473 matches
-
tocmai până În cartierul de după Mizerie. Apendice După investigări Îndelungate, a reieșit că Alexander Knisch, treizeci și cinci de ani Împliniți astăzi, domiciliat pe Otto-Ludwig-Straße, nr. 1, stătea În șifonierul din apartamentul sus-menționat, În ultima zi de vineri din iunie, 1928. Cu pumnii Încleștați, acesta susține că ținea ochii Închiși, lipiți strâns. Până la urmă, simțind nevoia să cedeze „pornirilor sale Întunecate“ (Îl cităm pe Knisch), acesta a decis să părăsească „paradisul său involuntar“(idem). Când ieși, deschise ochii și Îl zări În pat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să țipe. Țipătul era ascuțit și continuu, cu excepția icniturilor pentru respirație. Nu se mai vedea prin roiul de meduze. Priviră unul la altul, apoi la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds zăcea În fața habitatului, culcat pe fundul mării, legănându-se ușor În curent. În materialul costumului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
am uitat că nu trebuia decât să-i șoptesc ceva și cu răsuflarea înăbușită de bătăile inimii, amețit, în prada unei mari turburări, i-am luat capul în mâini și mi-am lipit buzele de-ale ei într-o sărutare încleștată. Ea mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a spus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în care tatăl nu va mai hali aceleași cocoloașe. Elemente discret dispuse în contextul lor suprarealist: pat, televizor, cadă de baie fac ca, printre crengile copacilor, fiecare detaliu să devină un cadru privilegiat vizual. Trupurile dansează, după care se tăvălesc încleștat, după care se ghemuiesc pe pervazul geamurilor. Le luminează soarele care apune peste pădurea umanizată de superbe slăbiciuni. Trupuri singure își caută mințile nesigure în cel mai poetic și senzorial spectacol din România la ora actuală. Boala Familiei M de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
a noastră, a tuturor, Ungaria continua să se înalțe ca o scenă pe scripeți, ca nacela unui enorm aerostat... Avem nevoie de un mare efort de demnitate pentru a rezista tentației de a ne agăța de marginile nacelei, cu mâinile încleștate și picioarele bălăngănindu-ni-se în gol. De demnitate sau de înțelegere profundă a situației. Ceea ce însă e și mai greu... Cotidianul, 20 octombrie 2001 Tablete de scriitor D. Țepeneag Vecini cu Africa de Sud, sectorul Kalahari... Nu știu unde a găsit Pastenague un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară printre ele ca un melc bălos. Țin gura închisă, cu dinții încleștați. Îmi spune să deschid gura, dar, pentru că eu mă împotrivesc, îmi apucă obrajii cu o mână să se asigure. Gata. Am deschis-o. Nu e nevoie de forță. Cealaltă mână mă mângâie pe amândoi sânii. Mă gândesc ce bine că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții încleștați. Ce anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna vorbele astea în gând și nimic altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas tare. Simțea ceva nedeslușit, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și pe măsură ce înțelegea asta simțea un fel de plumb în mâini și în picioare și în cap încremenindu-l. Îi venea să strige: „Privește-mă, uită-te în ochii mei, pricepe odată ce e în mine și ce simt!“, dar fălcile încleștate îi zvâcneau nervos și arăta rău și dur și abia atunci ea l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se descleștaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar legăturile cu el rupte sau prea firave și de dincolo de hotar, de pe un alt pământ, o atrăgeau forțe irezistibile, nici măcar legături, ele n-aveau să vină decât mai târziu, atunci nu erau decât forțe irezistibile care îi smulgeau picioarele încleștate și o făceau să meargă într-acolo. Asta însemna o aventură, sau mai mult. Și el știa și ea știa că el știe și că știind o poate opri, dar el n-a știut ce trebuia... Se zvârcolise de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și Filosoful cu umor, încă n-am ajuns la faza asta, da, zic, gestul e prea nepotrivit acum, ne cunoaștem, ca să zic așa, de azi, dar a 2-a zi, de ziua mea, ne-am ținut ca îndrăgostiții, cu degetele încleștate, atunci am primit cadou un bărbat. Vezi, Pinochio, îi spuneam acasă, stăm de vorbă până la 5 dimineața, e bine să ai pe cineva cald lângă tine, e cel mai important, pe Prințesă o trimisesem acasă, avea de învățat pentru bac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
place asta și râd cu el de tot felul de lucruri, ne sărutăm mult și el mai lipăie ca o pisică, scurt și repede, dar învață și a 2-a zi e și mai priceput și ne ținem cu degetele încleștate ca îndrăgostiții, uite cum râzi, zice el, cum râd, ca un avion care demarează și când se oprește, mai merge ceva până i se stinge motorul, îhî, ha... ha... pune-mi și mie ochelarii, și mie îmi place să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
că nu-mi venea să cred cât a trăit, și nu eram geloasă, eram prieteni, și să știi că Filosoful era foarte tandru, se scula din somn și mă mângâia pe spate și mă trăgea spre el cu degetele mâinilor încleștate ca îndrăgostiții, și mă săruta pe brațe, pe burtă, pe sâni și eu îmi simțeam iar corpul meu și îl iubeam iar odată cu el, de ce nu mă lași să te sărut l-am întrebat pe Marius când m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
stomacul lui Logan tremură de fiecare dată când agentul Steve reușea să deschidă o ușă. După ce ceea ce păruse o săptămână de greață și Înjurături, se opriră afară, sprijiniți de un zid care se sfărâma. Cu vântul În față. Cu genunchii Încleștați și respirând pe gură. Clădirile fermei erau pline cu pisici moarte și cu câini morți și cu arici și cu pescăruși și chiar cu vreo doi-trei cerbi. Tot ce putea să meargă, să zboare sau să se târască era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de lătrături, În timp ce bățul se clătină spre cele trei arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față din Încăpere se Întoarse către câine. Și apoi la cei patru polițiști. — Ce mama naibii? Acum toți pariorii erau În picioare. Pumni Încleștați și tatuaje. Dinți dezgoliți, mârâieli, exact ca la alsacianul lui Doug Disperatul. Se uzi o bușitură În celălalt capăt al barului și ușa din spate fu dată În lături. Simon McLeod stătea În ușă, cu enervarea de pe față schimbându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se ridice din nou În picioare și ieși pe ușă clătinându-se. Durerea din stomac era ca focul. Cineva Îl injectase cu petrol și-i dăduse foc. Șuierând printre dinții Încleștați, Își scoase mobilul și le spuse celor din Quebec Trei Unu să-și miște fundurile În clipa aia În localul de pariuri! Se lăsă greu pe gărdulețul care despărțea magazinele de parcare. Era posibil ca Doug Disperatul s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jumătate. Era deja Întuneric. — L-ați căutat? — Detectivul Harris e afară chiar acum. Eu stau aici, În caz că revine. Logan se lovi iar cu capul de masă. — Alo? Alo? S-a-ntâmplat ceva? — Nu se mai Întoarce. Cuvintele ieșiseră printre dinții Încleștați. Le-ai zis celor de la Control că a dispărut? O altă pauză jenată. — Oh, ce naiba, zise Logan. Îi anunț eu. — Ce vrei să fac eu? Logan era un domn și nu-i spuse. Zece minute mai târziu, fiecare mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ofițer! Domnilor, să-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu-se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar. ISTORIC Războiul a izbucnit În vara de după anul Întâi. Dincolo de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mickey desenă în aer o siluetă de clepsidră. — Sigur. Solly Gelfman o bagă-n următorul lui film. Crede că o să ajungă departe. Buzz spuse: — Poate în cazanul dracilor. Văzu că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă - și îi întinse paharul pe jumătate plin cu Bloody Mary, lăsat pe masă de Stompanato. Cohen luă o gură și își linse un solz de lămâie de pe buze. — Varsă tot. Acum! Buzz zise: — Masculul feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mușcăturile îi acopereau tot bustul, fără să se suprapună. Obrajii îi fuseseră crestați până la gingii și maxilar, iar penisul îi fusese retezat, inserat în cea mai adâncă dintre tăieturi și atârnat în așa fel încât prepuțul rămăsese prins între dinții încleștați, iar rigor mortis menținuse obscenitatea intactă. Danny izbucni: — O, Dumnezeule! Nu! Layman îi explică: — Ploaia i-a curățat corpul și a păstrat tăieturile proaspete. Am găsit într-una din ele o așchie dintr-un dinte și i-am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un somn peste el [Apsu] așa că el a adormit adânc” (Enuma Eliș, I, 64 ; cf. 1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase încleștată, deschisă”. Apoi, Marduk leagă pe toți demonii aliați cu Tiamat : „Aruncați în plasă, devin înlănțuiți [...]. Puse în legături brațele lor, iar pe Kingu, care fusese făcut șef peste ei, l-a legat” (Enuma Eliș, IV, 100-120 ; cf. 1, pp. 34-35
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]