștefan. Și când îngenunchem pe pământul gol, și când încleștăm degetele a rugă, cu obrajii uzi, și când ridicăm ochii spre cer, cupola catedralei noastre e plină de stele... Cunoști o mai măreață catedrală? Cea mai măreață catedrală e sufletul omului, rostește Țamblac ridicând fruntea. Dacă o spune "Marele Învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de altă parte, doresc să-mi păstrez viața singuratică de până acum și nu vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că te leg prin jurământ să-ți Încleștezi gura și să fii cu desăvârșire mut. — Preacuvioase părinte, n-am Îmbătrânit de pomană ca negustor cinstit și bun creștin. Fii fără grijă, buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În ochii săi, dar se feriră să spună ceva. — Du-mă la Molsheim, Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să-i scape... Care sunt cei doi ticăloși? — E și Eglord aici. Mi-aș da sufletul la schimb dacă aș putea să-l sugrum cu mâinile mele! Simeon văzu cum se Întunecă dintr-odată chipul necunos cutului și cum Își Încleștează pumnii uriași. Gândul că ar putea să-i simtă și el În jurul gâtului Îi dădu fiori. — Eu sunt Johannes, supusul credincios al ducelui Conrad. Mi-a poruncit să mă strecor În cetate ca să vă găsesc pe amândoi, În timp ce ei o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
învățător; − Asta așa-i, ai dreptate, dar ție ca destoinic premilitar care în curând vei fi înrolat sub arme ca militar, vreau să-ți spun că mă tem foarte mult că marile puteri, Germania lui Hitler și Rusia se vor încleșta întrun nimicitor război care nu ne va ocoli nici pe noi, românii; mai ales că avem vecini care gândesc să ne cotropească și să smulgă „hălci” din trupul țării. Mă gândesc la unguri și de ce nu, și la ruși care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
el la Cluj, la mătușa lui, l-am invitat la cinematograf (cinematograful aventurilor de altădată, când eu eram mai puțin vârstnic decât el acum și mai îndrăzneț decât acum) și l-am ținut tot timpul strâns de mână, cu degetele încleștate în ale lui. După război, ambii băieți s-au prăpădit în accident: mai întâi cel mic, tare blând și pistruiat, la Sibiu - intrând într-o cârciumă să și cumpere de la tejghea țigări, i-a zdrobit capul o sticlă de sifon
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am avut decât o singură dată, într-un vis, când se părea că mergem amândoi pe un câmp și chiar această tovărășie de drum mă umplea de fericire nespusă, pentru ca, în momentul când mâinile noastre s-au atins, s-au încleștat, unirea palmelor să fie îmbătătoare până în prag mistic. Totdeauna, de la vârsta de paisprezece cincisprezece ani, am iubit cu o intensitate egală, năprasnică, și suferind îngrozitor, fără ca cineva din afară, chiar și ființa iubită, să-și fi dat seama de tăria
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite și tu-mi spuneai „Mai tare, mama, ca să te aud“. Toată seara mi-am cuibărit impresiile și bucuria pe jumătate tristă în mine și am mâncat cu toții, fără ca să mă derideze glumele lui Mihai și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
suferința omenească nu are limite, iar mijloacele și motivele sunt dia bolice, nemaivăzute și fără granițe. Îmi descopăr, alături de o imensă capacitate de a suferi, și un fel de prostrație, de amorțire a întregului corp: îmi clănțăne dinții, mi se încleștează Erau și rude, întrucât mama Lilei și Luca Mureșan de la Slatina erau frați (iar Luca Mureșan era ginerele Azotei, soră cu EBL). fălcile, mâinile nu mai știu să apuce, îmi cad, inerte, de-a lungul trupului, sau se încrucișează resemnate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decenii, românii au ieșit Învingători și plini de glorie din periculoasa criză orientală. A fost pentru prima dată În lungul voiaj al războaielor orientale rusești, când țara nu a fost ocupată. Într-un moment extraordinar de critic, Principele și-a Încleștat tânăra sa armată, ca factor independent, În mod hotărâtor, În evenimentele războiului din Balcani și și-a cucerit prin luptă independența și coroana regală. În perioada de muncă pașnică ce a urmat, datorită conducerii constante a Regelui său, politica externă
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
a făcut printr-o acțiune lentă necontenită a ființei inteligente reprezentată prin creer asupra animalului prezentat prin organele inferioare. Transformarea e încă în curs. "Irezoluția activă" a lui Hamlet (Wilhelm Meister) Tragicul e conflictul moral insolubil. Lupta disperată a conștiinței încleștată între datorii contradictorii. Eroul e un Sisif care urcă necontenit pe culme stânca ce se rostogolește iarăși, după aceea, în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Calul lui Murguleț harap C-o stea albă-n cap. Frâul murgului Țeasta smeului, Doi șerpi încordați De gură-ncleștați Așa l-am văzut Și l-am cunoscut Pe Din Constandin Când l-am aruncat La malul surpat. Oh, Dunăre, Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș, Inima-mi secași, Inima-mi secași! vede tont = vede tot Așa cum spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viziune a creației.” Spațiul predilect al reportajelor lui C. este Dobrogea și în special Delta Dunării, căreia îi descoperă, cu nostalgie și emoție, patriarhalitatea și spiritualitatea: o existență dură, o lume răbdătoare, dar aprigă la muncă. Colectivitatea surprinsă este mereu încleștată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile și a-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care a cultivat „reportajul romantismului revoluționar” în perioada imediat postbelică, dar și vocația specială pentru sublim și colosal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
este de fapt orchestrată de spiritele tutelare, căci ființele salvate „nu constituie nimic altceva decât niște animalestrăbuni, animale ce nu pot fi mâncate tocmai datorită faptului că sunt strămoși totemici”. Corbul apare în basm ca ajutor ex machina pentru eroul încleștat în lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea se sfârșește în germinație, germenii creației se dezvoltă în cenușa rămasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spre nedumerirea domnului serios cu care conversam, m-am aranjat În așa fel Încât să fiu „cu spatele la zid”, dând la o parte orice obiect ascuțit, neputând să-i ascund celuilalt o mască extrem de crispată, ochii ficși, mâinile ca niște ghiare Încleștate de brațele scaunului... Sau, altădată - unul dintre zecile de exemple - În pat, lângă o femeie tânără, frumoasă, după un amor perfect, prelung, aflând că, după nu știu ce calendar asiatic, ea este considerată „șarpe”, să trăiesc mai bine de un ceas teroarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar fi plăcut, dintre atâtea ispite și tentații ce roiau În jurul meu - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]