460 matches
-
ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați a voievodului. Stolnicul răsuflă greu, mai degrabă oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum să fie? Bălăceanului, om cuminte de altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a dat la o parte ca o Mare Roșie formată din oameni. Toată lumea cânta, dar nu înțelegeam nimic din ceea ce auzeam. Bătrânii agitau puștile în aer, alții agitau sulițele. Le-am făcut din mână. Emirul mi-a arătat un pumn încleștat, un alt gest prin care își exprima respectul. Apoi am urcat în tribuna de onoare, unde m-am delectat cu spectacolul unic al unui durbar: o festivitate care comemora jihadul victorios de acum două secole, oglindind amestecul culturii africane și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
care știam că armăsarii se vor opri la timp. Chiar așa s-a întâmplat. Impresionată și dornică să-mi exprim aprecierea, m-am sculat și am început să aplaud înainte să-mi amintesc că trebuie să ridic în aer pumnul încleștat. Festivitățile durbar și alte tradiții asociate cu califatul reflectă mândria culturală și religioasă a comunității islamice. Emirul, un simbol al acestei mândrii, transcende însă distincția respectivă. El este respectat de musulmanii și creștinii din regiune și din întreaga Nigerie. Personajele
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
am uitat că nu trebuia decât să-i șoptesc ceva și cu răsuflarea înăbușită de bătăile inimii, amețit, în prada unei mari turburări, i-am luat capul în mâini și mi-am lipit buzele de-ale ei într-o sărutare încleștată. Ea mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a spus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături fine, nu puteai desluși ce gândește. - O să muncim. Nu-i deajuns? Acum mergea pe bicicletă, cu fălcile încleștate, stăpânit de o mânie tristă și rece, care-i întuneca până și cerul. Lăsă în urmă bulevardul și marea și intră pe străzile umede ale străvechiului cartier spaniol. Dădeau spre o parte a orașului unde nu vedeai decât magazii, depozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o fac înainte chiar ca voi să mi-o cereți. Până atunci să încercăm să lucrăm împreună în bună înțelegere. Tăcu, păru să chibzuiască, apoi își ridică ochii spre ei: - Ei, ce ziceți? Marcou privea pe fereastră. Yvars, cu dinții încleștați, ar fi vrut să vorbească, dar nu era în stare. - Văd că vă încăpățânați cu toții, spuse Lassalle. Nu-i nimic, o să vă treacă. Când o să vă vină mintea la cap, nu uitați ce v-am spus. Se ridică, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe fereastră, în gol. Se întoarse din nou, aruncându-i, pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
l-a găsit, gândurile lui trecură mai departe, se târâră pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci și trei de metri, până la marginea tranșeelor rusești, unde ramaseră fără călăuză. " Acolo începe viața nouă și o lume nouă!" își zise cu inima încleștată. În adăpost îl aștepta sublocotenentul care-i ținuse locul și care dorea să afle ce i-a spus și cum l-a felicitat generalul. Ca să scape de întrebări, Bologa, cu o veselie prefăcută, îi povesti o minciună și schimbă repede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cred, ce înseamnă asta?... Nu ce spui, ci tocmai ce nu spui e... e jignitor și păgubitor! ― Așa ai glăsuit și când ai trimis în internare pe protopopul Groza? îl întrerupse Apostol, vorbind numai din buze, fără să miște dinții încleștați. ― Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, căci crima poartă în pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. De altfel, eu niciodată nu mă justific, pentru că înainte de a face un pas, judec... Eu niciodată, mai ales dacă aș fi ofițer
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot surd, tot de departe. O bucată de munte se prăbuși în mare. Cele două corăbii se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un plic crem, cu adresa bătută la mașină și un timbru american neclar. Scrisoarea îi fusese trimisă pe adresa mamei sale, în Galway, iar aceasta o expediase din nou. Un timbru american. Corpul i se încordă și își simți dinții încleștați. Minette nu atașase nici un fel de bilet scrisorii. Se întrebase oare și ea despre ce era vorba? Darcey încuie cutia poștală și luă liftul până în apartamentul ei. Trase draperiile (apartamentul nu putea fi privit de niciunde și ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și ea își dădu seama că într-adevăr era foarte palid. — Vrei niște ceai? Face bine după șocuri, nu? Presupun că ajută oamenii care i-au văzut pe alții sângerând la un pas de moarte. Nu spune asta, zise el încleștat. Nici în glumă să nu spui asta. —Bine, bine. Se ridică din poala lui. — Dar un ceai ar fi bine-venit. Îi făcu ceai și puse în el zahăr cu duiumul ca să îi treacă starea de șoc. Încă era alb la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
decât cu ajutorul unui glonț de 9 mm. Mi-am vârât cu neîndemânare o țigară În gura uscată și m-am așezat la masă, așteptându-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
galant. Dar Molly își scoase buza de jos în afară și o lăsă să tremure teatral la auzul acestei sugestii. —Mulțumesc, dar... Clodagh continua să încerce să îi bage lui Molly o lingură în gură, dar se lovea de dinții încleștați. Nu avea pic de succes. Acum, că Molly avea spectatori, nu era nici o șansă să mai mănânce ceva. —Papă puțin ou, dragoste, o rugă Clodagh. —De ce? Pentru că îți face bine. —De ce? Pentru că are proteine. —De ce? Pe lângă faptul că refuza mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
observă: —E foarte ciudat, spuse el, lăsând să se simtă confuzia și durerea care îl încerca. Am o aventură cu soția mea. Ea a închis ochii și și-a împins coloana în stomacul lui. Tensiunea rigidă care îi menținea dinții încleștați s-a disipat și a dispărut. A dormit mai bine decât dormise de foarte mult timp. Dimineața, au intrat cu o ușurință alarmantă în rutina lor, în tiparul domestic pe care îl împărțiseră timp de patru ani. Oliver s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văzut un filmuleț pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee pe la spate, într-un dublu nelson, și l-am răsucit spre ușă. Avea brațele încleștate și spinarea arcuită, dar am reușit să-i folosesc greutatea corpului împotriva lui. Ne-am împleticit amândoi până afară, apoi ne-am împiedicat și am căzut pe trotuar într-o îmbârligătură de brațe și picioare. L-am ținut imobilizat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stomacul lui Logan tremură de fiecare dată când agentul Steve reușea să deschidă o ușă. După ce ceea ce păruse o săptămână de greață și Înjurături, se opriră afară, sprijiniți de un zid care se sfărâma. Cu vântul În față. Cu genunchii Încleștați și respirând pe gură. Clădirile fermei erau pline cu pisici moarte și cu câini morți și cu arici și cu pescăruși și chiar cu vreo doi-trei cerbi. Tot ce putea să meargă, să zboare sau să se târască era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de lătrături, În timp ce bățul se clătină spre cele trei arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față din Încăpere se Întoarse către câine. Și apoi la cei patru polițiști. — Ce mama naibii? Acum toți pariorii erau În picioare. Pumni Încleștați și tatuaje. Dinți dezgoliți, mârâieli, exact ca la alsacianul lui Doug Disperatul. Se uzi o bușitură În celălalt capăt al barului și ușa din spate fu dată În lături. Simon McLeod stătea În ușă, cu enervarea de pe față schimbându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se ridice din nou În picioare și ieși pe ușă clătinându-se. Durerea din stomac era ca focul. Cineva Îl injectase cu petrol și-i dăduse foc. Șuierând printre dinții Încleștați, Își scoase mobilul și le spuse celor din Quebec Trei Unu să-și miște fundurile În clipa aia În localul de pariuri! Se lăsă greu pe gărdulețul care despărțea magazinele de parcare. Era posibil ca Doug Disperatul s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jumătate. Era deja Întuneric. — L-ați căutat? — Detectivul Harris e afară chiar acum. Eu stau aici, În caz că revine. Logan se lovi iar cu capul de masă. — Alo? Alo? S-a-ntâmplat ceva? — Nu se mai Întoarce. Cuvintele ieșiseră printre dinții Încleștați. Le-ai zis celor de la Control că a dispărut? O altă pauză jenată. — Oh, ce naiba, zise Logan. Îi anunț eu. — Ce vrei să fac eu? Logan era un domn și nu-i spuse. Zece minute mai târziu, fiecare mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ea. Ne privim fără saț. E o bucurie atât de intensă a revederii, că nu mai putem să ne ascundem de ceilalți. Uităm unde suntem. Nu auzim nimic. Nu ne vedem decât ochii, niște telescoape imense ce se atrag reciproc Încleștate, reflectându-se unul Într-altul de la depărtări astrale. Ne cercetăm cu lăcomie, ne spunem mii de lucruri prin ochi Într-o secundă, ne certăm din priviri brusc, tot acolo ne Împăcăm imediat, ne alergăm prin coclaurii imaginației. Eu citesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la bibliotecă“.) 10 iulie 1965 Nimic nu-i mai putea opri rostogolirea ritmică a pașilor, grea. Panta devenea abruptă, răsuflarea i se tăia tot mai des, dar omul se Încleșta sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu se uita Înapoi. Lăsase acolo, fără Întoarcere, jocul de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese alungat și rănit, pentru că le arătase tuturor cu degetul undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
culoarea lor intensă. Stilistul își făcuse bine treaba, nu încăpea nicio îndoială. - În fine, mam, niște prieteni vor fi acolo și ar fi extra dacă ai veni și tu. - Am să-ncerc. Kara își dădu brusc seama că are pumnii încleștați și corpul încordat și că respiră foarte greu. Am să-ncerc. Kara închise ochii simțind cum o năpădeau lacrimile. La naiba! Am să-ncerc... Nu, nu, nu. Nu e bine deloc, gândi ea. Mama ei n-ar fi spus niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
extraordinar, cu greu mai rămăseseră câțiva clienți sau angajați care să nu știe că prezența lui era solicitată. N-am putea merge mai departe cu celelalte lucruri cât așteptăm? Dar fata dispăruse în spatele ochelarilor săi și, cu una dintre mâini încleștată încă pe puiul necodat, trupul ei părea să se scufunde în sine ca un balon în curs de prăbușire: capul i se adâncise cu vreo câțiva centimetri buni față de cum era înainte, ițindu-se ca un telescop dintre rulourile de la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]